ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7285/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România, anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 emisă de pârâtă. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul restituit prin decizia contestată, situat pe str. V.Ț. (L.), Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris în CF nr. C1. Someșeni, sub nr. T1., compus din casa din lemn și teren în suprafață de 800 stjp, a trecut în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, astfel cum s-a constatat prin decizia civilă nr. 1513/2001 a Curții de Apel Cluj, fiind preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni.

Ulterior, a arătat reclamantul, conform deciziilor Comitetului Executiv al Sfatului Popular Cluj nr. 13410/1953 și 42362/1953, imobilul a fost trecut din folosința I.L.L.C. Cluj în folosința Oficiului Raional de Achiziții și Colectare de Animale Cluj; apoi, în baza Procesului Verbal de predare-primire nr. V1. din 22 februarie 1960, I.L.L.C. Cluj a preluat, de la Întreprinderea Abator Cluj, imobilul situat pe str. V.Ț., compus din 6 camere, birou și 3 dependințe, precum și teren în suprafață de 463 mp, imobil aflat în administrarea Consiliului Local al mun.

Cluj-Napoca, imobil în care existau la acel moment cinci apartamente fond de stat, pentru care erau încheiate contracte de închiriere, prelungite prin acte adiționale anexă la contracte, toate valabile până în anul 2014. Reclamantul a arătat că în mod eronat și nelegal s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor situate pe terenul mai sus identificat, întrucât pârâta nu a lămurit, printr-o expertiză de specialitate, dacă adăugirile aduse construcției inițiale nu depășesc 50% din aria desfășurată a acestuia, la momentul preluării, astfel cum este prevăzut în cuprinsul art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000. Reclamantul a menționat faptul că imobilul identificat inițial cu nr. T1.

a fost comasat după preluare cu alte topografice, astfel încât, și sub acest aspect, era absolut necesar o expertiză topografică în vederea identificării imobilului solicitat spre retrocedare, astfel că imobilul preluat în proprietatea Statului Român nu coincide, ca și descriere, cu cel aflat în proprietatea Eclejiei Reformate Someșeni la preluare. În ceea ce privește cuprinsul art. 5 al deciziei contestate în speță reclamantul a arătat că acesta este incomplet, urmând a fi modificat, întrucât nu sunt cuprinse toate apartamentele din imobil, ce au în derulare contracte de închiriere valabil încheiate, prelungite prin acte adiționale, respectiv au fost omise apartamentele cu nr. X1., X2. și X3., apartamente care, de asemenea, intră sub incidența O.U.G.

nr. 40/1999, privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 241/2001. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, iar la termenul de judecată din data de 01 martie 2012, Curtea a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 623/2012 din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a respins cererea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că legitimarea procesuală activă, în litigiile de contencios administrativ, derivă din faptul vătămării unui drept subiectiv sau a interesului legitim, așa încât în astfel de litigii au calitate procesuală activă persoanele fizice sau juridice care se consideră vătămate în drepturile lor. Curtea a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, decizie prin care imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, str. V.Ț.

jud. Cluj, identificat inițial în CF Someșeni nr. C1., corespunzător CF nr. C2. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. C1. a localității Someșeni sub nr. T1. a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal - Parohia Reformată Someșeni. A mai reținut instanța că, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că imobilul restituit prin decizia contestată a fost preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni, trecând în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, fiind în administrarea sa, or, în condițiile în care reclamantul nu pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilului, imobil care, de altfel, nici nu a fost vreodată proprietatea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, este evident că nu poate invoca vreo vătămare prin emiterea deciziei de restituire, vătămare care să îi confere calitate procesuală activă în prezenta acțiune.

A apreciat instanța de fond că simpla împrejurare că reclamantul administra imobilul în litigiu, în baza atribuțiilor ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, nu este suficientă pentru a justifica vătămarea și, în consecință, calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că în raport de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002 și ale art. 1 alin. (1), respectiv art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, titularul acțiunii poate fi orice persoană care se consideră vătămată atât într-un drept personal, cât și într-un interes legitim personal (privat), fiind avute în vedere în egală măsură persoana fizică și persoana juridică, respectiv toate categoriile de autorități (organe de stat), precum și organele administrației publice locale (consiliul local, primar), care ar urma să figureze, ca parte, în litigiile de contencios administrativ.

Având în vedere aceste prevederi legale, calitatea de administrator a Consiliului Local asupra bunurilor din domeniul public, precum și faptul că imobilele, obiect al cererilor de retrocedare, se află în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, conform inventarului însușit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 133/2005, modificată prin Hotărârea nr. 682/2005, recurentul apreciază că are calitate procesuală activă în cauză. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, decizie prin care imobilul situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, str. V.Ț., jud. Cluj, identificat inițial în CF Someșeni nr. C1., corespunzător CF nr. C2. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. C1. a localității Someșeni sub nr. T1. a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal - Parohia Reformată Someșeni. Imobilul restituit prin decizia contestată a fost preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni, trecând în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, fiind în administrarea reclamantului.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, reținând că în condițiile în care reclamantul nu pretinde vreun drept de proprietate asupra imobilului, imobil care, de altfel, nici nu a fost vreodată proprietatea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, este evident că nu poate invoca vreo vătămare prin emiterea deciziei de restituire, vătămare care să îi confere calitate procesuală activă în prezenta acțiune, iar simpla împrejurare că reclamantul administra imobilul în litigiu, în baza atribuțiilor ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, nu este suficientă pentru a justifica vătămarea și, în consecință, calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni.

Înalta Curte constată că în mod greșit a soluționat cauza Curtea de Apel Cluj, fără a intra pe fondul cererii de chemare în judecată, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002. Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002 „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit legii contenciosului administrativ nr. 554/2004". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoana care se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat și public". Astfel, titularul acțiunii poate fi orice persoană, fizică sau juridică, care se consideră vătămată atât într-un drept personal, cât și într-un interes legitim personal (privat).

În speță, contestatorul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca are calitatea de administrator al bunului în litigiu, bun aflat în proprietatea Statului Român până la data restituirii către Eparhia Reformată din Ardeal - Parohia Reformată Someșeni, motiv pentru care calitatea procesuală activă a acestuia este susținută și prin prisma prevederilor Legii nr. 215/2001 modificată, ce conferă autorităților administrației publice locale dreptul și capacitatea efectivă de a gestiona în nume propriu o parte importantă a bunurilor aflate în proprietatea statului. Astfel, Înalta Curte constată că în speță, având în vedere greșita și nelegala soluționare a cauzei pe excepția lipsei calității procesuale active și nesoluționarea fondului cererii de chemare în judecată, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulate de reclamant. Astfel, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită instanța, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, iar sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție. Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.

În temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului. Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc.

civ. Pe cale de consecință, întrucât Curtea de Apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, hotărârea recurată este supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei, în raport cu susținerile părților și probatoriul administrat. Totodată, în raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori să pună întrebări părților, sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

De asemenea, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va face aplicarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. La rejudecare, Curtea de Apel va analiza toate apărările și susținerile părților, precum și toate înscrisurile noi depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 623/2012 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2013.