ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2016

Decizia nr. 471/2016

Deliberând asupra prezentului recurs;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe;

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. care au aparținut C., anularea Deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 623 din 27 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/33/2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. Cluj-Napoca și, în consecință, a respins cererea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta B. care au aparținut C.

Prin Decizia nr. 7285 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/33/2012, s-a admis recursul formulat de reclamantul A. Cluj-Napoca împotriva sentinței sus menționate și s-a casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de recurs a reținut, în esență, că în mod greșit a soluționat cauza Curtea de Apel Cluj, fără a intra pe fondul cererii de chemare în judecată, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.

Înalta Curte a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulate de reclamant.

În raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori să pună întrebări părților, sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

S-a arătat că, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

În decizia instanței de control judiciar s-a precizat că prima instanță, cu ocazia rejudecării va analiza toate apărările și susținerile părților, precum și toate înscrisurile noi depuse la dosar.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/33/2012* pe rolul Curții de Apel Cluj.

Prin adresa înregistrată la Curtea de Apel Cluj în data de 17 octombrie 2014, reclamantul A. Cluj-Napoca a solicitat extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a D. Someșeni în calitate de pârâtă, întrucât aceasta din urmă este beneficiara Deciziei nr. 2556/2012 a cărei anulare face obiectul prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 341 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții B. care au aparținut C. și D. Someșeni.

A obligat reclamantul la plata, în favoarea pârâtei D. Someșeni, a sumei de 5.300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ca o chestiune preliminară, constatând că, după închiderea dezbaterilor, s-a depus la dosar o completare a cererii de chemare în judecată, curtea de apel nu a avut-o în vedere la soluționarea cauzei.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,

prin Decizia nr. 2556 din 07 martie 2012, B. care au aparținut C. a dispus retrocedarea, către D. Someșeni, a imobilului compus din construcție și teren, situat în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris în C.F. Someșeni (corespunzător C.F. Cluj-Napoca, provenind din conversia de pe hârtie a C.F. Someșeni), nr. top. 8/1/1.

Totodată, s-a reținut că pentru partea din imobil reprezentând apartamentele nr. 3 și 4, titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a respecta prevederile O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință.

Având în vedere invocarea motivului de nelegalitate al deciziei contestate referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, în sensul că nu reiese din documentele depuse dacă adăugirile construcției inițiale depășesc sau nu 50% din aria desfășurată a acesteia, curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcții, expertiză care a fost efectuată de către dl. expert E.

Din raportul de expertiză efectuat a rezultat că, inițial, imobilul care a făcut obiectul retrocedării era compus din parter, 4 camere, acces la pod și 2 verande. Ulterior, a fost realizată o primă extindere compusă din 4 camere și o verandă, iar în a doua etapă, după anul 1990, verandele au fost transformate în antree prin închiderea acestora cu pereți exteriori nestructurali și s-au realizat și compartimentările în urma cărora au rezultat cele 2 băi, concluzia domnului expert fiind că, din aria desfășurată a construcției inițiale, aria desfășurată a extinderilor reprezintă 79,37%.

Instanța de fond a apreciat că prin concluziile expertizei nu se lămurește când anume a fost făcută cea de-a doua extindere a construcției și de către cine, fiind posibil ca aceasta să fi fost efectuată chiar de către reclamantă.

De asemenea, concluzia domnului expert în sensul că aria desfășurată a extinderilor reprezintă 79,37% din aria desfășurată a construcției nu este susținută de constatările acestuia.

Instanța de fond a observat că, așa cum reiese din datele expertizei, aria desfășurată a construcției actuale este de 267,80 mp, din care, pentru construcția inițială, aria desfășurată este de 149,30 mp, ceea ce reprezintă un procent de 57,75% din aria desfășurată a construcției actuale, pentru prima extindere, aria desfășurată de 108,10 mp reprezintă un procent de 40,37% din aria desfășurată a construcției actuale, iar pentru a doua extindere, aria desfășurată este de 10,40 mp, ceea ce reprezintă un procent de 3,88% din aria desfășurată a construcției actuale.

