ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2793/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la 10 octombrie 2007, sub nr. 9476/95/2007, reclamantul  L.M. a chemat în

judecată A.V.A.S., pentru a fi obligată să se pronunțe asupra notificărilor nr.

723 N, 724 N și 725 N, toate din 29 octombrie 2001, privind terenul cu

suprafața de 10.000 mp.

În motivarea cererii a arătat că a

notificat către Primăria Târgu Jiu restituirea suprafeței de 10.000 mp teren,

compusă din 5000 mp, teren deținut de către SC C. SA Târgu Jiu și suprafața de

5000 mp, deținut de SC E.T. SA Târgu Jiu, terenuri ce au fost expropriate prin

Decretul nr. 108/1974.

Prin sentința civilă nr. 391 din 26

noiembrie 2006 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului

București.

Pe rolul Tribunalului București, secția

a IV-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 9278/3/2008.

Prin sentința civilă nr. 658 din 7

aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a

admis cererea formulată de reclamantul  L.M. și a fost obligată pârâta să emită

decizie sau dispoziție motivată prin care să soluționeze notificările nr.

724/N/2001 și nr. 725/N/2001 formulate de reclamant în temeiul Legii nr.

10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamantul  L.M. a adresat în temeiul Legii nr. 10/2001 către

Primăria Municipiului Târgu Jiu notificarea nr. 724/N/08.2001, precum și către

SC E.T. SA notificarea nr. 725/N din 29 ianuarie 2001, ambele comunicate prin

executorul judecătoresc P.I..

Potrivit adreselor depuse la filele

9 – 11 în dosarul Tribunalului Gorj, aceste notificări au fost înaintate în

temeiul fostului art. 27 din Legea nr. 10/2001, către pârâta A.V.A.S. (la acel

moment A.P.A.P.S.).

Potrivit dispozițiilor art. 25 din

Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare notificată este obligată

să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra

cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.

23 din lege.

Acest termen s-a împlinit în cauză

raportat la data depunerii notificărilor de către reclamant, iar pârâta nu și-a

îndeplinit obligația asumată.

Împotriva sentinței a declarat apel

A.V.A.S. care a susținut, pe de o parte, că nu are competența de a emite

dispoziție motivată de soluționare a notificărilor, iar pe de altă parte, că

sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 deoarece terenurile

fac obiectul Legii nr. 18/1991.

Prin decizia civilă nr. 892 din 27

noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul

declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 658 din 7 aprilie

2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a I-a civilă, pentru

considerentele următoare:

Instanța de fond a reținut în mod

corect faptul că notificările nr. 724/N/2001 și nr. 725/N/2001 formulate de

reclamant în termenul legal, și adresate prin BEJ P.I., inițial Primăriei

Municipiului Târgu Jiu și SC E.T. SA conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar

apoi, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 înaintate către A.P.A.P.S.

(actualmente A.V.A.S.), nu au fost soluționate nici la data pronunțării sentinței

apelate.

Potrivit art. 25 din Legea nr.

10/2001 republicată, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin

decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură în 60 de

zile de la data depunerii notificării sau a actelor doveditoare.

Chiar dacă legea permite persoanelor

îndreptățite să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate până la

data soluționării notificării, aceasta nu înseamnă că întinderea procedurii

este lăsată de lege la latitudinea persoanei îndreptățite, unitatea deținătoare

rămânând în continuare responsabilă și singura competentă să soluționeze  într-un

termen rezonabil notificarea ce i-a fost adresată.

Nici apărările apelantei în sensul

că terenurile în litigiu nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001 ci al Legii nr.

18/1991, nu o exonerează pe aceasta de obligația legală de soluționare a

notificării, câtă vreme are libertatea de a soluționa notificarea fie prin

admitere fie prin respingere în raport de cele solicitate și de înscrisurile

doveditoare depuse.

