ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.I. a chemat în judecată pe Camera Deputaților solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să-i plătească diferența între salariul total brut la data încetării raporturilor de serviciu și salariul net achitat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 7/2006 și era îndreptățit la 7 salarii brute impozabile, însă pârâta a făcut această plată fără a ține seama de sporul de conducere și salariul de merit. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2404 din 9 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să-i plătească acestuia suma de 11284 lei net, reprezentând diferența dintre cele șapte salarii lunare brute la care era îndreptățit acesta și cele șapte salarii de bază brute care i-au fost acordate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că invocarea art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007 nu are nici o relevanță în cauză, întrucât acest text nu definește noțiunea de salariu brut și impozabil și precizează doar faptul că salariile de bază și îndemnizațiile sunt brute și impozabile. A mai reținut instanța de fond că, chiar dacă legiuitorul nu definește noțiunea de salariu brut urmează a se observa că în măsura în care ar fi dovedit că acordarea drepturilor salariale să se facă în raport de salariul de bază, legiuitorul ar fi supus acest lucru. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Camera Deputaților. Recurenta a susținut în esență că, instanța a făcut o motivare abstractă, generală și imprecisă a hotărârii atacate, ce lasă incertă baza legală a dispozitivului, interpretând în stil propriu prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.

A mai susținut că O.U.G. nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 10/2007, constituie actul normativ special aplicabil salarizării funcționarilor publici parlamentari și nu conține dispoziții care să prevadă includerea în salariul de bază a altor sporuri, decât cele privind salariul de merit și îndemnizația de conducere. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Camera Deputaților este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Intimatul – reclamant S.I. – fost angajat al Secretariatului General al Camerei Deputaților, îndeplinind funcția de expert parlamentar la Serviciul Audit, la data de 16 martie 2007, la cererea sa, a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar.

Conform acestui act normativ, art. (62 lit. d) și art. 71 alin. (1)) reclamantul susține că urma să beneficieze de o indemnizație egală cu 7 salarii brute impozabile or, pârâta a luat în calcul salariul de încadrare și nu salariul prevăzut de lege (Codul muncii) în art. 155: „Salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile și alte adaosuri”. Problema în dispută vizează lămurirea noțiunii de salariu lunar brut, în condițiile în care legislația relevantă nu o definește, recurenta considerând că este echivalentă cu „salariul de bază lunar brut”. Având în vedere că O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.G.

nr. 10/2007, nu conține nici o referire la salariul lunar brut, în mod corect instanța de fond s-a raportat la definiția salariului din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii (art. 155 menționat mai sus). Pe de altă parte, reglementările cuprinse în art. 55 – 57 din C. fisc., în forma în vigoare la data calculării îndemnizației reclamantului (16 martie 2007) precum și punctul 106 din Normele Metodologice de aplicarea C. fisc. stabilesc că venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea sau forma sub care sunt acordate. Așa fiind, nu se poate considera că salariul brut lunar este egal cu salariul de bază lunar brut, întrucât cel de-al doilea este doar o componentă a celui dintâi.

Invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, așa cum corect a reținut și instanța de fond nu are nici o relevanță în cauză, întrucât acest text nu definește noțiunea de salariu brut și impozabil ci precizează doar faptul că salariul de bază și îndemnizațiile sunt brute și impozabile, în caz contrar putându-se ajunge la concluzia că doar salariul de bază este brut și impozabil și spre exemplu sporurilor nu li s-ar mai aplica nici o taxă sau impozit, ceea ce este incorect. Înalta Curte mai constată că nu există nici o rațiune pentru a asimila cele două noțiuni și pentru că în cuprinsul Legii nr. 7/2006, care reglementează îndemnizația în discuție, legiuitorul le-a folosit alternativ de mai multe ori, dându-le în mod clar semnificație diferită.

De altfel, așa cum corect reține și instanța de fond, nu există nici o rațiune ca în măsura în care ar fi dorit ca acordarea drepturilor salariale stabilite de art. 71 din Legea nr. 7/2006 să se facă în raport de salariul de bază, legiuitorul să spună acest lucru în mod explicit. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de Camera Deputaților va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Camera Deputaților împotriva sentinței civile nr. 2404 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.