ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul contestației și procedura derulată în fața Curții de Apel Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,contestatoarea Camera Deputaților a solicitat lămurirea titlului executoriu - sentința civilă nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata F.M.R. î n motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin hotărârea judecătorească arătată a fost obligată la plata către intimată a diferenței între indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) și cea plătită (de 7 salarii lunare de bază), fără a se menționa cuantumul acestei diferențe.

A precizat că hotărârea este irevocabilă. A învederat că, potrivit calculului făcut, pe care l-a enunțat, această diferență ar consta în suma de 15.747 lei net, respectiv 18.746 lei impozabili, care i-au fost oferiți intimatei. Același mod de calcul a fost agreat și de î nalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din Camera de Consiliu din 26 septembrie 2008, din Dosarul nr. 10935/3/2007. A arătat că intimata a dat dovadă de dezinteres în ce privește disponibilitatea de a i se achita suma de bani și mai mult a acționat contestatoarea în judecată pentru neexecutare. În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 399 alin. (1) Teza II și urm. C. proc. civ. și art. art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece dispozitivul sentinței civile nr. 2481/2007 nu necesită lămuriri, fiind indicate elementele necesare determinării sumei datorate. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1546 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația și a lămurit aplicarea titlului executoriu - sentința civilă nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în sensul că diferența datorată de contestatoarea-pârâtă Camera Deputaților către intimata F.R.M. este de 18.746 lei impozabili. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: A constatat că în considerentele sentinței civile nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat doar asupra dreptului reclamantei F.R.M.

de a i se plăti de către pârâta Camera Deputaților diferența între indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii brute impozabile) și indemnizația plătită (egală cu 7 salarii lunare de bază), fără să se menționeze în concret cuantumul sumei corespunzătoare acestei diferențe. Or, potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 se poate stabili precis cuantumul diferenței în discuție, acest text de lege arătând că funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile beneficiază de o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii. Interpretând textul de lege evocat, prima instanță a apreciat că în noțiunea de salariu lunar brut intră pe lângă salariul de bază lunar și sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor de muncă, cu caracter permanent.

Examinând Adresa din 12 aprilie 2007 a Camerei Deputaților aflată la Dosarul nr. 4023/2/2007 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în care sunt prezentate componentele drepturilor salariale încasate de reclamanta F.R.M. în luna martie 2007, ale cărei raporturi de serviciu au încetat la data de 1 aprilie 2007, instanța a considerat că suma datorată de Camera Deputaților în raport cu art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 menționat anterior, este de 18.746 lei impozabili, respectiv 15.747 lei net. 3. Recursul declarat de intimată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata F.R.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, în speță, a lămuri dispozitivul, în sensul de a calcula suma reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită (7 salarii brute lunare impozabile) și cea plătită (7 salarii lunare de bază) ar echivala cu o completare a acestuia, ceea ce conduce la încălcarea autorității de lucru judecat. În acest sens, recurenta a arătat că soluția pronunțată este contrară legii, jurisprudenței și doctrinei de specialitate, potrivit cărora pe calea contestației la executare nu pot fi invocate motive de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, tinzând la stabilirea unei situații de fapt diferite.

A doua critică se referă la interpretarea greșită pe care ar fi dat-o instanța de fond titlului executoriu, în condițiile în care în considerentele sentinței nr. 2481 din 16 octombrie 2007 se menționa clar și fără echivoc că salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de bază, la care se adaugă: sporurile, indemnizațiile, compensările, indexările, avantajele în natură, diminuate de contribuțiile obligatorii. În fine, recurenta a arătat că stabilirea eronată a sumei de 18.746 lei, în loc de 63.460 lei (cât consideră că i se cuvine) este rezultatul interpretării greșite a noțiunii de „salariu brut lunar”, în pofida probatoriului administrat în fond și în recurs, soluția pronunțată modificând dispozitivul titlului executoriu prin repunerea în discuție a naturii juridice și a modului de stabilire a obligației de plată prevăzute în sentință.

4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Camera Deputaților a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, arătând, în esență, că procedura de lămurire a dispozitivului titlului executoriu se impunea în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra pretențiilor reclamantei fără a le cuantifica și că modul de calcul al sumei datorate a fost confirmat și de prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 113/2009 („în sensul prezentului articol, prin salariul lunar brut se înțelege salariul de bază brut lunar și sporurile din ultima lună de activitate”.) II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin sentința nr. 2481 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4214 din 20 noiembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Camera Deputaților a fost obligată să-i plătească reclamantei F.R.M. „diferența între indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) și cea plătită ( de 7 salarii lunare de bază”) cu titlu de indemnizație la încetarea raportului de serviciu prin pensioare. Într-adevăr, pe calea procesuală a contestației la titlu, reglementate de art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., nu poate fi repusă în discuție o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, prin invocarea unor motive prin care se tinde la stabilirea unei alte situații de fapt sau la o încadrare juridică diferită a raportului de drept dedus judecății. Contestația la titlu are ca scop lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului titlului executoriu atunci când nu s-a utilizat procedura lămurii dispozitivului conform art. 281 1 C. proc. civ., astfel că este necesar ca împrejurările invocate de contestator să se circumscrie coordonatelor menționate expres în textul de lege indicat.

În speță, această condiție a fost îndeplinită, pentru că în dispozitivul hotărârii care constituie titlul executoriu nu este indicat cuantumul indemnizației cuvenite reclamantei, iar necesitatea lămurii întinderii dispozitivului rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, care au relevat existența unor poziții contradictorii ale creditorului și debitorului în ceea ce privește suma datorată. Prin urmare, Curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., în limitele și în acord cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea contestației la titlu. Criticile referitoare la interpretarea (lămurirea) greșită a titlului executoriu și la aplicarea eronată a prevederilor art. 71 din Legea nr. 7/2006 în modul ce calcul al indemnizației cuvenite recurentei, sunt, de asemenea, nefondate.

Instanța de fond a reținut corect că noțiunea de „salariu lunar brut”, utilizat de art. 71 din Legea nr. 7/2006 ca bază de calcul al indemnizației, include, pe lângă salariul de bază lunar, numai sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate cu caracter permanent, iar nu și drepturile bănești plătite ocazional, cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanță sau compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate. 2. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.R.M. împotriva sentinței civile nr. 1546 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.