Prin decizia civilă nr. 67 din 29

ianuarie 2009 Curtea de Apel București a admis cererea de completare a dispozitivului

deciziei nr. 872 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

în sensul obligării apelantei la plata sumei de 299 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată către intimat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această

instanță la data de 22 decembrie 2008 petentul L.M.M. a solicitat, în temeiul

art. 281 C. proc. civ., completarea deciziei civile nr. 892 din 27 noiembrie

2008 în sensul obligării apelantei căreia i s-a respins apelul la plata

cheltuielilor de judecată.

Petentul arată că deși a solicitat

obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată atât oral, în cadrul

dezbaterilor, cât și în scris, prin întâmpinare, instanța nu s-a pronunțat

asupra acestui aspect.

Analizând cererea petentului Curtea

constată că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 281/2 C. proc. civ.

Faptul că petentul a indicat în mod greșit dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

drept temei juridic al cererii nu ține instanța astfel că se are în vedere temeiul

juridic corect al cererii.

Potrivit art. 281/2 C. proc. civ.

„dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de

cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,

se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara,

după caz, apel sau recurs împotriva acestei hotărâri, iar în cazul hotărârilor

date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cererea se soluționează de urgență,

cu citarea părților, prin hotărâre separată”.

Curtea constată că cererea a fost

formulată în termen, hotărârea a cărei completare se solicită fiind comunicată

petentului la data de 8 ianuarie 2009.

Curtea constată de asemenea că prin

decizia civilă nr. 892 din 27 noiembrie 2008 a fost respins apelul  A.V.A.S. ca nefondat.

Din practicaua deciziei nr. 892 din

27 noiembrie 2008 și din întâmpinarea depusă la fila 10 din dosarul în care a

fost pronunțată respectiva decizie rezultă cert că petentul a solicitat

obligare apelantei la plata cheltuielilor de judecată, astfel că instanța de

apel a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.

Petentul a dovedit că a efectuat

cheltuieli de judecată în cuantum de 299 lei, acestea fiind reprezentate de

contravaloarea transportului feroviar pe ruta Târgu Jiu - București și retur.

Dovada efectuării cheltuielilor se afla la fila 36 dosar apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs

A.V.A.S. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a deciziei

recurate:

S-au interpretat eronat dispozițiile

legale incidente, privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată

deoarece ea și-a îndeplinit obligația de a soluționa notificările nr. 724/2001

și 725/2001. Se mai susține reaua-credință a intimatului în formularea cererii

având ca obiect cheltuielile de judecată, deoarece ea a emis dispoziția nr. 257

din 2 septembrie 2008 astfel că cererea de chemare în judecată a reclamantului

a rămas fără obiect.

Se solicită în consecință,

exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, invocându-se prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de A.V.A.S.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Instanța de apel a interpretat și

aplicat în mod just dispozițiile art. 274 C. proc. civ., deoarece, prin

respingerea apelului declarat de A.V.A.S., această parte se află în culpă

procesuală, fiind dovedite aceste cheltuieli cu chitanțele depuse la dosarul

cauzei.

Nu se justifică motivele de recurs

invocate, deoarece prin emiterea dispoziției nr. 257 din 2 septembrie 2008 de

către A.V.A.S., acțiunea dedusă judecății nu a rămas fără obiect, așa cum

susține recurenta, mai ales că de la data formulării cererii de completare a dispozitivului

deciziei și până la data pronunțării deciziei civile nr. 67 din 29 ianuarie

2009 nu a fost depusă la dosarul cauzei această decizie.

Instanța de apel a procedat în mod

just la aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., neprezentând relevanță

faptul că, după data pronunțării deciziei prin care s-a respins apelul declarat

de A.V.A.S. aceasta a emis dispoziția nr. 67/2009 prin care a declinat către

Primăria Târgu Jiu competența de soluționare a notificărilor nr. 725/2001 și

724/2001.

Pentru aceste considerente, se va

respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei civile

nr. 67 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

civilă, și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 67 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.