ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 382 din 20 iunie 2007,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SA Cluj Napoca împotriva pârâtei

A.F.P. Cluj Napoca, a dispus suspendarea executării dispoziției nr. 758 din 20 septembrie

2006, emisă de A.F.P. Cluj Napoca, pe perioada dintre data pronunțării hotărârii

de fond în Dosarul nr. 946/33/2007 al Curții de Apel Cluj și rămânerea irevocabilă

a acestei hotărâri, a respins cererea pentru eliberarea cauțiunii și a obligat pârâta

să plătească reclamantei 1.510 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art. 14 și

art. 15 din Legea nr. 554/2004 astfel încât, pentru prevenirea producerii unei pagube

iminente, se impune suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, ținându-se seama și de faptul că, printr-o hotărâre

irevocabilă anterioară, s-a dispus suspendarea până la pronunțarea pe fond în Dosarul

nr. 946/33/2007.

Instanța de fond a indicat

că în temeiul considerentelor reținute anterior și date fiind consecințele pe care

le-ar produce în patrimoniul reclamantei executarea silită, inclusiv declanșarea

procedurii insolvenței, în sensul Legii nr. 554/2004, sunt dovedite urgența și cazul

bine justificat.

Referitor la restituirea

cauțiunii s-a reținut că nu este îndeplinită condiția împlinirii termenului de 30

de zile, potrivit art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. și nici ipoteza prevăzută

la art. 723

1

alin. (3) teza finală din același cod, întrucât pârâta nu

a declarat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs pârâta A.F.P. Cluj Napoca.

Invocând în drept, ca

temei al motivelor de recurs, prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta-pârâtă a susținut, printr-un prim motiv, că sentința atacată a fost dată

cu încălcarea competenței altei instanțe, apreciind că Tribunalul Cluj și nu Curtea

de apel, era competentă să soluționeze cererea de suspendare a executării, formulată

de reclamanta-intimată, justificat de faptul că actele atacate în acțiunea de fond

în contencios (Dosar nr. 346/33/2007 înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj) au

fost emise de instituția sa, care nu este o autoritate centrală.

În al doilea rând s-a

apreciat de către recurentă că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității

de lucru judecat pe care a invocat-o, raportat la decizia civilă nr. 621/2007 a

Curții de Apel Cluj, prin care s-a suspendat executarea dispoziției nr. 758 din

20 septembrie 2006 până la pronunțarea instanței de fond.

Recurenta consideră, raportat

la aceeași decizie anterioară, că prezenta cerere de suspendare a reclamantei-intimate

trebuia respinsă ca lipsită de obiect și de interes.

Recurenta a mai susținut

că acțiunea reclamantei este și neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, s-a menționat, în esență,

că dispoziția a cărei executare a fost suspendată, a fost emisă legală, urmare transmiterii

patrimoniului SC M.I. SA către asociatul unic al acesteia, fiind amplu redate prevederile

din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, care au incidență în cauza de fond,

în opinia recurentei. Plata creanțelor fiscale constituie o obligație legală și

nu poate fi de natură a-i aduce reclamantei o pagubă iminentă, după cum nici susținerea

în sensul că executarea creanței ar acea drept consecință paralizarea întregii sale

activității nu are suport probator și nu a fost dovedită cu acte.

În fine, recurenta a mai

arătat că în mod greșit instanța de fond nu a procedat la compensarea cheltuielilor

de judecată, câtă vreme cererea reclamantei a fost admisă numai în parte.

Reclamanta-intimată a

formulat întâmpinare față de toate criticile recurentei, solicitând motivat respingerea

recursului declarat ca nefondat.

În esență, reclamanta-intimată

a arătat că instanța de fond nu și-a încălcat competența materială, fiind vorba

în cauză de un act atacat având o valoare mai mare de 500.000 RON, conform art.

10 și 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și republicată. Nici excepția autorității

de lucru judecat nu se justifică, date fiind normele diferite până la care s-a dispus

suspendarea de executare din decizia anterioară, față de sentința atacată în cauză.

În fine, s-a mai arătat

că în mod corect instanța de fond a apreciat cu privire la îndeplinirea cerințelor

legale pe baza cărora se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente, incluzând

art. 304

1

C. proc. civ. și prin prisma criticilor recurentei-pârâte,

apreciază că nu subzistă motive de casare sau de modificare a sentinței atacate,

în considerarea celor în continuare arătate:

La data de 05 iunie 2007,

reclamanta-intimată a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. de dosar

946/33/2007, acțiunea de fond în contencios administrativ, vizând nelegalitatea

și, totodată, anularea deciziei nr. 3 din 06 decembrie 2006 și a deciziei nr.

