ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 382 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SA Cluj Napoca împotriva pârâtei A.F.P. Cluj Napoca, a dispus suspendarea executării dispoziției nr. 758 din 20 septembrie 2006, emisă de A.F.P. Cluj Napoca, pe perioada dintre data pronunțării hotărârii de fond în Dosarul nr. 946/33/2007 al Curții de Apel Cluj și rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, a respins cererea pentru eliberarea cauțiunii și a obligat pârâta să plătească reclamantei 1.510 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 astfel încât, pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, se impune suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, ținându-se seama și de faptul că, printr-o hotărâre irevocabilă anterioară, s-a dispus suspendarea până la pronunțarea pe fond în Dosarul nr. 946/33/2007. Instanța de fond a indicat că în temeiul considerentelor reținute anterior și date fiind consecințele pe care le-ar produce în patrimoniul reclamantei executarea silită, inclusiv declanșarea procedurii insolvenței, în sensul Legii nr. 554/2004, sunt dovedite urgența și cazul bine justificat.

Referitor la restituirea cauțiunii s-a reținut că nu este îndeplinită condiția împlinirii termenului de 30 de zile, potrivit art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ. și nici ipoteza prevăzută la art. 723 1 alin. (3) teza finală din același cod, întrucât pârâta nu a declarat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta A.F.P. Cluj Napoca. Invocând în drept, ca temei al motivelor de recurs, prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc.

civ., recurenta-pârâtă a susținut, printr-un prim motiv, că sentința atacată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, apreciind că Tribunalul Cluj și nu Curtea de apel, era competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta-intimată, justificat de faptul că actele atacate în acțiunea de fond în contencios (Dosar nr. 346/33/2007 înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj) au fost emise de instituția sa, care nu este o autoritate centrală. În al doilea rând s-a apreciat de către recurentă că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat pe care a invocat-o, raportat la decizia civilă nr. 621/2007 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a suspendat executarea dispoziției nr. 758 din 20 septembrie 2006 până la pronunțarea instanței de fond.

Recurenta consideră, raportat la aceeași decizie anterioară, că prezenta cerere de suspendare a reclamantei-intimate trebuia respinsă ca lipsită de obiect și de interes. Recurenta a mai susținut că acțiunea reclamantei este și neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, s-a menționat, în esență, că dispoziția a cărei executare a fost suspendată, a fost emisă legală, urmare transmiterii patrimoniului SC M.I. SA către asociatul unic al acesteia, fiind amplu redate prevederile din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, care au incidență în cauza de fond, în opinia recurentei. Plata creanțelor fiscale constituie o obligație legală și nu poate fi de natură a-i aduce reclamantei o pagubă iminentă, după cum nici susținerea în sensul că executarea creanței ar acea drept consecință paralizarea întregii sale activității nu are suport probator și nu a fost dovedită cu acte.

În fine, recurenta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată, câtă vreme cererea reclamantei a fost admisă numai în parte. Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare față de toate criticile recurentei, solicitând motivat respingerea recursului declarat ca nefondat. În esență, reclamanta-intimată a arătat că instanța de fond nu și-a încălcat competența materială, fiind vorba în cauză de un act atacat având o valoare mai mare de 500.000 RON, conform art. 10 și 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și republicată. Nici excepția autorității de lucru judecat nu se justifică, date fiind normele diferite până la care s-a dispus suspendarea de executare din decizia anterioară, față de sentința atacată în cauză.

În fine, s-a mai arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la îndeplinirea cerințelor legale pe baza cărora se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. și prin prisma criticilor recurentei-pârâte, apreciază că nu subzistă motive de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate: La data de 05 iunie 2007, reclamanta-intimată a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. de dosar 946/33/2007, acțiunea de fond în contencios administrativ, vizând nelegalitatea și, totodată, anularea deciziei nr. 3 din 06 decembrie 2006 și a deciziei nr. 758 din 20 septembrie 2006, acte emise de autoritatea recurentă.

Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și republicată, prezenta cerere de suspendare nu a fost formulată odată cu acțiunea principală, fiind însă înregistrată separat, după cum permite textul legal menționat. Nu este așadar întemeiată critica recurentei vizând pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea competenței materiale, câtă vreme competența Curții de Apel a fost atrasă și determinată de incidența prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind reținută în subsidiar și valoarea de peste 500.000 RON a actului administrativ atacat (art. 10 din Legea nr. 554/2004).

Nefondate sunt și criticile recurentei-pârâte vizând așa-zisa autoritate de lucru judecat, cât și pretinsa lipsă de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri de suspendare, ambele excepții fiind raportate la existența unei hotărâri judecătorești anterioare, respectiv decizia civilă nr. 621/2007 pronunțată tot de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin această decizie a fost suspendată executarea aceleiași dispoziții, cu nr. 758/2006, emisă de recurenta din cauza de față, însă numai până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond.

Independent de împrejurarea că în materia suspendării actelor administrative, hotărârile pronunțate se bucură de putere de lucru judecat relativă, numai față de o nouă cerere în care situația de fapt și de drept este identică, este de reținut că în cauză nu se poate reține puterea lucrului judecat, fiind evident temeiul legal diferit pe care și-a întemeiat reclamanta-intimată noua cerere, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004. Acest temei legal a și atras soluția corectă a instanței de fond, în sensul suspendării executării dispoziției nr. 758 din 20 septembrie 2006, numai pe perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii de fond în Dosarul nr. 346/33/2007 al Curții de Apel Cluj și rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, în continuarea perioadei de suspendare deja acordate.

În raport de cele arătate este evident că nu subzistă nici excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante, care, firesc, a urmărit ca efectul suspendării executării să subziste până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată. Nefondate sunt și criticile recurentei vizând modalitatea de interpretare de către instanța de fond a îndeplinirii cumulative a condițiilor legale impuse pentru acordarea suspendării de executare. Potrivit textului de lege mai sus-arătat, suspendarea executării unui act administrativ se pronunță în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, cele două condiții urmând a fi îndeplinite cumulativ.

Instituția suspendării reprezintă o garanție pentru persoana vătămată în ceea ce privește evitarea eventualelor pagube ce ar putea surveni prin executarea actului administrativ pretins a fi nelegal, după cum este consacrat, de altfel, și în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniștri a statelor membre ale Consiliului Europei, adoptată la 13 septembrie 1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. În cauză, prima instanță corect a reținut că cele două condiții sunt cumulativ îndeplinite, atât prin referire la considerentele anterior reținute, tot pe cale judecătorească, cât și raportat la criticile și excepțiile invocate de către reclamanta-intimată, cele mai semnificative fiind cele privind prescripția dreptului recurentei de a emite actul administrativ atacat și de a stabili obligația fiscală.

Date fiind aspectele în dispută dintre părți, vizând inclusiv pretinsa confuzie a patrimoniilor societăților SC A. SA, fost asociat unic al SC M.I. SA, aceasta din urmă fiind dizolvată de drept în baza art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 359/2004, prin încheierea din 21 aprilie 2005, pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C.T. Cluj, cât și iminența unei popriri a conturilor reclamantei-intimate, cu impact semnificativ asupra activității sale, Înalta Curte apreciază, în acord și cu instanța de fond, că se impune suspendarea executării actului atacat, până la pronunțarea unei soluții irevocabile în acțiunea având ca obiect anularea actului, înregistrată sub nr. 946/33/2007 la Curtea de Apel Cluj, reținând că a fost îndeplinită și condiția depunerii cauțiunii, conform prevederilor legale aplicabile.

În considerarea celor mai sus-arătate se va respinge, în temeiul art. 312 C. proc. civ., ca nefondat, recursul declarat de pârâta-recurentă A.F.P. Cluj Napoca, cu obligarea acesteia, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., la plata sumei de 800 RON către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 382 din 20 iulie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 8.000 RON către intimata-reclamantă SC A. SA, cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.