ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 332/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, secția civilă, la data de 24 noiembrie 2002, reclamantul C.N.D. a chemat în judecată Primăria municipiului Târgu Jiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată, în baza Legii nr. 10/2001, la restituirea terenului în suprafață de 688,75 mp, situat în Târgu Jiu, cu amplasamentul și vecinătățile specificate în acțiune. Reclamantul și-a majorat pretențiile, prin concluziile scrise depuse, în sensul că a solicitat restituirea suprafeței de 974 mp, pe care expertul a identificat-o ca făcând parte din terenul proprietatea sa. Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 141 din 19 mai 2003, a admis cererea formulată de C.N.D., în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu Jiu și a dispus restituirea către reclamant a terenului în suprafață de 974 mp, conform planului întocmit de expert.

Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 446 din 12 decembrie 2003, ca rămas fără obiect, reținându-se, în esență, că s-a depus dispoziția nr. 1696 din 4 iulie 2003, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu, prin care s-au soluționat notificările formulate de reclamant, în sensul restituirii în natură a suprafeței de teren liberă, iar pentru cea afectată de construcții s-a dispus înaintarea unei oferte de restituire prin echivalent. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu, susținând în esență că, întrucât dispoziția nr. 1696 din 4 iulie 2003 nu a fost contestată de reclamant, care printr-o adresă chiar a făcut cunoscut că este mulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate, instanța de apel trebuia să admită apelul și să respingă acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de obiect.

Totodată s-a susținut că instanța de fond putea cel mult să oblige la emiterea dispoziției, care este atributul exclusiv al primarului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, abia după ce unitatea deținătoare s-a pronunțat prin dispoziție motivată, solicitantul putându-se adresa instanței, în situația în care este nemulțumit de soluția adoptată. La data de 18 ianuarie 2005, intimatul–reclamant C.N.D.

a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunță la acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3873/2002 al Tribunalului Gorj, motivat de faptul că notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost rezolvată favorabil, în întregime, de către Primarul municipiului Târgu Jiu, prin dispoziția nr. 1036 din 1 martie 2004. La această cerere s-au anexat adresa înregistrată la Primăria municipiului Târgu Jiu sub nr. 305 din 7 ianuarie 2004, prin care intimatul–reclamant a făcut cunoscut că este de acord cu suma reprezentând despăgubiri în echivalent pentru terenurile expropriate și că nu mai are alte pretenții, precum și dispoziția nr. 1036 din 1 martie 2004 emisă de Municipiul Târgu Jiu prin Primar.

În raport cu cererea intimatului–reclamant și cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ., care prevăd că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, se va admite recursul declarat de pârâtă, se vor casa hotărârile pronunțate în fond și apel și se va constata că reclamantul a renunțat la judecata acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu. Casează decizia civilă nr.446 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova și sentința civilă nr. 141 din 19 mai 2003 a Tribunalului Gorj. Constată că reclamantul C.N.D. a renunțat la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu Jiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.