ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4056/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 457 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 927/33/2011, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Prin decizia nr. 4135 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. 927/33/2011, s-a admis recursul declarat de I.P.J. Cluj împotriva sentinței nr. 457 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

A fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pe considerentul că, în mod greșit a considerat instanța de fond că numai la solicitarea reclamantului putea fi întregit cadrul procesual, dispunând ca instanța de fond, în rejudecare, să dispună citarea în cauză și a petentei E.C.H.R.H.C.E., să califice cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii reclamantului și, totodată, să valorifice toate apărările și susținerile părților. 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 251 din 4 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul I.P.J. Cluj, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D.

și E.C.H.R.H.C.E. și a anulat în parte Hotărârea nr. 228 din 08 iunie 2011, emisă de C.N.C.D., respectiv punctele 8 și 9. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele aspecte: Reclamantul I.P.J. Cluj în contradictoriu cu C.N.C.D. a solicitat anularea pct. 8 și 9 din hotărârea nr. 228 din 08 iunie 2011 emisă de către C.D.C.N. al pârâtei prin care s-a hotărât că neafișarea bilingv a informațiilor publice la P.P. Săvădisla constituie discriminare. Prin Hotărârea nr. 228 din 08 iunie 2011, la pct. 8 și 9, C.N.C.D. a hotărât că faptele sesizate în ceea ce privește afișarea anunțurilor de interes public bilingv din cadrul P.L. Săvădisla constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și a dispus sancționarea I.J.P. Cluj cu avertisment. S-a constatat că petenta E.C.H.R.H.C.E. a sesizat C.C.D., la data de 07 octombrie 2010, cu o plângere referitoare la „faptul că P. Săvădisla nu respectă legea administrației publice locale”. În cuprinsul acestei plângeri, petenta a arătat că, la data de 05 ianuarie 2010 a trimis o sesizare scrisă către comandantul Poliției, adresându-i rugămintea să respecte legea administrației publice locale și, printre altele, în virtutea Legii nr. 215/2001 să plaseze pe teritoriul instituției și plăci în limba maghiară.

Plângerea, împreună cu actele anexă, a fost comunicată reclamantului, care și-a expus punctul de vedere la data de 06 noiembrie 2010, precizând că Legea nr. 215/2001 are în vedere inscripționarea cu plăcuțe bilingve doar în privința denumirilor localităților și instituțiilor, nestabilind o obligație de inscripționare a autoturismelor instituțiilor publice și, pe de altă parte, sarcina realizării și afișării de plăcuțe bilingve cu denumirea instituțiilor publice nu îi revine lui, ci autorităților publice locale. Prin Hotărârea contestată, în privința punctelor 8 și 9 care interesează prezentul litigiu, C.N.C.D. a analizat cele invocate de petentă prin completarea plângerii, necomunicate reclamantului și a constatat că faptele sesizate, în ceea ce privește afișarea anunțurilor de interes public bilingv din cadrul P.L.

Săvădisla constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 și a dispus sancționarea I.P.J. Cluj cu avertisment. În fine, s-a constatat că, procedând în acest mod, C.N.C.D. a încălcat dreptul la apărare al reclamantului, care este un drept fundamental, acesta neavând posibilitatea de a propune probe în dovedirea unei eventuale stări de fapt contrare, fiind încălcate, astfel, și dispozițiile art. 38 din Ordinul C.C.D. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs C.N.C.D., solicitând în principal casarea în tot a Sentinței civile nr. 251 din 04 aprilie 2013 și trimiterea spre rejudecare a cauzei Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; În subsidiar recurentul a solicitat, respingerea acțiunii formulate de către I.P.J.

Cluj ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea Hotărârii C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011 ca fiind temeinică și legală. Recurentul a susținut, în esență, că în ceea ce privește nerespectarea principiului contradictorialității și a dreptului fundamental la apărare invocat de către reclamantul I.J.P. Cluj și reținut de instanța de fond, într-adevăr, dintr-o regretabilă eroare, C.N.C.D. nu a comunicat I.P.J. Cluj punctul de vedere al petentului E.C.H.R.H.C.E., înregistrat la C.N.C.D. sub nr. 9532 din 25 noiembrie 2010, punct de vedere prin care acesta sesiza și lipsa informațiilor de interes public și în limba maghiară în cadrul P.P. Săvădisla Județul Cluj. Este adevărat, a arătat recurentul, că acest lucru a condus la imposibilitatea persoanei reclamate I.J.P.

