ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Gorj, secția civilă, la data de 24 noiembrie 2002, reclamantul C.N.D.

a chemat în judecată Primăria municipiului Târgu Jiu, pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța aceasta să fie obligată, în baza Legii nr. 10/2001, la

restituirea terenului în suprafață de 688,75 mp, situat în Târgu Jiu, cu

amplasamentul și vecinătățile specificate în acțiune.

Reclamantul și-a majorat

pretențiile, prin concluziile scrise depuse, în sensul că a solicitat

restituirea suprafeței de 974 mp, pe care expertul a identificat-o ca făcând

parte din terenul proprietatea sa.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

sentința nr. 141 din 19 mai 2003, a admis cererea formulată de C.N.D., în

contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu Jiu și a dispus restituirea către

reclamant a terenului în suprafață de 974 mp, conform planului întocmit de

expert.

Apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului Târgu Jiu a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, prin

decizia civilă nr. 446 din 12 decembrie 2003, ca rămas fără obiect,

reținându-se, în esență, că s-a depus dispoziția nr. 1696 din 4 iulie 2003,

emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu, prin care s-au soluționat

notificările formulate de reclamant, în sensul restituirii în natură a

suprafeței de teren liberă, iar pentru cea afectată de construcții s-a dispus

înaintarea unei oferte de restituire prin echivalent.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu, susținând în esență că, întrucât

dispoziția nr. 1696 din 4 iulie 2003 nu a fost contestată de reclamant, care

printr-o adresă chiar a făcut cunoscut că este mulțumit de cuantumul

despăgubirilor acordate, instanța de apel trebuia să admită apelul și să

respingă acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect. Totodată s-a

susținut că instanța de fond putea cel mult să oblige la emiterea dispoziției,

care este atributul exclusiv al primarului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

abia după ce unitatea deținătoare s-a pronunțat prin dispoziție motivată,

solicitantul putându-se adresa instanței, în situația în care este nemulțumit

de soluția adoptată.

La data de 18 ianuarie 2005,

intimatul–reclamant C.N.D. a depus la dosar o cerere prin care a arătat că

renunță la acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3873/2002 al Tribunalului

Gorj, motivat de faptul că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a

fost rezolvată favorabil, în întregime, de către Primarul municipiului Târgu

Jiu, prin dispoziția nr. 1036 din 1 martie 2004.

La această cerere s-au anexat adresa

înregistrată la Primăria municipiului Târgu Jiu sub nr. 305 din 7 ianuarie

2004, prin care intimatul–reclamant a făcut cunoscut că este de acord cu suma

reprezentând despăgubiri în echivalent pentru terenurile expropriate și că nu

mai are alte pretenții, precum și dispoziția nr. 1036 din 1 martie 2004 emisă

de Municipiul Târgu Jiu prin Primar.

În raport cu cererea

intimatului–reclamant și cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., care prevăd că

reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, se va admite recursul

declarat de pârâtă, se vor casa hotărârile pronunțate în fond și apel și se va

constata că reclamantul a renunțat la judecata acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Târgu Jiu.

Casează decizia civilă nr.446 din 12

decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova și sentința civilă nr. 141 din 19 mai

2003 a Tribunalului Gorj.

Constată că reclamantul C.N.D. a

renunțat la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria

municipiului Târgu Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2005.