ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4138/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea nr. 4674 din 28 septembrie 2001 formulată în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 depusă la Primăria Municipiului Târgu Jiu, G.A. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 514 mp și construcției care s-a aflat pe teren, care au fost expropriate prin Decretul nr. 425/1984, sau plata de despăgubiri bănești în cazul imposibilității restituirii în natură. Primarul Municipiului Târgu Jiu a emis Dispoziția nr. 1580 din 8 august 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură și a făcut solicitantului ofertă de despăgubire prin echivalent pentru terenul de 414 mp și construcția demolată, cuantumul despăgubirilor urmând a fi stabilit după apariția legii speciale în materie.

În motivarea dispoziției s-a reținut că terenul expropriat a avut suprafața de 414 mp și face parte din domeniul public, fiind ocupat de blocuri de locuințe cu dotările și utilitățile aferente, iar construcția a fost demolată. Contestația introdusă de G.A. a fost admisă de Tribunalul Gorj, secția civilă, care a pronunțat sentința nr. 258 din 24 octombrie 2002, prin care a anulat dispoziția emisă de primar și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu să restituie contestatorului în natură terenul în suprafață de 301 mp individualizat prin amplasament, vecinătăți și perimetru. Apelul declarat de Primăria Municipiului Târgu Jiu a fost admis prin decizia nr. 111 din 23 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, sentința primei instanțe fiind anulată, iar cauza reținută spre rejudecare de către instanța de apel.

Rejudecând fondul pricinii, instanța de apel a constatat, pe de o parte, că prin însăși dispoziția atacată primarul a făcut contestatorului ofertă de despăgubiri prin echivalent pentru terenul în suprafață de 414 mp și, pe de altă parte, că, prin petiția din 11 noiembrie 2003, contestatorul și-a precizat cererea în sensul că pentru imobilul expropriat solicită măsuri reparatorii prin echivalent la suma de 165.600.000 lei stabilită de Comisia tehnică de evaluare din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Jiu, actualizată la data plății. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 48 din 23 ianuarie 2004, prin care a admis acțiunea introdusă de reclamantul G.A., a anulat dispoziția emisă de primar și a constatat valoarea de expertiză a terenului la suma de 165.600.000 lei, negociată de părți, în raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii prin echivalent.

G.A. și G.C. au declarat recurs împotriva deciziei de mai sus susținând că este nelegală prin aceea că a fost dată cu încălcarea art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile libere și construcțiile nedemolate se restituie în natură, iar instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul posibilității restituirii în natură, fiind lipsită de relevanță precizarea de acțiune făcută de G.A., prin care solicita despăgubiri bănești, întrucât este consecința unei stări de tracasare în care se află. De asemenea, s-a mai susținut că, încălcând legea, instanța de apel nu a dispus efectuarea expertizei tehnice pe care o încuviințase, deși contestatorul nu a renunțat la probă.

Încadrând susținerile în cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Recursul nu este întemeiat. În primul rând, G.C. nu a fost parte la judecata în fond și în apel, astfel că nu are nici calitate de recurentă, calea de atac a recursului fiind deschisă numai părților din proces. Susținerile din dezvoltarea recursului făcute de G.A. nu pot fi primite. Indiferent de împrejurările care l-au determinat, contestatorul, prin petiție scrisă depusă la dosar cu prilejul evocării fondului de către instanța de apel, a achiesat în mod neechivoc și expres la oferta făcută de partea adversă de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, indicând și expresia valorică a acestora, care a fost însușită de către instanță.

Așadar, însuși recurentul a renunțat la cererea inițială, admisă în primă instanță, de restituire în natură a unei părți din terenul expropriat. Voința astfel exprimată de către contestator constituie o manifestare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu ce conferă anumite drepturi părților, printre care și pe acelea de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării ori de a achiesa la propunerile părții adverse, drepturi neîngrădite de lege decât în anumite cazuri expres prevăzute și care impun instanței de judecată să se pronunțe numai cu privire la ce s-a cerut [art. 129 alin. (6) C. proc. civ.], neputând să dea mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.). În raport de cele arătate se constată că instanța de apel care a evocat fondul a dat exact ceea ce a cerut contestatorul, renunțând în mod corect la continuarea administrării probatoriului încuviințat anterior, soluția pronunțată fiind astfel pe deplin legală. A admite susținerile din recurs referitoare la restituirea terenului în natură, ar însemna a accepta că în recurs poate fi schimbat obiectul procesului, ceea ce nu este permis, controlul judiciar limitându-se la cercetarea corectitudinii aplicării legii de către instanța de apel în raport cu starea de fapt pe deplin lămurită. Pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii G.C. și G.A. împotriva deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.