ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4138/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin notificarea nr. 4674 din 28

septembrie 2001 formulată în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

depusă la Primăria Municipiului Târgu Jiu, G.A. a solicitat restituirea în

natură a terenului în suprafață de 514 mp și construcției care s-a aflat pe

teren, care au fost expropriate prin Decretul nr. 425/1984, sau plata de

despăgubiri bănești în cazul imposibilității restituirii în natură.

Primarul Municipiului Târgu Jiu a emis

Dispoziția nr. 1580 din 8 august 2002, prin care a respins cererea de

restituire în natură și a făcut solicitantului ofertă de despăgubire prin

echivalent pentru terenul de 414 mp și construcția demolată, cuantumul

despăgubirilor urmând a fi stabilit după apariția legii speciale în materie.

În motivarea dispoziției s-a reținut că

terenul expropriat a avut suprafața de 414 mp și face parte din domeniul

public, fiind ocupat de blocuri de locuințe cu dotările și utilitățile

aferente, iar construcția a fost demolată.

Contestația introdusă de G.A. a fost

admisă de Tribunalul Gorj, secția civilă, care a pronunțat sentința nr. 258 din

24 octombrie 2002, prin care a anulat dispoziția emisă de primar și a obligat

pe pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu să restituie contestatorului în

natură terenul în suprafață de 301 mp individualizat prin amplasament,

vecinătăți și perimetru.

Apelul declarat de Primăria Municipiului

Târgu Jiu a fost admis prin decizia nr. 111 din 23 mai 2003 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, sentința primei instanțe fiind anulată, iar

cauza reținută spre rejudecare de către instanța de apel.

Rejudecând fondul pricinii, instanța de

apel a constatat, pe de o parte, că prin însăși dispoziția atacată primarul a

făcut contestatorului ofertă de despăgubiri prin echivalent pentru terenul în

suprafață de 414 mp și, pe de altă parte, că, prin petiția din 11 noiembrie

2003, contestatorul și-a precizat cererea în sensul că pentru imobilul

expropriat solicită măsuri reparatorii prin echivalent la suma de 165.600.000

lei stabilită de Comisia tehnică de evaluare din cadrul Primăriei Municipiului

Târgu Jiu, actualizată la data plății.

Pentru aceste considerente, Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 48 din 23 ianuarie 2004,

prin care a admis acțiunea introdusă de reclamantul G.A., a anulat dispoziția

emisă de primar și a constatat valoarea de expertiză a terenului la suma de

165.600.000 lei, negociată de părți, în raport de care vor fi stabilite măsurile

reparatorii prin echivalent.

G.A. și G.C. au declarat recurs împotriva

deciziei de mai sus susținând că este nelegală prin aceea că a fost dată cu

încălcarea art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

terenurile libere și construcțiile nedemolate se restituie în natură, iar

instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul posibilității

restituirii în natură, fiind lipsită de relevanță precizarea de acțiune făcută

de G.A., prin care solicita despăgubiri bănești, întrucât este consecința unei

stări de tracasare în care se află.

De asemenea, s-a mai susținut că,

încălcând legea, instanța de apel nu a dispus efectuarea expertizei tehnice pe

care o încuviințase, deși contestatorul nu a renunțat la probă.

Încadrând susținerile în cazul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel.

Recursul nu este întemeiat.

În primul rând, G.C. nu a fost parte la

judecata în fond și în apel, astfel că nu are nici calitate de recurentă, calea

de atac a recursului fiind deschisă numai părților din proces.

Susținerile din dezvoltarea recursului

făcute de G.A. nu pot fi primite.

Indiferent de împrejurările care l-au

determinat, contestatorul, prin petiție scrisă depusă la dosar cu prilejul

evocării fondului de către instanța de apel, a achiesat în mod neechivoc și

expres la oferta făcută de partea adversă de a beneficia de măsuri reparatorii

în echivalent, indicând și expresia valorică a acestora, care a fost însușită

de către instanță.

Așadar, însuși recurentul a renunțat la

cererea inițială, admisă în primă instanță, de restituire în natură a unei

părți din terenul expropriat.

Voința astfel exprimată de către

contestator constituie o manifestare a principiului disponibilității care

guvernează procesul civil, principiu ce conferă anumite drepturi părților,

printre care și pe acelea de a determina limitele cererii de chemare în

judecată sau ale apărării ori de a achiesa la propunerile părții adverse,

drepturi neîngrădite de lege decât în anumite cazuri expres prevăzute și care

impun instanței de judecată să se pronunțe numai cu privire la ce

s-a cerut [art. 129 alin. (6) C. proc. civ.],

neputând să dea mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304

pct. 6 C. proc. civ.).

În raport de cele arătate se constată că

instanța de apel care a evocat fondul a dat exact ceea ce a cerut

contestatorul, renunțând în mod corect la continuarea administrării

probatoriului încuviințat anterior, soluția pronunțată fiind astfel pe deplin

legală.

A admite susținerile din recurs

referitoare la restituirea terenului în natură, ar însemna a accepta că în

recurs poate fi schimbat obiectul procesului, ceea ce nu este permis, controlul

judiciar limitându-se la cercetarea corectitudinii aplicării legii de către

instanța de apel în raport cu starea de fapt pe deplin lămurită.

Pentru cele ce preced, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

contestatorii G.C. și G.A. împotriva deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

mai 2005.