ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4056/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin sentința civilă nr.

457 din 15 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 927/33/2011,

s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 4135

din 16 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

dosar nr. 927/33/2011, s-a admis recursul declarat de I.P.J. Cluj împotriva

sentinței nr. 457 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. A fost casată sentința atacată și

trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pe considerentul că, în mod

greșit a considerat instanța de fond că numai la solicitarea reclamantului

putea fi întregit cadrul procesual, dispunând ca instanța de fond, în

rejudecare, să dispună citarea în cauză și a petentei E.C.H.R.H.C.E., să

califice cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii reclamantului și,

totodată, să valorifice toate apărările și susținerile părților.

instanțe

Prin sentința nr.

251 din 4 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul I.P.J.

Cluj, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și E.C.H.R.H.C.E. și a anulat

în parte Hotărârea nr. 228 din 08 iunie 2011, emisă de C.N.C.D., respectiv

punctele 8 și 9.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele

aspecte:

Reclamantul I.P.J. Cluj

în contradictoriu cu C.N.C.D. a solicitat anularea pct. 8 și 9 din hotărârea nr.

228 din 08 iunie 2011 emisă de către C.D.C.N. al pârâtei prin care s-a hotărât

că neafișarea bilingv a informațiilor publice la P.P. Săvădisla constituie

discriminare.

Prin Hotărârea

nr. 228 din 08 iunie 2011, la pct. 8 și 9, C.N.C.D. a hotărât că faptele

sesizate în ceea ce privește afișarea anunțurilor de interes public bilingv din

cadrul P.L. Săvădisla constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1) și art.

10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare, republicată și a dispus sancționarea I.J.P. Cluj cu

avertisment.

S-a

constatat că petenta E.C.H.R.H.C.E. a sesizat C.C.D., la data de 07 octombrie 2010,

cu o plângere referitoare la „faptul că P. Săvădisla nu respectă legea

administrației publice locale”. În cuprinsul acestei plângeri, petenta a arătat

că, la data de 05 ianuarie 2010 a trimis o sesizare scrisă către comandantul

Poliției, adresându-i rugămintea să respecte legea administrației publice

locale și, printre altele, în virtutea Legii nr. 215/2001 să plaseze pe

teritoriul instituției și plăci în limba maghiară.

Plângerea,

împreună cu actele anexă, a fost comunicată reclamantului, care și-a expus

punctul de vedere la data de 06 noiembrie 2010, precizând că Legea nr. 215/2001

are în vedere inscripționarea cu plăcuțe bilingve doar în privința denumirilor

localităților și instituțiilor, nestabilind o obligație de inscripționare a

autoturismelor instituțiilor publice și, pe de altă parte, sarcina realizării

și afișării de plăcuțe bilingve cu denumirea instituțiilor publice nu îi revine

lui, ci autorităților publice locale.

Prin

Hotărârea contestată, în privința punctelor 8 și 9 care interesează prezentul

litigiu, C.N.C.D. a analizat cele invocate de petentă prin completarea

plângerii, necomunicate reclamantului și a constatat că faptele sesizate, în

ceea ce privește afișarea anunțurilor de interes public bilingv din cadrul P.L.

Săvădisla constituie discriminare potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h)

din O.G. nr. 137/2000 și a dispus sancționarea I.P.J. Cluj cu avertisment.

În fine,

s-a constatat că, procedând în acest mod, C.N.C.D. a încălcat dreptul la

apărare al reclamantului, care este un drept fundamental, acesta neavând

posibilitatea de a propune probe în dovedirea unei eventuale stări de fapt

contrare, fiind încălcate, astfel, și dispozițiile art. 38 din Ordinul C.C.D.

în cauză

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs C.N.C.D.,

solicitând în principal casarea în tot a Sentinței civile nr. 251 din 04

aprilie 2013 și trimiterea spre rejudecare a cauzei Curții de Apel Cluj, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal;

În subsidiar

recurentul a solicitat, respingerea acțiunii formulate de către I.P.J. Cluj ca

fiind netemeinică și nelegală și menținerea Hotărârii C.N.C.D. nr. 228 din 08

iunie 2011 ca fiind temeinică și legală.

Recurentul a

susținut, în esență, că în ceea ce privește nerespectarea principiului

contradictorialității și a dreptului fundamental la apărare invocat de către

reclamantul I.J.P. Cluj și reținut de instanța de fond, într-adevăr, dintr-o

regretabilă eroare, C.N.C.D. nu a comunicat I.P.J. Cluj punctul de vedere al

petentului E.C.H.R.H.C.E., înregistrat la C.N.C.D. sub nr. 9532 din 25

noiembrie 2010, punct de vedere prin care acesta sesiza și lipsa informațiilor

de interes public și în limba maghiară în cadrul P.P. Săvădisla Județul Cluj.

Este adevărat, a

arătat recurentul, că acest lucru a condus la imposibilitatea persoanei

reclamate I.J.P. Cluj de a prezenta toate dovezile cu care ar fi putut să se

apere și împotriva acestui capăt de cerere afișarea și în limba maghiară a

informațiilor de interes public), încălcându-se astfel prevederile art. 38 din Ordinul

Președintelui C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de

soluționare a petițiilor și sesizărilor, însă această chestiune de procedură,

nu este de natură a leza temeinicia și legalitatea Hotărârii C.N.C.D. nr. 228

din 08 iunie 2011.

