ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3749/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea f.n. din 15 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 929/33/2012, s-a admis cererea formulată de petentul C.Șt.D. și s-a dispus restituirea către petent a cauțiunii în cuantum de 40.000 RON, consemnată la dispoziția Curții de Apel Cluj în acest dosar cu recipisa de consemnare emisă de C.E.C.B., sucursala Cluj având nr. 753796/1 din data de 31 iulie 2012 și chitanța nr. 5448077/1 emisă de C.E.C.B., sucursala Cluj, la data de 31 iulie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că, prin decizia nr. 2952 din data de 07 martie 2013, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefundat, recursul formulat de C.Șt.D.

împotriva sentinței civile nr. 515 din 07 august 2012 a Curții de Apel Cluj, sentință prin care s-a respins cererea petentului de suspendare a executării actului administrativ fiscal. În dosarul Curții de Apel Cluj petiționarul a depus cauțiunea conform recipisei de consemnare la SC C.E.C.B., sucursala Cluj, având nr. 753796/1 la data de 31 iulie 2012 și achitată cu chitanța nr. 5448077/1 din 31 iulie 2012, la dosar nr. 929/33/2012 al Curții de Apel Cluj. Prin decizia nr. 1859 din 09 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 929/33/2012*, s-a admis recursul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca împotriva încheierii din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a constatat că instanța de fond a trecut la soluționarea cauzei în cameră de consiliu, fără citarea părții adverse, respectiv pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, în procedura necontencioasă. A apreciat instanța că, în speță, judecarea pricinii s-a făcut fără a da pârâtului posibilitatea să ia cunoștință de susținerile reclamantului și dovezile pe care se întemeiază acestea, fără ca acesta să aibă posibilitatea să-și pregătească apărarea, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor care guvernează procesul civil și anume acela al dreptului la apărare și al contradictorialității, acest aspect fiind de natură a provoca pârâtei o vătămare, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., ce nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin sentința civilă nr. 250/2014 din 11 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petentul C.Șt.D. privind restituirea cauțiunii consemnată în dosarul nr. 929/33/2012 al Curții de Apel Cluj. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că interpretând textul art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., prin coroborare cu circumstanțele concrete ale cauzei și având în vedere faptul că dosarul nr. 1171/33/2012, care vizează fondul litigiului, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, are termen de judecată la 11 decembrie 2014 în vederea soluționării recursului, nu este îndeplinită condiția prevăzută în textul de lege arătat, în sensul că nu există o hotărâre irevocabilă prin care să fie soluționat fondul litigiului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.Șt.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că soluția Curții de Apel Cluj este greșită, deoarece textul art. 723' C. proc. civ. vorbește în ansamblu său despre cauțiune ca și condiție în vederea suspendării procedurilor de executare silită, iar alin. (3) dispune că aceasta se poate restitui dacă în termen de 30 de zile de la soluționarea în mod irevocabil a fondului cauzei nu s-a formulat cerere de executare asupra sumei cu titlu de cauțiune. Arată recurentul că interpretarea corectă a textului privește soluționarea pe fond a dosarului de suspendare a executării actului administrativ, nu a dosarului de anulare a actului administrativ, deoarece cauțiunea poate avea legătură doar cu dosarul de suspendare, nicidecum cu cel de anulare pe fond a actului administrativ.

Subliniază recurentul că, din moment ce în dosarul de față, până la data de 7 aprilie 2013, nu s-a formulat din partea organelor fiscale clujene cerere de executare asupra respectivei sume, formularea cererii de restituire a sumei din data de 4 octombrie 2013 îndeplinea toate condițiile legale pentru a fi admisă, independent de stadiul dosarului în anularea pe fond a actului administrativ. Recurentul solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în întregime a sentinței civile nr. 250/2014 a Curții de Apel Cluj, iar în urma rejudecării admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând restituirea cauțiunii în sumă de 40.000 lei, consemnată prin recipisa nr. 753796/1 la data de 31 iulie 2012 emisă de SC C.E.C.B., sucursala Cluj, în considerarea faptului că a fost soluționată în mod irevocabil cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat în sensul respingerii acesteia. Instanța de control judiciar constată că în dosarul nr. 929/33/2012 al Curții de Apel Cluj a fost achitată la data de 31 iulie 2012 o cauțiune de 40.000 lei, pusă în vedere reclamantului C.Șt.D.

în vederea soluționării cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 41421 din 26 aprilie 2012 a D.G.F.P. Cluj. Prin sentința civilă nr. 517 din 7 august 2012, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare, soluția fiind menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 2952 din 7 martie 2013 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, sentința devenind astfel irevocabilă. Or, ca efect al respingerii cererii de suspendare în mod irevocabil, în speță, părțile sunt repuse în situația anterioară, în care actul administrativ fiscal este executoriu de îndată, iar reclamantului i se restituie cauțiunea ca urmare a acestei soluții (de respingere a cererii).

În consecință, în cazul de față, cauțiunea depusă în scopul garantării sumelor stabilite cu titlu de obligații fiscale prin actul administrativ contestat, nu se justifică. Astfel că, încetând rațiunile pentru care s-a fixat de către instanță și achitat de către reclamant cauțiunea, se impune restituirea acesteia. Potrivit art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ.: „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.

Înalta Curte constată că prima ipoteză este îndeplinită în cauză, deoarece acțiunea având ca obiect suspendarea actului administrativ contestat a fost soluționată în mod irevocabil prin decizia nr. 2952 din 7 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, pârâta nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la data de 08 aprilie 2013, respectiv în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Drept urmare, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege sus menționat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauțiunii a fost respinsă în mod greșit de Curtea de Apel Cluj.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., îl va admite și va modifica sentința atacată, în sensul că va admite cererea de restituire a cauțiunii în sumă de 40.000 lei, consemnată cu recipisa nr. 753796/1 din 31 iulie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul C.Șt.D. împotriva sentinței civile nr. 250/2014 din 11 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea privind restituirea cauțiunii în sumă de 40.000 lei, consemnată la dispoziția Curții de Apel Cluj în dosarul nr. 929/33/2012 cu recipisa emisă de C.E.C.B., sucursala Cluj nr. 753796/1 din 31 iulie 2012 și chitanța nr. 5448077/1 din 31 iulie 2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.