ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5609/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă din 23 august

2001, ulterior precizată, reclamantul I.I.I. a solicitat, în temeiul

prevederilor Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primăria municipiului

Târgu-Jiu și Prefectura Gorj, restituirea în natură a terenului în suprafață de

411 mp situat în Tg.Jiu, județul Gorj.

Prin sentința civilă nr. 282 din 20

noiembrie 2002 Tribunalul Gorj a admis acțiunea și a dispus restituirea în

natură a terenului liber de construcții în suprafață de 411 mp situat în

Tg.Jiu, învecinat la răsărit cu strada V., la miază-zi cu blocul 200 și alte

terenuri, la miază-noapte cu blocul 198 și alte terenuri, individualizat în

raportul de expertiză întocmit de M.M., G.L. și G.M.

Prima instanță a reținut că terenul

a constituit proprietatea reclamantului dobândită prin cumpărare de la o

persoană fizică, a fost expropriat prin Decretul nr. 485/1983, nu a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991 și este liber de construcții, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 4 pct. 2, art. 7 pct. 1 și 2 și art. 11 pct. 3 din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 289 din 24

octombrie 2003 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat

de Primarul municipiului Tg.Jiu, a admis apelul declarat de reclamantul I.I. și

a obligat pe pârâta Primăria Tg.Jiu să plătească reclamantului 6.837.000 lei

cheltuieli de judecată.

În soluționarea apelului declarat de

primar, instanța de apel a constatat ca fiind nefondate criticile referitoare

la tardivitatea contestației, la inadvertența actelor de proprietate invocate de

reclamant și cu privire la faptul că terenul este ocupat de utilități publice.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Primarul municipiului Târgu Jiu, motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând recursul, pârâtul susține

că instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești, soluționând acțiunea

ca pe o cerere de retrocedare și nu ca pe o contestație împotriva dispoziției

nr. 915 din 21 septembrie 2001 prin care a fost respinsă cererea de restituire

în natură, că au dispus restituirea în natură a unui teren care nu a aparținut

reclamantului, dat fiind că suprafața de 411 mp excede celei de 360 mp

expropriată prin Decretul nr. 485/1983, iar pentru terenul de 414 mp dobândit

de I.I. și I.V. de la T.M. există notificare depusă de I.V. și, în fine, că au

dispus restituirea unui teren aparținând domeniului public, fiind utilizat

potrivit scopului exproprierii.

Pentru toate cele arătate se

solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, respingerea

acțiunii și menținerea dispoziției nr. 915 din 21 septembrie 2001 emisă de

Primarul municipiului Tg.Jiu.

Examinând recursul Înalta Curte

constată:

În scopul stabilirii situației de

fapt, prima instanță a ordonat efectuarea de către 3 experți a unui raport de

expertiză tehnică având două obiective:

- dacă terenul în litigiu este sau

nu ocupat de construcții și utilități publice (rețele de apă, cabluri

electrice, etc.);

- dacă același teren face parte din

domeniul public potrivit actului de expropriere.

Răspunzând obiectivelor stabilite

raportul de expertiză constată, pe de o parte că suprafața de 411 mp nu este

ocupată de construcții și nu se poate stabili, în lipsa unor avize de

specialitate, dacă este sau nu afectat de utilități publice, iar pe de altă parte

că același teren este cuprins în planul de urbanism al localității cu

destinația de spațiu verde dintre blocurile de locuit construite și trotuar.

Instanța de apel și-a fundamentat

soluția dată cauzei pe răspunsul la primul obiectiv al expertizei, coroborat cu

propriile sale constatări făcute pe calea unei cercetări la fața locului,

concluzionând că terenul este liber de construcții, iar intimata nu a făcut

dovada că este afectat de utilități publice.

Procedând astfel, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra unora din probele administrate și anume însuși actul de

expropriere și partea din raportul de expertiză tehnică referitoare la

rezolvarea celui de al doilea obiectiv fixat de prima instanță, ceea ce

constituie motiv de recurs potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc.

civ.

Potrivit acestor probe, exproprierea

mai multor terenuri, între care și cel în litigiu, s-a făcut în scopul

realizării unui ansamblu de blocuri de locuit, a dotărilor tehnico-edilitare

aferente și a unor artere de circulație (art. 1 din Decretul nr. 485/1983,

dosar primă instanță), iar suprafața de 411 mp în litigiu este cuprinsă în

planul de urbanism al municipiului Tg.Jiu cu destinația de spațiu verde între

blocurile de locuit și trotuarul unei artere de circulație denumită „strada V.”

(raport expertiză tehnică dosar primă instanță).

Așadar, terenul în cauză are

utilitate edilitară, fiind cuprins ca atare în planul de urbanism, astfel încât

are destinația dată de însuși actul de expropriere, fiind deci folosit potrivit

scopului exproprierii.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, iar potrivit art. 11alin. (4) din aceeași lege,

în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil.

În raport cu situația reală de fapt

și dispozițiile legale incidente, terenul obiect al cauzei de față este ocupat

funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind

restituibil în natură.

Statuând contrariul, instanțele au

pronunțat hotărâri esențial nelegale, astfel că, pentru toate cele ce preced și

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul de față

va fi admis, iar decizia instanței de apel va fi modificată în sensul admiterii

apelului declarat de Primarul municipiului Tg.Jiu și schimbării în tot a

sentinței primei instanțe prin respingerea acțiunii reclamantului, concomitent

fiind respins ca rămas fără obiect apelul declarat împotriva aceleiași sentințe

de către I.I. cu consecința înlăturării din decizia recurată a dispozițiilor

referitoare la cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Tg.Jiu împotriva deciziei nr. 289 din 24 octombrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică decizia atacată în sensul că admite

apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg.Jiu împotriva sentinței nr.

282 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în tot în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.I., ca nefondată.

Respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de

reclamantul I.I. împotriva aceleiași sentințe și înlătură dispozițiile din

decizia recurată referitoare la cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.