ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3192/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj la data de 26 septembrie 2008, contestatoarea B.V. s-a

adresat instanței, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în

contradictoriu cu intimații Primăria Târgu-Jiu și primarul Municipiului Târgu

Jiu, să se dispună anularea Dispoziției nr. 1031 din 26 august 2008 emisă de

Primarul Municipiului Târgu-Jiu, cu obligarea celor doi pârâți de a-i restitui

în natură suprafața de 149 mp, adică ⅓ din suprafața de 447 mp teren

situată în Târgu-Jiu, pentru care i s-a propus alături de numitele P.A. și B.R.,

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 79 din 24 martie 2009 Tribunalul

Gorj, secția civilă, a respins, ca nefondată, contestația formulată în baza

Legii nr. 10/2001 de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâții Primăria

Municipiului Târgu-Jiu și primarul Municipiului Târgu-Jiu, având ca obiect

anularea Dispoziției nr. 1031 din 26 august 2008.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut

că dispoziția contestată este legală, fiind emisă în baza unor hotărâri

judecătorești, respectiv în baza sentinței civile nr. 312 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2792 din 26

octombrie 2005 și decizia civilă nr. 3868 din 14 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-au anulat dispozițiile anterioare cu nr. 821

din 17 februarie 2004 și cu nr. 1112 din 3 martie 2004.

Prin hotărârile judecătorești menționate s-a

constatat că a fost stabilită situația juridică a suprafeței de 447 mp cât și a

suprafețelor de teren de 90 mp; 25 mp și 9,.37 mp și pentru care a fost

menționat expres că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în

echivalent.

Împotriva hotărârii respective au

declarat apel reclamantele B.V. și M.M., la data de 3 iunie 2009, criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 243 din 13

octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanta M.M.,

întrucât nu a figurat ca parte în cadrul primei instanțe, astfel încât este

lipsită de calitate procesuală activă, și ca nefondat apelul declarat de

reclamanta B.V.

Pentru a pronunța soluția

respectivă, instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate motivele de apel

formulate de reclamanta B.V., în mod corect prima instanță constatând că

Dispoziția nr. 1031/2008 emisă de Primarul Municipiului Târgu-Jiu, este legală

și temeinică, fiind dată în baza unor hotărâri judecătorești prin care s-au

anulat Dispozițiile emise anterior cu nr. 821 din 17 februarie 2004 și nr. 1112

din 3 martie 2004.

S-a reținut că prin motivele de apel,

reclamanta a dezvoltat critici împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate

în cadrul contestațiilor formulate împotriva celor două dispoziții menționate.

Ceea ce nu poate fi admisibil,

întrucât aspectele cu privire la care s-a statuat nu mai pot fi repuse în

discuție în prezentul litigiu, hotărârile judecătorești amintite fiind

irevocabile și bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

S-a mai arătat că considerentele

referitoare la hotărârea pronunțată pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale

și la actele de executare întocmite în baza acesteia, sunt lipsite de

relevanță, avându-se în vedere efectele și caracterul unei hotărâri

judecătorești pronunțată în această procedură.

Împotriva deciziei respective, la

data de 9 noiembrie 2009, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.V.,

criticând-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea acesteia, în sensul

admiterii apelului declarat împotriva hotărârii Tribunalului Gorj, care să fie

schimbată, în tot, admițându-se contestația așa cum a fost formulată,

dispunându-se anularea Dispoziției nr. 1031 din 26 august 2008 emisă de pârâtul

Primarul Municipiului Târgu - Jiu.

Prin motivele de recurs depuse pe

aceeași fată a susținut că decizia recurată este nelegală, întrucât a menținut

hotărârea primei instanțe care s-a întemeiat pe hotărârile judecătorești

pronunțate anterior în cauză pe Legea nr. 10/2001, atât de către Tribunalul

Gorj, Curtea de Apel Craiova și Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâri

care sunt greșite, fiind influențate de întâmpinările, în totală contradicție

cu realitatea, formulate de Primăria Municipiului Târgu-Jiu.

S-a susținut că aceste hotărâri

judecătorești au reținut eronat situația juridică a suprafețelor de teren de 90

mp; 9,37 mp; 25 mp și 24 mp.

S-a solicitat că se ia în

considerare și motivele invocate în cererea de apel precum și dispozițiile

Legii nr. 10/2001 care stipulează faptul că statul, autoritatea centrală sau

locală sau orice alt deținător al imobilului preluat abuziv, nu a avut

niciodată calitatea de proprietar, astfel încât fostul proprietar nu și-a

pierdut niciodată această calitate., chiar dacă temporar nu și-a putut exercita

atributele dreptului de proprietate.

Analizând recursul declarat de

reclamanta B.V., ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., conform prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondat, și-l va respinge, avându-se în vedere considerentele

ce se succed.

Astfel, singurele critici formulate

de reclamantă ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9, sunt cele

dezvoltate în partea finală a cererii de recurs, care fac trimitere, implicit,

la dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dispoziții în prezent

abrogate prin Legea nr. 1/2009, privind modificarea și completarea imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, adoptată pe

data de 30 ianuarie 2009 și publicată în M.Of. nr. 63 din 3 februarie 2009.

Aceste prevederi stipulau că

„persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează

calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după

primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform

prevederilor prezentei legi”.

Aceste dispoziții aflate în vigoare

la data formulării contestației de către reclamantă împotriva Dispoziției nr.

1031 din 26 august 2008, nu sunt aplicabile în favoarea acesteia întrucât

terenul solicitat a fost preluat cu titlu de către stat, făcând obiectul

Decretului de expropriere nr. 302/1970.

Celelalte motive de recurs nu pot fi

încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca de altfel în

niciunul din celelalte motive de casare sau modificare prevăzute în art. 304

pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, criticile formulate

împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de Tribunalul Gorj, Curtea de

Apel Craiova și Înalta Curte de Casație și Justiție și în baza cărora s-a emis

dispoziția contestată, nu pot fi primite, întrucât nu se referă la decizia

recurată, iar pe de altă parte hotărârile respective au intrat în puterea lucrului

judecat, astfel încât nu pot fi contestate, conform principiului „

res

judecata pro veritate habetur

”.

De asemenea, nu poate fi luată în

considerare, ca drept motiv de recurs, mențiunea din cererea de recurs prin

care se face trimitere la motivele invocate în acțiunea depusă la Tribunalul Gorj, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În consecință, față de cele arătate,

Înalta Curte constată că nu subzistă motivul de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei nr. 243 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai

2010.