Cluj de a prezenta toate dovezile cu care ar fi putut să se apere și împotriva acestui capăt de cerere afișarea și în limba maghiară a informațiilor de interes public), încălcându-se astfel prevederile art. 38 din Ordinul Președintelui C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, însă această chestiune de procedură, nu este de natură a leza temeinicia și legalitatea Hotărârii C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011. Prin urmare, recurentul a apreciat că neregulile constatate în procedura administrativ-jurisdicțională desfășurata în fața C.N.C.D. nu pot duce la anularea actului (în speță, a Hotărârii C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011), întrucât în fața instanței de fond, reclamantului-intimat I.J.P.

al Județului Cluj. avea posibilitatea să-și susțină punctul de vedere și cu privire la neafișarea informațiilor de interes public și în limba maghiară la avizierul P.P. Săvădisla (pct. 8 și 9 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011), respecta astfel atât principiul contradictorialității cât și principiul fundamental al dreptului la apărare, fapt care este de natură să înlăture vătămarea produsă în fața organului administrativ - jurisdicțional în prezenta cauză dedusă judecății, în fața C.N.C.D. A mai susținut recurentul, că în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanța de judecată avea obligația de a depune toate diligentele necesare obținerii de date și informații suplimentare cu privire la aspectele menționate în pct. 8 si 9 din Hotărârea C.N.C.D.

nr. 228 din 08 iunie 2011 în ceea ce privește săvârșirii unor fapte de discriminare la nivelul S.P. Săvădisla prin neafișarea informațiilor de interes public si în limba maghiară. Pe fondul cauzei, recurentul a solicitat respingerea acțiunii formulate de către I.P.J. Cluj și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii nr. 228 din 08 iunie 2011, arătând că deși există obligația traducerii informațiilor de interes public postate la sediul P.P. Săvădisla, jud. Cluj și în limba minorității naționale cu o pondere mai mare de 20 % în cadrul comunității, reclamantul I.P.J. Cluj (la unitatea subordonată P.P. Săvădisla) nu și-a îndeplinit această obligație, generând în acest fel o deosebire de tratament în privința cetățenilor aparținând minorităților naționale, în sensul că aceștia sunt lipsiți de dreptul de se informa în limba maternă la sediul Postului de Poliție Săvădisla.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul I.P.J. Cluj în contradictoriu cu C.N.C.D. a solicitat anularea pct. 8 și 9 din hotărârea nr. 228 din 08 iunie 2011 emisă de către Colegiul Director al C.N.C.D. al pârâtei prin care s-a hotărât că neafișarea bilingvă a informațiilor publice la P.P. Săvădisla constituie discriminare. Prima instanță a admis acțiunea și a anulat pct. 8 și 9 din Hotărârea nr. 228 din 08 iunie 2011 emisă de către Colegiul Director al C.N., opinie împărtășită și de Înalta Curte Instanța de control judiciar apreciază că sentința recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale. Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că hotărârea atacată este nelegală. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, apărările expuse de pârâtul-recurent în fața Curții de Apel, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte. Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că ulterior formulării plângerii inițiale, petenta E.C.H.R.H.C.E. a formulat o precizare a plângerii, prin care a învederat C.C.D. că înțelege să se plângă și cu privire la inscripțiile și afișele de informare de pe clădirea și din curtea poliției, fără ca această precizare să fie comunicată și reclamantului.

Înalta Curte remarcă la fel ca prima instanță că această precizare a plângerii constituie în realitate o veritabilă completare, în condițiile în care în plângerea inițială nu se făcuse vorbire despre inscripțiile și afișele de pe clădirea și din curtea Poliției. Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care emiterea hotărârii contestate, fără a-i fi comunicată și reclamantului precizarea la plângere, constituie o încălcare a dreptului la apărare, care este un drept fundamental, reclamantul neavând posibilitatea de a propune probe în dovedirea unei eventuale stări de fapt contrare, fiind încălcate, astfel, și dispozițiile art. 38 din Ordinul C.C.D.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pârâtul C.N.C.D., pronunțându-se asupra plângerii petentei E.C.H.R.H.C.E., fără a comunica și reclamantului completarea depusă de petentă a încălcat principiul privitor la respectarea dreptului la apărare al reclamantului, în speță, acesta fiind privat de posibilitatea de a-și susține și dovedi drepturile. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii. Prin urmare, fiind evidentă vătămarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că în mod just prima instanță a admis acțiunea acestuia, în condițiile în care, necomunicarea precizării plângerii, l-a lipsit pe reclamant de posibilitatea de a formula apărări și a aduce dovezi în combaterea celor susținute de petentă.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.D. împotriva sentinței civile nr. 251/2013 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.