Astfel, a rezultat că aria desfășurată a construcției inițiale reprezintă 57,75% din aria desfășurată a construcției actuale, iar aria desfășurată a celor două extinderi reprezintă 44,25% din aria desfășurată a construcției actuale.

Aceeași concluzie s-a desprins și din suplimentul la raportul inițial de expertiză efectuat de domnul expert F., respectiv că suprafața extinderilor reprezintă 44,25% din aria desfășurată a construcției actuale.

Referitor la susținerea reclamantului privind necesitate unei expertize topografice, în vederea identificării imobilului solicitat spre retrocedare, instanța de fond a apreciat că acesta nu a adus, în plus, argumente pertinente în vederea administrării acestei probe, cu atât mai mult cu cât nu se contestă, practic, că imobilul retrocedat este identificat din punct de vedere topografic, astfel cum se reține în cuprinsul deciziei.

Analizând motivul de nelegalitate invocat referitor la omiterea apartamentelor 1, 2 și 5 cu privire la care sunt în derulare contracte de închiriere, curtea de apel a constatat că acest aspect nu afectează legalitatea deciziei de restituire, generând, doar, în sarcina D. Someșeni, obligația de a respecta prevederile O.U.G. nr. 40/1999.

În concluzie, instanța de fond a apreciat decizia contestată ca fiind legală și temeinică, iar acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 341 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. Cluj-Napoca, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. 2556 din 7 martie 2012 emisă de către B. care au aparținut C.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond, în mod greșit, nu a avut în vedere la soluționarea prezentului litigiu toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Precizarea de acțiune formulată raportat la concluziile inserate în suplimentul la raportul de expertiză.

S-a arătat că Precizarea de acțiune a fost comunicată la dosarul cauzei împreuna cu obiecțiunile formulate, înainte de închiderea dezbaterilor, fapt ce poate fi verificat și în sistemul informatic al instanței (registratura) și în înscrisurile depuse la dosar. S-a precizat că de la registratura curții de apel s-a confirmat telefonic primirea înscrisurilor nominalizate mai sus și faptul că au ajuns la dosar înaintea încheierii dezbaterilor privind speța dedusa judecații. S-a subliniat că la dosarul cauzei au fost depuse înainte de închiderea dezbaterilor documentele transmise pe fax, cele originale fiind comunicate doar ulterior, aproximativ in jurul orei 11,00, după înregistrarea lor la registratura instituției.

De asemenea, reclamantul a susținut că imobilul în litigiu din Cluj Napoca, înscris în C.F. Someșeni, sub nr. top. 8/1 compus din casa de lemn și teren în suprafața de 6.800 mp a trecut în proprietatea extratabulară a Statului Roman în perioada 1947-1948, astfel cum s-a constatat prin Decizia civilă nr. 1513/2001 a Curții de Apel Cluj, fiind preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni. Ulterior, conform Deciziilor Comitetului Executiv al Sfatului Popular Cluj nr. 13410/1953 și nr. 42362/1953 imobilul a fost trecut, din folosința G. Cluj, în folosința H. Cluj. Apoi, în baza Procesului verbal de predare-primire din 22 februarie 1960, G. Cluj a preluat de la I. Cluj, imobilul situat Cluj Napoca, compus din 6 camere, birou și 3 dependințe precum și terenul în suprafață de 463 mp, imobil aflat în prezent în administrarea A. Cluj-Napoca. În acest imobil există în prezent cinci apartamente fond de stat pentru care sunt încheiate contracte de închiriere prelungite prin acte adiționale anexă la contract.

Așa cum a arătat și în motivarea contestației, reclamantul a susținut că, în mod eronat și nelegal, s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor situate pe terenul mai sus identificat întrucât între actele menționate în cuprinsul deciziei de retrocedare contestate în speță nu se regăsește un raport de expertiză tehnică, astfel încât din niciun document nu reiese dacă adăugirile aduse construcției inițiale nu depășesc 50% din aria desfășurată a acestuia, la momentul preluării, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, în sensul că „adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plata, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurata actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat."

În acest sens s-a susținut necesitatea existenței unui raport de expertiză prin care să se compare suprafața construcției la preluare, cu cea existentă la momentul propunerii de retrocedare, astfel cum în mod imperativ este prevăzut de către dispozițiile legislative mai sus enunțate.

Reclamantul a arătat că în cartea funciara este intabulată o construcție din lemn, iar prin decizie se retrocedează o construcție din cărămidă și piatră, astfel încât este posibil ca vechea construcție să nici nu mai existe, aspecte care trebuie lămurite în cuprinsul unui raport de expertiză tehnică în specialitatea construcții.

Totodată s-a precizat ca imobilul identificat inițial cu nr. top.8/1 a fost comasat după preluare cu alte topografice, astfel încât, și sub acest aspect era absolut necesară efectuarea unei expertize topografice în vederea identificării imobilului solicitat spre retrocedare. S-a reiterat că imobilul preluat în proprietatea Statului Roman nu coincide, ca descriere, cu cel aflat în proprietatea Eclejiei Reformate Someșeni la preluare.

În acest sens, reclamantul a considerat că art. 5 al deciziei contestate este incomplet, urmând a fi modificat, întrucât nu sunt cuprinse toate apartamentele din imobil ce au în derulare contracte de închiriere valabil încheiate, prelungite prin acte adiționale. Din actele depuse în probațiune la dosarul cauzei a rezultat că au fost omise apartamentele nr. 1, 2 și 5 (apartamente ce intră sub incidența O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință, cu modificările si completările ulterioare).

Reclamantul A. Cluj-Napoca a criticat sentința recurată și prin prisma faptului că, instanța de fond nu avut în vedere obiecțiunile formulate ca răspuns la concluziile inserate de către expert în suplimentul la raportul de expertiza.

S-a solicitat ca în situația în care instanța, în urma analizării probațiunii administrată în cauză, ar constata ca imobilul nu depășește cota de 50% din aria desfășurată actuală (conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000), să dispună obligarea pârâților la plata unei sulte corespunzătoare suprafeței de 118,50 mp care reprezintă 44,25% din suprafața actuală a imobilului în favoarea contestatorului, respectiv a A. Cluj-Napoca.

Reclamantul a considerat că instanța de fond trebuia să dispună efectuarea unui raport de evaluare a imobilului având ca obiectiv calcularea sultei corespunzătoare suprafeței de 118,50 mp, respectiv 44,25% din valoarea imobilului, din moment ce, având în vedere legislația în vigoare, în varianta în care se dorește preluarea imobilului în natura pârâta este obligată să despăgubească pentru suprafața nou construită adăugată la vechiul imobil.

Pentru motivele expuse mai sus recurentul reclamant a apreciat că se impune casarea sentinței.

II. Procedura în fața instanței de recurs;

Intimatele pârâte B. care au aparținut C. și D. Someșeni au formulat întâmpinări în cauză, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul A. Cluj-Napoca.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 2556 din 07 martie 2012 s-a dispus retrocedarea către D. Someșeni a unui imobil situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, jud. Cluj, identificat inițial în C.F. Someșeni (corespunzător C.F. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a C.F. a localității Someșeni), nr. top 8/1/1.

Reclamantul A. Cluj-Napoca a susținut că în mod eronat și nelegal s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor situate pe terenul mai sus identificat, întrucât nu reiese din niciun document existent la dosarul de revendicare, dacă adăugirile aduse construcției inițiale depășesc 50% din aria desfășurată actuală a imobilului restituit.

În vederea determinării suprafeței nou construite prima instanță a dispus efectuarea unei expertize.

Din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 42 și urm. Dosar fond nr. x/33/2012*) rezultă că imobilul construcție înscris în C.F. Cluj a fost executat în prima etapă ca un imobil cu regim de înălțime parter (P) compus din 4 camere, acces la pod și două verande (suprafață desfășurată de 149,30 mp), iar ulterior construcția a fost extinsă în două etape: o primă extindere a fost compusă din 4 camere și o verandă (suprafață desfășurată de 108,10 mp) și a doua etapă (după 1990) în care verandele au fost transformate în antree prin închiderea acestora cu pereții exteriori nestructurali și în care s-au realizat și compartimentările în urma cărora au rezultat cele două băi (suprafață desfășurată de 10,40 mp).

Concluzia raportului de expertiză a fost că aria desfășurată a extinderilor reprezintă 79,37% din aria desfășurată a construcției inițiale.

Din analiza expertizei efectuate la prima instanță rezultă că la stabilirea procentului suprafeței construcției noi expertul s-a raportat la aria desfășurată a construcției inițiale și nu la aria desfășurată a construcției actuale.

De asemenea din raportul de expertiză nu rezultă perioada de timp în care a fost executată a două extindere, prin raportare la momentul preluării imobilului de către stat.

Pârâta D. Someșeni a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză precizând că adăugirile reprezintă 44% din aria desfășurată actuală a construcției, motiv pentru care a solicitat expertului refacerea calculului cu luarea în considerarea a întregii suprafețe a imobilului, potrivit legislației în vigoare.

Prin a doua obiecțiune, pârâta a cerut expertului să precizeze dacă prima extindere la imobil, extindere în suprafață de 108,10 mp, a fost făcută anterior preluării de către Statul Român sau ulterior acestui moment, precum și actele care au stat la baza concluziilor sale.

Curtea de apel a considerat întemeiate obiecțiunile pârâtei D. Someșeni și a dispus efectuarea de către expert a unui răspuns la aceste obiecțiuni.

Înalta Curte constată că răspunsul la obiecțiuni a fost întocmit de un alt expert decât cel care a efectuat raportul inițial de expertiză, pe baza măsurătorilor și verificărilor făcute de primul expert și fără a formula un răspuns cu privire la a doua obiecțiune.

Prin Suplimentul la raportul inițial de expertiză s-a arătat că suprafața desfășurată a adăugirilor efectuate la imobilul în litigiu este mai mică decât 50% din suprafața desfășurată actuală a acestuia.

Instanța de fond, față de neconcordanțele identificate, a substituit concluziile experților cu propriile calcule în loc să dispună efectuarea unei noi expertize.

Înalta Curte reține că, deși recurentul-reclamant A. Cluj-Napoca a formulat obiecțiuni, prin sentința atacată au fost respinse, însă cu ocazia deliberării curtea de apel nu a răspuns la întrebările formulate, cu toate că reclamantul a adus la cunoștința instanței că maniera în care sunt redactate raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză nu poate duce la o soluționare temeinică a cauzei.

Astfel, prima instanță avea datoria de a solicita completarea expertizei sau avea posibilitatea de a chema pe expert pentru lămuriri suplimentare, aceasta cu atât mai mult cu cât rezultatele expertizei nu răspundeau la toate obiectivele stabilite de instanță și nici nu ofereau datele și informațiile necesare pentru a analiza obiecțiunile formulate în cauză.

Prin urmare, instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ și nu a condus desfășurarea procesului civil astfel încât să ducă la aflarea adevărului.

Având în vedere că împrejurările de fapt și de drept esențiale pentru dezlegarea pricinii nu au fost deplin lămurite de prima instanță, prin analizarea tuturor mijloacelor de probă și a susținerilor părților, este imposibilă realizarea controlului judiciar de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în condițiile art. 314 C. proc. civ., astfel că se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3) din același cod.

În rejudecare, curtea de apel va stabili cu claritate obiectivele la care expertul urmează a răspunde având în vedere obiectul cauzei și obiecțiunile formulate de părți, va analiza aspectele de fond invocate de părți și va proceda la soluționarea capetelor de cerere cu care a fost legal învestită.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia;

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (3), (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de

reclamantul A. Cluj-Napoca, prin primar

împotriva

sentinței civile nr. 341 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. Cluj-Napoca, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 341 din 18 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2016.