ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8101/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin dispoziția nr. 965 din 25

februarie 2004, Primarul Municipiului Târgu Jiu, a stabilit, urmare notificării

formulată de D.S., măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în cuantum de

585.302.000 lei, pentru terenul în suprafață de 849 mp, situat în Târgu Jiu.

La 22 martie 2004, persoana

îndreptățită a contestat această decizie, solicitând instanței, în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Târgu-Jiu, obligarea pârâtei de a-i

acorda despăgubiri pentru terenul în suprafață totală de 2300 mp, la valoarea

reală de circulație a acestui imobil.

Învestit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 224 din 16 iulie 2004, a

admis în parte contestația, și anulând în parte dispoziția, a obligat-o pe

pârâtă să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii în echivalent bănesc în

cuantum de 1.663.975.000 lei, corespunzător valorii terenului în litigiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că terenul în suprafață de 849 mp a aparținut autoarei

reclamantului B.E. și a fost expropriat prin două decrete succesive, în cauză

fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, evaluarea

terenului ce nu poate fi restituit în natură urmând a fi stabilită potrivit

valorii de piață.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1085 din 18 aprilie 2005, a respins ca

nefondat apelul pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen legal, Primăria Municipiului Târgu-Jiu care, invocând

temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că în mod

greșit a fost obligată la acordarea, către reclamant, a măsurilor reparatorii

în echivalent, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, decizia

atacată fiind emisă de primar, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

în vechea redactare.

Pe de altă parte, se mai arată,

reclamantul nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită iar

valoarea terenului nu a fost corect stabilită.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Cadrul procesual este circumscris

obiectului cererii și anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile

preluate abuziv și care la data intrării în vigoare a legii, erau deținute de

una din entitățile enumerate în art. 21 din Legea nr. 10/2001, în redactarea

ulterioară modificării și completării sale, prin Legea nr. 247/2005, printre

acestea și autorități ale administrației publice locale, cum este cazul în

speță, Primăria Municipiului Târgu Jiu.

Din întreaga economie a legii,

rezultă că raporturile juridice se creează între persoanele îndreptățite, în înțelesul

art. 3 din lege, și unitățile deținătoare.

Prevederea cuprinsă în art. 21 alin.

(4) din lege, potrivit căreia în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită, se face prin dispoziția motivată a primarilor, nu este

de natură a schimba părțile din raportul juridic creat, urmare procesului de

restituire vizat prin prevederile speciale ale acestui act normativ.

Problema soluționării notificării se

raportează, în textele Legii nr. 10/2001, la două aspecte distincte: unitățile

deținătoare competente să soluționeze notificarea, în speță Primăria și

modalitățile de soluționare a acestei notificări.

În acest sens, art. 21 din lege

(art. 20, în vechea redactare), plasat în capitolul 3, intitulat „Proceduri de

restituire”, în alin. (4), prevede o asemenea modalitate și anume „dispoziția

motivată” a primarilor, respectiv Primarul general al Municipiului București.

Ca atare, nu se poate considera că

persoana îndreptățită s-ar afla în raport procesual direct cu emitentul actului

prin care se soluționează cererea de restituire, o astfel de interpretare fiind

în contradicție și cu regulile impuse autorităților administrației publice în

materie de atribuții, raporturi și reprezentare, prin Legea nr. 215/2001.

Nefondată este și critica ce vizează

neîndeplinirea de către reclamant a cerințelor legii, pentru a fi îndreptățit la

măsuri reparatorii, în condițiile în care, din actele cauzei, rezultă că acesta

este moștenitorul E.B., căreia i-a aparținut terenul în litigiu, în suprafață

de 849 mp, din care, în baza Decretului nr. 226/1969, s-a expropriat suprafața

de 599 mp iar în anul 1981, printr-un alt decret, nepublicat și restul

terenului de 250 mp, ce se afla deja în proprietatea reclamantului, ca efect al

moștenirii.

În ceea ce privește evaluarea

terenului aceasta s-a făcut corect, în baza criteriilor stabilite prin H.G.R. nr.

834/1991, cu actualizarea valorii obținute pe baza evoluției cursului de schimb

valutar, act normativ aplicabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

fiind respectate astfel, exigențele art. 10 alin. (7) din lege, în vechea

redactare.

Așa fiind, recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 1085

din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.