Prin urmare, recurentul

a apreciat că neregulile constatate în procedura administrativ-jurisdicțională

desfășurata în fața C.N.C.D. nu pot duce la anularea actului (în speță, a

Hotărârii C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011), întrucât în fața instanței de

fond, reclamantului-intimat I.J.P. al Județului Cluj. avea posibilitatea să-și

susțină punctul de vedere și cu privire la neafișarea informațiilor de interes

public și în limba maghiară la avizierul P.P. Săvădisla (pct. 8 și 9 din

Hotărârea C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011), respecta astfel atât principiul

contradictorialității cât și principiul fundamental al dreptului la apărare,

fapt care este de natură să înlăture vătămarea produsă în fața organului

administrativ - jurisdicțional în prezenta cauză dedusă judecății, în fața

C.N.C.D.

A mai susținut

recurentul, că în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanța

de judecată avea obligația de a depune toate diligentele necesare obținerii de

date și informații suplimentare cu privire la aspectele menționate în pct.

8 si 9 din Hotărârea C.N.C.D. nr. 228 din 08 iunie 2011 în ceea ce privește

săvârșirii unor fapte de discriminare la nivelul S.P. Săvădisla prin neafișarea

informațiilor de interes public si în limba maghiară.

Pe

fondul cauzei, recurentul a solicitat respingerea acțiunii formulate de

către I.P.J. Cluj și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii

nr. 228 din 08 iunie 2011, arătând că deși există obligația traducerii

informațiilor de interes public postate la sediul P.P. Săvădisla, jud. Cluj și

în limba minorității naționale cu o pondere mai mare de 20 % în cadrul comunității,

reclamantul I.P.J. Cluj (la unitatea subordonată P.P. Săvădisla) nu și-a

îndeplinit această obligație, generând în acest fel o deosebire de tratament în

privința cetățenilor aparținând minorităților naționale, în sensul că aceștia

sunt lipsiți de dreptul de se informa în limba maternă la sediul Postului de

Poliție Săvădisla.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza

în raport de actele

și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

și de drept relevante

Reclamantul I.P.J. Cluj

în contradictoriu cu C.N.C.D. a solicitat anularea pct. 8 și 9 din hotărârea nr.

228 din 08 iunie 2011 emisă de către Colegiul Director al C.N.C.D. al pârâtei

prin care s-a hotărât că neafișarea bilingvă a informațiilor publice la P.P. Săvădisla

constituie discriminare.

Prima

instanță a admis acțiunea și a anulat

pct. 8 și 9 din Hotărârea

nr. 228 din 08 iunie 2011 emisă de către Colegiul Director al C.N., opinie

împărtășită și de Înalta Curte

Instanța de control

judiciar apreciază că sentința recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță a expus în mod

convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Mai

precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate

elementele care au condus la concluzia că hotărârea atacată este nelegală.

Argumentele

dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, apărările expuse de

pârâtul-recurent în fața Curții de Apel, instanța de fond pronunțându-se

în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel,

din probele administrate în cauză, rezultă că ulterior formulării plângerii

inițiale, petenta E.C.H.R.H.C.E. a formulat o precizare a plângerii, prin

care a învederat C.C.D. că înțelege să se plângă și cu privire la inscripțiile

și afișele de informare de pe clădirea și din curtea poliției, fără ca această

precizare să fie comunicată și reclamantului.

Înalta Curte remarcă

la fel ca prima instanță că această precizare a plângerii constituie în

realitate o veritabilă completare, în condițiile în care în plângerea inițială

nu se făcuse vorbire despre inscripțiile și afișele de pe clădirea și din

curtea Poliției.

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului

a explicat în mod convingător rațiunile pentru care emiterea hotărârii

contestate, fără a-i fi comunicată și reclamantului precizarea la

plângere, constituie o încălcare a dreptului la apărare, care este un drept

fundamental, reclamantul neavând posibilitatea de a propune probe în dovedirea

unei eventuale stări de fapt contrare, fiind încălcate, astfel, și dispozițiile

art. 38 din Ordinul C.C.D.

Prin

urmare, Înalta Curte constată că pârâtul C.N.C.D., pronunțându-se asupra

plângerii petentei E.C.H.R.H.C.E., fără a comunica și reclamantului

completarea depusă de petentă a încălcat principiul privitor la respectarea

dreptului la apărare al reclamantului, în speță, acesta fiind privat de

posibilitatea de a-și susține și dovedi drepturile.

Nerespectarea acestui

principiu, care asigură

implicit

și

respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii.

Prin urmare, fiind

evidentă vătămarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că în mod just

prima instanță a admis acțiunea acestuia, în condițiile în care, necomunicarea

precizării plângerii, l-a lipsit pe reclamant de posibilitatea de a formula

apărări și a aduce dovezi în combaterea celor susținute de petentă.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.N.C.D. împotriva sentinței civile nr. 251/2013 din 4

aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2014.