ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8862/2006

Asupra recursului civil de față se constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj, la data de

22 aprilie 2005, reclamantul A.A. în

contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Târgu-Jiu și Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Gorj a solicitat anularea dispoziției nr. 2190

din 8 aprilie 2002 emisă de primarul municipiului Târgu - Jiu și obligarea

pârâților să-i restituie în natură, suprafața de teren de 117 mp, situat în

Gorj și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate în baza

Decretului nr. 180/1986, după deducerea valorii de 12.835 lei actualizată. In

subsidiar a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi

retrocedat în natură, avându-se în vedere prețul de circulație al terenurilor

din zonă. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 594 din 11 noiembrie 2005

Tribunalul Gorj a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat dispoziția

nr. 2190 din 1 aprilie 2005 în sensul că a stabilit valoarea măsurilor

reparatorii prin echivalent de 42.540.70 Ron lei pentru teren și de 23.467,17

RON lei pentru

construcții și a obligat

pârâta Primăria municipiului Târgu-Jiu la 600 lei

RON cheltuieli de

judecată.

În motivarea hotărârii instanța

de fond a reținut că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de

117 mp și pentru construcția preluată, după deducerea sumelor primite la

momentul exproprierii, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin.

(6)-(7) din Legea nr. 10/2001, astfel că în mod greșit prin dispoziția

contestată nu s-au avut în vedere valoarea de

circulație a imobilelor la

nivelul pieței imobiliare.

Cu privire la restituirea în natură a suprafeței de

teren de 117 mp s-a reținut că aceasta nu este fondată întrucât această

suprafață de teren are destinație de parcare auto și se află în domeniul public

al municipiului Târgu -Jiu, la poziția 646, astfel că exproprierea și-a atins

scopul.

Față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P. Gorj s-a respins acțiunea întrucât nu se află în situațiile limitative

prevăzute de lege prin art. 26 alin. (3) și art. 31 alin. (4) din Legea nr.

10/2001.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond,

reclamantul a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

191 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova.

În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că

nu pot fi primite criticile apelantului cu privire la greșita aplicare a

dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, în sensul

restituirii în natură a terenului de 117 mp și

acordarea de măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri prin echivalent și nu despăgubiri bănești

pentru construcțiile demolate.

Astfel,

s-a

menținut

motivarea instanței de fond în sensul aplicării dispozițiilor art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, terenul nefiind liber, fiind înscris în domeniul public,

exproprierea atingându-și

scopul, nu putea

fi restituit în natură, precum și dispozițiile art. 11 alin. (4), (

6) și (8) din Legea nr. 10/2001 privind acordarea

de măsuri reparatorii.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel,

reclamantul a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia,

modificarea deciziei recurate în sensul anulării dispoziției contestate și

restituirea în natură a terenului de 117 mp, situat în Târgu-Jiu, Gorj.

Întemeindu-și recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, recurentul-reclamant a criticat soluția instanței

de nerestituire în natură a suprafeței de 117 mp, arătând că în mod greșit s-a

reținut că terenul face parte din domeniul public și că exproprierea și-a atins

scopul.

Recursul reclamantului va fi respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

În mod greșit, instanța de apel a reținut că

apartenența terenului în suprafață de 117 mp, la domeniul public al

localității, constituie un motiv ca acesta să nu poată fi restituit în natură.

Dispozițiile aplicabile în cauză sunt cele din art.

11 Legea nr 10/2001 referitor la expropriere iar prin acesta nu se fac

deosebiri între

domeniile de care aparțin

imobilele în cauză, dispozițiile aplicându-se în

toate cazurile în care

imobilele au făcut obiectul exproprierii.

Acest aspect nu este însă de natură să ducă la

schimbarea soluției, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de

inginerul N.P. (fila 121 dosar fond) rezultă că terenul în suprafață de 117 mp

este ocupat de parcarea auto din Piața Centrală.

Scopul pentru care s-a dispus exproprierea unor mari

suprafețe de teren însumând 10.000 mp a fost pentru construirea de spații de

locuit, cu spații comerciale, precum și dotările comunitare și tehnico-edilitare

aferente.

Față de scopul exproprierii, situația realizării

acestui scop prin construcțiile efectuate, se constată că terenul în litigiu,

cu destinația pe care o are, este ocupat funcțional pentru utilizarea

edificărilor pentru care s-a dispus exproprierea.

În aceste condiții este incident art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 care prevede că „în cazul în care lucrările pentru care

s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii

se stabilesc în echivalent

pentru întregul imobil".

Prin urmare, pentru acest teren nu pot fi acordate

decât măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, ceea ce atrage

caracterul nefondat al recursului.

Făcând aplicarea și art 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de

reclamantul A.A. împotriva deciziei nr. 191 din 28 februarie 2006 a Curții de

Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie

2006.