758 din 20 septembrie 2006, acte emise de autoritatea recurentă.

Potrivit art. 15

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și republicată, prezenta cerere de

suspendare nu a fost formulată odată cu acțiunea principală, fiind însă înregistrată

separat, după cum permite textul legal menționat.

Nu este așadar întemeiată

critica recurentei vizând pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea competenței

materiale, câtă vreme competența Curții de Apel a fost atrasă și determinată de

incidența prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind reținută

în subsidiar și valoarea de peste 500.000 RON a actului administrativ atacat (art.

10 din Legea nr. 554/2004).

Nefondate sunt și criticile

recurentei-pârâte vizând așa-zisa autoritate de lucru judecat, cât și pretinsa lipsă

de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri de suspendare, ambele excepții

fiind raportate la existența unei hotărâri judecătorești anterioare, respectiv decizia

civilă nr. 621/2007 pronunțată tot de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin această decizie a

fost suspendată executarea aceleiași dispoziții, cu nr. 758/2006, emisă de recurenta

din cauza de față, însă numai până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța

de fond.

Independent de împrejurarea

că în materia suspendării actelor administrative, hotărârile pronunțate se bucură

de putere de lucru judecat relativă, numai față de o nouă cerere în care situația

de fapt și de drept este identică, este de reținut că în cauză nu se poate reține

puterea lucrului judecat, fiind evident temeiul legal diferit pe care și-a întemeiat

reclamanta-intimată noua cerere, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004. Acest

temei legal a și atras soluția corectă a instanței de fond, în sensul suspendării

executării dispoziției nr. 758 din 20 septembrie 2006, numai pe perioada cuprinsă

între data pronunțării hotărârii de fond în Dosarul nr. 346/33/2007 al Curții de

Apel Cluj și rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, în continuarea perioadei

de suspendare deja acordate.

În raport de cele arătate

este evident că nu subzistă nici excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante,

care, firesc, a urmărit ca efectul suspendării executării să subziste până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii de fond, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

republicată.

Nefondate sunt și criticile

recurentei vizând modalitatea de interpretare de către instanța de fond a îndeplinirii

cumulative a condițiilor legale impuse pentru acordarea suspendării de executare.

Potrivit textului de lege

mai sus-arătat, suspendarea executării unui act administrativ se pronunță în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, cele două condiții urmând

a fi îndeplinite cumulativ.

Instituția suspendării

reprezintă o garanție pentru persoana vătămată în ceea ce privește evitarea eventualelor

pagube ce ar putea surveni prin executarea actului administrativ pretins a fi nelegal,

după cum este consacrat, de altfel, și în Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului

de Miniștri a statelor membre ale Consiliului Europei, adoptată la 13 septembrie

1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

În cauză, prima instanță

corect a reținut că cele două condiții sunt cumulativ îndeplinite, atât prin referire

la considerentele anterior reținute, tot pe cale judecătorească, cât și raportat

la criticile și excepțiile invocate de către reclamanta-intimată, cele mai semnificative

fiind cele privind prescripția dreptului recurentei de a emite actul administrativ

atacat și de a stabili obligația fiscală.

Date fiind aspectele în

dispută dintre părți, vizând inclusiv pretinsa confuzie a patrimoniilor societăților

SC A. SA, fost asociat unic al SC M.I. SA, aceasta din urmă fiind dizolvată de drept

în baza art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 359/2004, prin încheierea din 21

aprilie 2005, pronunțată de judecătorul delegat la O.R.C.T. Cluj, cât și iminența

unei popriri a conturilor reclamantei-intimate, cu impact semnificativ asupra activității

sale, Înalta Curte apreciază, în acord și cu instanța de fond, că se impune suspendarea

executării actului atacat, până la pronunțarea unei soluții irevocabile în acțiunea

având ca obiect anularea actului, înregistrată sub nr. 946/33/2007 la Curtea de

Apel Cluj, reținând că a fost îndeplinită și condiția depunerii cauțiunii, conform

prevederilor legale aplicabile.

În considerarea celor

mai sus-arătate se va respinge, în temeiul art. 312 C. proc. civ., ca nefondat,

recursul declarat de pârâta-recurentă A.F.P. Cluj Napoca, cu obligarea acesteia,

în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., la plata sumei de 800 RON către intimata-reclamantă,

reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată stabilite prin

apreciere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.F.P. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 382 din 20 iulie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 8.000 RON către intimata-reclamantă SC A. SA, cheltuieli de judecată stabilite

prin apreciere, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2008.