ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8101/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin dispoziția nr. 965 din 25 februarie 2004, Primarul Municipiului Târgu Jiu, a stabilit, urmare notificării formulată de D.S., măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de 585.302.000 lei, pentru terenul în suprafață de 849 mp, situat în Târgu Jiu. La 22 martie 2004, persoana îndreptățită a contestat această decizie, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu-Jiu, obligarea pârâtei de a-i acorda despăgubiri pentru terenul în suprafață totală de 2300 mp, la valoarea reală de circulație a acestui imobil. Învestit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 224 din 16 iulie 2004, a admis în parte contestația, și anulând în parte dispoziția, a obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent bănesc în cuantum de 1.663.975.000 lei, corespunzător valorii terenului în litigiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că terenul în suprafață de 849 mp a aparținut autoarei reclamantului B.E. și a fost expropriat prin două decrete succesive, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, evaluarea terenului ce nu poate fi restituit în natură urmând a fi stabilită potrivit valorii de piață. Cu aceeași motivare, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1085 din 18 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, Primăria Municipiului Târgu-Jiu care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că în mod greșit a fost obligată la acordarea, către reclamant, a măsurilor reparatorii în echivalent, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, decizia atacată fiind emisă de primar, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în vechea redactare.

Pe de altă parte, se mai arată, reclamantul nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită iar valoarea terenului nu a fost corect stabilită. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii și anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv și care la data intrării în vigoare a legii, erau deținute de una din entitățile enumerate în art. 21 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară modificării și completării sale, prin Legea nr. 247/2005, printre acestea și autorități ale administrației publice locale, cum este cazul în speță, Primăria Municipiului Târgu Jiu.

Din întreaga economie a legii, rezultă că raporturile juridice se creează între persoanele îndreptățite, în înțelesul art. 3 din lege, și unitățile deținătoare. Prevederea cuprinsă în art. 21 alin. (4) din lege, potrivit căreia în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită, se face prin dispoziția motivată a primarilor, nu este de natură a schimba părțile din raportul juridic creat, urmare procesului de restituire vizat prin prevederile speciale ale acestui act normativ. Problema soluționării notificării se raportează, în textele Legii nr. 10/2001, la două aspecte distincte: unitățile deținătoare competente să soluționeze notificarea, în speță Primăria și modalitățile de soluționare a acestei notificări.

În acest sens, art. 21 din lege (art. 20, în vechea redactare), plasat în capitolul 3, intitulat „Proceduri de restituire”, în alin. (4), prevede o asemenea modalitate și anume „dispoziția motivată” a primarilor, respectiv Primarul general al Municipiului București. Ca atare, nu se poate considera că persoana îndreptățită s-ar afla în raport procesual direct cu emitentul actului prin care se soluționează cererea de restituire, o astfel de interpretare fiind în contradicție și cu regulile impuse autorităților administrației publice în materie de atribuții, raporturi și reprezentare, prin Legea nr. 215/2001.

Nefondată este și critica ce vizează neîndeplinirea de către reclamant a cerințelor legii, pentru a fi îndreptățit la măsuri reparatorii, în condițiile în care, din actele cauzei, rezultă că acesta este moștenitorul E.B., căreia i-a aparținut terenul în litigiu, în suprafață de 849 mp, din care, în baza Decretului nr. 226/1969, s-a expropriat suprafața de 599 mp iar în anul 1981, printr-un alt decret, nepublicat și restul terenului de 250 mp, ce se afla deja în proprietatea reclamantului, ca efect al moștenirii. În ceea ce privește evaluarea terenului aceasta s-a făcut corect, în baza criteriilor stabilite prin H.G.R. nr. 834/1991, cu actualizarea valorii obținute pe baza evoluției cursului de schimb valutar, act normativ aplicabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind respectate astfel, exigențele art. 10 alin. (7) din lege, în vechea redactare.

Așa fiind, recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 1085 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.