ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2793/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la 10 octombrie 2007, sub nr. 9476/95/2007, reclamantul L.M. a chemat în judecată A.V.A.S., pentru a fi obligată să se pronunțe asupra notificărilor nr. 723 N, 724 N și 725 N, toate din 29 octombrie 2001, privind terenul cu suprafața de 10.000 mp. În motivarea cererii a arătat că a notificat către Primăria Târgu Jiu restituirea suprafeței de 10.000 mp teren, compusă din 5000 mp, teren deținut de către SC C. SA Târgu Jiu și suprafața de 5000 mp, deținut de SC E.T. SA Târgu Jiu, terenuri ce au fost expropriate prin Decretul nr. 108/1974. Prin sentința civilă nr. 391 din 26 noiembrie 2006 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 9278/3/2008. Prin sentința civilă nr. 658 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamantul L.M. și a fost obligată pârâta să emită decizie sau dispoziție motivată prin care să soluționeze notificările nr. 724/N/2001 și nr. 725/N/2001 formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul L.M. a adresat în temeiul Legii nr. 10/2001 către Primăria Municipiului Târgu Jiu notificarea nr. 724/N/08.2001, precum și către SC E.T. SA notificarea nr. 725/N din 29 ianuarie 2001, ambele comunicate prin executorul judecătoresc P.I..

Potrivit adreselor depuse la filele 9 – 11 în dosarul Tribunalului Gorj, aceste notificări au fost înaintate în temeiul fostului art. 27 din Legea nr. 10/2001, către pârâta A.V.A.S. (la acel moment A.P.A.P.S.). Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare notificată este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 din lege. Acest termen s-a împlinit în cauză raportat la data depunerii notificărilor de către reclamant, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată.

Împotriva sentinței a declarat apel A.V.A.S. care a susținut, pe de o parte, că nu are competența de a emite dispoziție motivată de soluționare a notificărilor, iar pe de altă parte, că sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 deoarece terenurile fac obiectul Legii nr. 18/1991. Prin decizia civilă nr. 892 din 27 noiembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 658 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a I-a civilă, pentru considerentele următoare: Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că notificările nr. 724/N/2001 și nr. 725/N/2001 formulate de reclamant în termenul legal, și adresate prin BEJ P.I., inițial Primăriei Municipiului Târgu Jiu și SC E.T.

SA conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar apoi, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 înaintate către A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.), nu au fost soluționate nici la data pronunțării sentinței apelate. Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură în 60 de zile de la data depunerii notificării sau a actelor doveditoare. Chiar dacă legea permite persoanelor îndreptățite să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate până la data soluționării notificării, aceasta nu înseamnă că întinderea procedurii este lăsată de lege la latitudinea persoanei îndreptățite, unitatea deținătoare rămânând în continuare responsabilă și singura competentă să soluționeze într-un termen rezonabil notificarea ce i-a fost adresată.

Nici apărările apelantei în sensul că terenurile în litigiu nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001 ci al Legii nr. 18/1991, nu o exonerează pe aceasta de obligația legală de soluționare a notificării, câtă vreme are libertatea de a soluționa notificarea fie prin admitere fie prin respingere în raport de cele solicitate și de înscrisurile doveditoare depuse. Prin decizia civilă nr. 67 din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel București a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 872 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, în sensul obligării apelantei la plata sumei de 299 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 22 decembrie 2008 petentul L.M.M.

a solicitat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., completarea deciziei civile nr. 892 din 27 noiembrie 2008 în sensul obligării apelantei căreia i s-a respins apelul la plata cheltuielilor de judecată. Petentul arată că deși a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată atât oral, în cadrul dezbaterilor, cât și în scris, prin întâmpinare, instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Analizând cererea petentului Curtea constată că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 281/2 C. proc. civ. Faptul că petentul a indicat în mod greșit dispozițiile art. 281 C. proc. civ. drept temei juridic al cererii nu ține instanța astfel că se are în vedere temeiul juridic corect al cererii.

Potrivit art. 281/2 C. proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acestei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată”. Curtea constată că cererea a fost formulată în termen, hotărârea a cărei completare se solicită fiind comunicată petentului la data de 8 ianuarie 2009. Curtea constată de asemenea că prin decizia civilă nr. 892 din 27 noiembrie 2008 a fost respins apelul A.V.A.S.

ca nefondat. Din practicaua deciziei nr. 892 din 27 noiembrie 2008 și din întâmpinarea depusă la fila 10 din dosarul în care a fost pronunțată respectiva decizie rezultă cert că petentul a solicitat obligare apelantei la plata cheltuielilor de judecată, astfel că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestei cereri. Petentul a dovedit că a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 299 lei, acestea fiind reprezentate de contravaloarea transportului feroviar pe ruta Târgu Jiu - București și retur. Dovada efectuării cheltuielilor se afla la fila 36 dosar apel. Împotriva deciziei a declarat recurs A.V.A.S. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate: S-au interpretat eronat dispozițiile legale incidente, privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece ea și-a îndeplinit obligația de a soluționa notificările nr. 724/2001 și 725/2001.

Se mai susține reaua-credință a intimatului în formularea cererii având ca obiect cheltuielile de judecată, deoarece ea a emis dispoziția nr. 257 din 2 septembrie 2008 astfel că cererea de chemare în judecată a reclamantului a rămas fără obiect. Se solicită în consecință, exonerarea A.V.A.S. de plata cheltuielilor de judecată, invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul declarat de A.V.A.S., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed: Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 274 C. proc. civ., deoarece, prin respingerea apelului declarat de A.V.A.S., această parte se află în culpă procesuală, fiind dovedite aceste cheltuieli cu chitanțele depuse la dosarul cauzei.

Nu se justifică motivele de recurs invocate, deoarece prin emiterea dispoziției nr. 257 din 2 septembrie 2008 de către A.V.A.S., acțiunea dedusă judecății nu a rămas fără obiect, așa cum susține recurenta, mai ales că de la data formulării cererii de completare a dispozitivului deciziei și până la data pronunțării deciziei civile nr. 67 din 29 ianuarie 2009 nu a fost depusă la dosarul cauzei această decizie. Instanța de apel a procedat în mod just la aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., neprezentând relevanță faptul că, după data pronunțării deciziei prin care s-a respins apelul declarat de A.V.A.S. aceasta a emis dispoziția nr. 67/2009 prin care a declinat către Primăria Târgu Jiu competența de soluționare a notificărilor nr. 725/2001 și 724/2001.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 67 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 67 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.