ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7216/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția

civilă, la 1 aprilie 2004, reclamantul A.G.G. a chemat în judecată pe pârâta

Primăria municipiului Târgu Jiu, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imobilul

expropriat prin Decretul nr. 180/1986.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că

prin dispoziția nr. 1497/2004 pârâta i-a respins reclamantului notificarea prin

care solicita despăgubiri pentru o casă de locuit și teren în suprafață de 652

mp, expropriate prin Decretul nr. 180/1986.

Prin sentința civilă nr. 265 din 5 octombrie 2004 Tribunalul

Gorj, secția civilă, a admis în parte cererea, a anulat dispoziția nr.

1497/2004 și a constatat că reclamantul are dreptul la despăgubiri în cuantum

de 345.315.310 lei pentru construcție și 824.600.700 lei pentru teren.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale.

În mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a

despăgubirilor, motivat de faptul că petentul ar fi primit despăgubiri la data

exproprierii, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 1451 din 24 mai 2005 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat

că primăria are calitate procesuală. Primarul emite dispoziții în calitate de

reprezentant al Primăriei, care este unitatea deținătoare notificată. Faptul că

primarul emite dispoziții nu înseamnă că el trebuie privit individual, ci

interdependent cu unitatea pe care o reprezintă.

În fond, apelanta nu a formulat obiecțiuni cu privire la

evaluarea construcțiilor. Decretul nr. 256/1984 a fost aplicat corespunzător.

Expertul a întocmit expertiza în strictă conformitate cu prevederile Legii nr.

10/2001 și ale H.G. nr. 498/2003.

Împotriva acestei decizii apelanta pârâtă a declarat recurs

critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte:

Recurenta nu are calitate procesuală în cauză. Așa cum

rezultă din prevederile Legii nr. 215/2001, primăria este o structură

funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile

consiliului local și dispozițiile primarului.

Cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului a fost

stabilit greșit. În mod eronat a fost omologat raportul de expertiză efectuat,

în detrimentul raportului de evaluare întocmit de comisia din cadrul primăriei.

Au fost aplicate în mod greșit dispozițiile Decretului nr. 256/1984.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând decizia instanței de apel, în limitele criticii

formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în

primă instanță, Înalta Curte a considerat că recursul nu este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

În litigiile fondate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, deși

se face referire la „actele primarului”, acesta stă în proces ca reprezentant

legal al unității administrativ-teritoriale, iar nu în nume propriu.

Într-adevăr, primăria este o structură care aduce la

îndeplinire dispozițiile primarului. Aceasta nu înseamnă că, dacă notificarea

este adresată primăriei, iar dispoziția este emisă de primar, primăria nu ar

putea sta în judecată în legătură cu o dispoziție a primarului, pe care trebuie

să o execute. Necesitatea ca hotărârea dată în sistemul Legii nr. 10/2001 să

fie opozabilă și structurii executive la dispoziția primarului, poate justifica

legitimarea sa procesuală.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la cuantumul

despăgubirilor acordate reclamantului.

În condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la

data pronunțării hotărârii recurate, modificarea unei hotărâri putea fi cerută

atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra

unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Or, instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor

formulate în privința actului normativ în raport de care s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte constată

că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., motiv

pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria

municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei civile nr. 1451 din 24 mai 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.