ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5609/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă din 23 august 2001, ulterior precizată, reclamantul I.I.I. a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Jiu și Prefectura Gorj, restituirea în natură a terenului în suprafață de 411 mp situat în Tg.Jiu, județul Gorj. Prin sentința civilă nr. 282 din 20 noiembrie 2002 Tribunalul Gorj a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 411 mp situat în Tg.Jiu, învecinat la răsărit cu strada V., la miază-zi cu blocul 200 și alte terenuri, la miază-noapte cu blocul 198 și alte terenuri, individualizat în raportul de expertiză întocmit de M.M., G.L.

și G.M. Prima instanță a reținut că terenul a constituit proprietatea reclamantului dobândită prin cumpărare de la o persoană fizică, a fost expropriat prin Decretul nr. 485/1983, nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și este liber de construcții, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 4 pct. 2, art. 7 pct. 1 și 2 și art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 289 din 24 octombrie 2003 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de Primarul municipiului Tg.Jiu, a admis apelul declarat de reclamantul I.I. și a obligat pe pârâta Primăria Tg.Jiu să plătească reclamantului 6.837.000 lei cheltuieli de judecată. În soluționarea apelului declarat de primar, instanța de apel a constatat ca fiind nefondate criticile referitoare la tardivitatea contestației, la inadvertența actelor de proprietate invocate de reclamant și cu privire la faptul că terenul este ocupat de utilități publice.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Primarul municipiului Târgu Jiu, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând recursul, pârâtul susține că instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești, soluționând acțiunea ca pe o cerere de retrocedare și nu ca pe o contestație împotriva dispoziției nr. 915 din 21 septembrie 2001 prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură, că au dispus restituirea în natură a unui teren care nu a aparținut reclamantului, dat fiind că suprafața de 411 mp excede celei de 360 mp expropriată prin Decretul nr. 485/1983, iar pentru terenul de 414 mp dobândit de I.I. și I.V. de la T.M. există notificare depusă de I.V.

și, în fine, că au dispus restituirea unui teren aparținând domeniului public, fiind utilizat potrivit scopului exproprierii. Pentru toate cele arătate se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, respingerea acțiunii și menținerea dispoziției nr. 915 din 21 septembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Tg.Jiu. Examinând recursul Înalta Curte constată: În scopul stabilirii situației de fapt, prima instanță a ordonat efectuarea de către 3 experți a unui raport de expertiză tehnică având două obiective: - dacă terenul în litigiu este sau nu ocupat de construcții și utilități publice (rețele de apă, cabluri electrice, etc.); - dacă același teren face parte din domeniul public potrivit actului de expropriere.

Răspunzând obiectivelor stabilite raportul de expertiză constată, pe de o parte că suprafața de 411 mp nu este ocupată de construcții și nu se poate stabili, în lipsa unor avize de specialitate, dacă este sau nu afectat de utilități publice, iar pe de altă parte că același teren este cuprins în planul de urbanism al localității cu destinația de spațiu verde dintre blocurile de locuit construite și trotuar. Instanța de apel și-a fundamentat soluția dată cauzei pe răspunsul la primul obiectiv al expertizei, coroborat cu propriile sale constatări făcute pe calea unei cercetări la fața locului, concluzionând că terenul este liber de construcții, iar intimata nu a făcut dovada că este afectat de utilități publice.

Procedând astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unora din probele administrate și anume însuși actul de expropriere și partea din raportul de expertiză tehnică referitoare la rezolvarea celui de al doilea obiectiv fixat de prima instanță, ceea ce constituie motiv de recurs potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Potrivit acestor probe, exproprierea mai multor terenuri, între care și cel în litigiu, s-a făcut în scopul realizării unui ansamblu de blocuri de locuit, a dotărilor tehnico-edilitare aferente și a unor artere de circulație (art. 1 din Decretul nr. 485/1983, dosar primă instanță), iar suprafața de 411 mp în litigiu este cuprinsă în planul de urbanism al municipiului Tg.Jiu cu destinația de spațiu verde între blocurile de locuit și trotuarul unei artere de circulație denumită „strada V.” (raport expertiză tehnică dosar primă instanță).

Așadar, terenul în cauză are utilitate edilitară, fiind cuprins ca atare în planul de urbanism, astfel încât are destinația dată de însuși actul de expropriere, fiind deci folosit potrivit scopului exproprierii. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar potrivit art. 11alin. (4) din aceeași lege, în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

În raport cu situația reală de fapt și dispozițiile legale incidente, terenul obiect al cauzei de față este ocupat funcțional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, nefiind restituibil în natură. Statuând contrariul, instanțele au pronunțat hotărâri esențial nelegale, astfel că, pentru toate cele ce preced și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul de față va fi admis, iar decizia instanței de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de Primarul municipiului Tg.Jiu și schimbării în tot a sentinței primei instanțe prin respingerea acțiunii reclamantului, concomitent fiind respins ca rămas fără obiect apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către I.I.

cu consecința înlăturării din decizia recurată a dispozițiilor referitoare la cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg.Jiu împotriva deciziei nr. 289 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg.Jiu împotriva sentinței nr. 282 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul I.I., ca nefondată. Respinge ca rămas fără obiect apelul declarat de reclamantul I.I. împotriva aceleiași sentințe și înlătură dispozițiile din decizia recurată referitoare la cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.