ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/117/2013 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj să se dispună anularea Deciziei nr. 660 din 25 septembrie 2012 privind soluționarea contestației, a Deciziei de impunere nr. F-CJ 186 din 2 martie 2012, a Procesului-verbal nr. 9637 din 6 martie 2012 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 203 din 2 martie 2012, precum și suspendarea executării deciziei de impunere, până la soluționarea cererii în anulare.

Capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ a fost anulat prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2013, iar la data de 23 septembrie 2013, la cererea reclamantei, a fost modificat cadrul procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin Sentința nr. 15206 din 18 noiembrie 2013, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, unde Dosarul a fost înregistrat sub nr. y/33/2013.

La data de 8 octombrie 2015, urmare a înființării Secției a III-a a Curții de Apel Cluj, specializată în materia contenciosului administrativ și fiscal, cauza a fost transpusă pe rolul acestei secții sub nr. y/33/2013*.

Prin Sentința nr. 145 din 5 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. y/33/2013*, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanta A. SRL și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .

Prin Decizia nr. 778 din data de 1 martie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, invocată prin întâmpinare de reclamanta A. SRL, a respins recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj împotriva Sentinței nr. 145 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat și a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva aceleiași Sentințe nr. 145 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, verificând condițiile de formă pentru exercitarea recursului declarat de pârâtă, instanța de control judiciar a constatat că sentința atacată a fost comunicată pârâtei la data de 16 mai 2016, conform dovezii de comunicare atașată dosarului de fond, iar recursul a fost declarat prin reprezentant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj la data de 9 decembrie 2016.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea instanței de fond putea fi recurată în termen de 15 zile de la comunicare și, constatându-se depășirea acestui termen procesual de decădere, recursul declarat de pârâtă a fost respins ca tardiv formulat.

Împotriva Deciziei nr. 778 din data de 1 martie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație în anulare și, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a solicitat desființarea în parte a deciziei și rejudecarea recursului, în sensul respingerii excepției tardivității recursului și admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

În motivarea căii extraordinare de atac, s-a arătat că dezlegarea dată recursului incident formulat de A.N.A.F. este rezultatul unei erori materiale, instanța considerând, în mod greșit, că acțiunea reclamantei este guvernată de dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.

Contestatoarea a învederat că acțiunea A. SRL a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 29 noiembrie 2013, îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel încât recursul incident trebuia să fie formulat în termenul reglementat de art. 474 alin. (1) din acest cod - 30 de zile de la data comunicării recursului declarat de societatea reclamantă (18 noiembrie 2016).

Fiind legal citate, intimatele SC A. SRL și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj nu au formulat întâmpinare.

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înainte de a proceda la analiza în concret a criticilor din calea de atac formulată, verificând data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj - 14 februarie 2013 (data poștei - Dosar x/117/2013), Înalta Curte reține că litigiului de față îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, iar nu cele ale Codului de procedură civilă din 2010, sub aspectul motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 invocat de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pe cale de consecință, se apreciază că susținerile din memoriul de motivare a căii de atac se circumscriu și vor fi analizate prin raportare la motivul prevăzut de prima teză a art. 318 C. proc. civ. din 1865.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Motivele contestației în anulare sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Prima ipoteză a textului, invocată de contestatoare, vizează numai greșelile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În cauză, Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestatoare nu demonstrează existența unei greșeli materiale care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, în sensul dispozițiilor citate ale art. 318 teza întâi C. proc. civ., care au în vedere o greșeală materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății, un "defect fundamental", de natură a conduce în mod automat, fără excepție, la o altă dezlegare a pricinii în recurs.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că Sentința nr. 145 din 5 mai 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost comunicată pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 16 mai 2016 - Dosar nr. y/33/2013*.

De la această dată curge termenul de recurs de 15 zile, reglementat atât de dispozițiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ cât și de cele ale art. 301 C. proc. civ. din 1865, ultima zi de declarare a recursului era data de 1 iunie 2016, iar instanța de recurs a constatat, în mod legal, depășirea acestui termen procesual de decădere prin depunerea recursului la data de 9 decembrie 2016 (dosar Î.C.C.J. nr. y/33/2015*).

În aceste condiții, se reține netemeinicia susținerilor contestatoarei referitoare la înregistrarea acțiunii reclamantei la data de 29 noiembrie 2013, la incidența dispozițiilor Codului de procedură civilă din 2010 sau la termenul de 30 de zile pentru declararea căii de atac.

Dând eficiență și principiilor securității raporturilor juridice și res judicata, care exclud posibilitatea desființării unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, etc.), Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de contestatoare nu fundamentează, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., greșeala materială a instanței de control judiciar, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 320 din același cod, va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 778 din 1 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM