ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2009

HOTĂRÂRE
20.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.I. a chemat în judecată pe Camera

Deputaților solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună

obligarea acesteia să-i plătească diferența între salariul total brut la data

încetării raporturilor de serviciu și salariul net achitat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 7/2006 și

era îndreptățit la 7 salarii brute impozabile, însă pârâta a făcut această

plată fără a ține seama de sporul de conducere și salariul de merit.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2404 din 9

octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să-i

plătească acestuia suma de 11284 lei net, reprezentând diferența dintre cele șapte

salarii lunare brute la care era îndreptățit acesta și cele șapte salarii de

bază brute care i-au fost acordate.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că invocarea art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007

nu are nici o relevanță în cauză, întrucât acest text nu definește noțiunea de

salariu brut și impozabil și precizează doar faptul că salariile de bază și

îndemnizațiile sunt brute și impozabile.

A mai reținut instanța de

fond că, chiar dacă legiuitorul nu definește noțiunea de salariu brut urmează a

se observa că în măsura în care ar fi dovedit că acordarea drepturilor

salariale să se facă în raport de salariul de bază, legiuitorul ar fi supus

acest lucru.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Camera

Deputaților.

Recurenta a susținut în

esență că, instanța a făcut o motivare abstractă, generală și imprecisă a

hotărârii atacate, ce lasă incertă baza legală a dispozitivului, interpretând

în stil propriu prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.

A mai susținut că O.U.G. nr.

24/2000, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 10/2007, constituie actul

normativ special aplicabil salarizării funcționarilor publici parlamentari și

nu conține dispoziții care să prevadă includerea în salariul de bază a altor

sporuri, decât cele privind salariul de merit și îndemnizația de conducere.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum

și potrivit dispozițiilor art. 304

1

constată că recursul declarat de Camera Deputaților este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Intimatul – reclamant S.I. –

fost angajat al Secretariatului General al Camerei Deputaților, îndeplinind

funcția de expert parlamentar la Serviciul Audit, la data de 16 martie 2007, la

cererea sa, a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 7/2006 privind

Statutul funcționarului public parlamentar.

Conform acestui act

normativ, art. (62 lit. d) și art. 71 alin. (1)) reclamantul susține că urma să

beneficieze de o indemnizație egală cu 7 salarii brute impozabile or, pârâta a

luat în calcul salariul de încadrare și nu salariul prevăzut de lege (Codul

muncii) în art. 155: „Salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile,

sporurile și alte adaosuri”.

Problema în dispută vizează

lămurirea noțiunii de salariu lunar brut, în condițiile în care legislația

relevantă nu o definește, recurenta considerând că este echivalentă cu

„salariul de bază lunar brut”.

Având în vedere că O.U.G. nr.

24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul

contractual din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 10/2007,

nu conține nici o referire la salariul lunar brut, în mod corect instanța de

fond s-a raportat la definiția salariului din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii

(art. 155 menționat mai sus).

Pe de altă parte,

reglementările cuprinse în art. 55 – 57 din C. fisc., în forma în vigoare la

data calculării îndemnizației reclamantului (16 martie 2007) precum și punctul

106 din Normele Metodologice de aplicarea C. fisc. stabilesc că venitul brut

lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună de o

persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea sau forma

sub care sunt acordate.

Așa fiind, nu se poate

considera că salariul brut lunar este egal cu salariul de bază lunar brut,

întrucât cel de-al doilea este doar o componentă a celui dintâi.

Invocarea de către recurentă

a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, așa cum corect a reținut

și instanța de fond nu are nici o relevanță în cauză, întrucât acest text nu

definește noțiunea de salariu brut și impozabil ci precizează doar faptul că salariul

de bază și îndemnizațiile sunt brute și impozabile, în caz contrar putându-se

ajunge la concluzia că doar salariul de bază este brut și impozabil și spre

exemplu sporurilor nu li s-ar mai aplica nici o taxă sau impozit, ceea ce este

incorect.

Înalta Curte mai constată că

nu există nici o rațiune pentru a asimila cele două noțiuni și pentru că în

cuprinsul Legii nr. 7/2006, care reglementează îndemnizația în discuție,

legiuitorul le-a folosit alternativ de mai multe ori, dându-le în mod clar

semnificație diferită.

De altfel, așa cum corect

reține și instanța de fond, nu există nici o rațiune ca în măsura în care ar fi

dorit ca acordarea drepturilor salariale stabilite de art. 71 din Legea nr. 7/2006

să se facă în raport de salariul de bază, legiuitorul să spună acest lucru în

mod explicit.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de Camera

Deputaților va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Camera Deputaților împotriva sentinței civile nr. 2404 din 9 octombrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-22
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2010
salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii. Interpretând textul de lege evocat, prima instanță a apreciat că în noțiunea de salariu lunar brut intră pe lângă salariul de bază lunar și sporurile, adaosurile și drepturile băneșt
ÎCCJ 2009-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2009
ă, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare. Prin decizia nr. 2308/2008, pronunțată la data de 4 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de V.V.F. împotriva sentinței civile nr. 1
ÎCCJ 2010-05-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3521 din 27 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclam
ÎCCJ 2008-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2308/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1646 din 13 iunie 2007 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea
ÎCCJ 2008-06-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2484/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.R. a chemat în judecată Camera Deputaților, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la plata difer
Sursă