ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7285/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7285/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au Aparținut

Cultelor Religioase din România, anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012

emisă de pârâtă.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că imobilul restituit prin decizia contestată, situat pe

str. V.Ț. (L.), Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris în CF nr. C1. Someșeni, sub nr.

T1., compus din casa din lemn și teren în suprafață de 800 stjp, a trecut în

proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, astfel cum

s-a constatat prin decizia civilă nr. 1513/2001 a Curții de Apel Cluj, fiind

preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni.

Ulterior, a arătat

reclamantul, conform deciziilor Comitetului Executiv al Sfatului Popular Cluj

nr. 13410/1953 și 42362/1953, imobilul a fost trecut din folosința I.L.L.C.

Cluj în folosința Oficiului Raional de Achiziții și Colectare de Animale Cluj;

apoi, în baza Procesului Verbal de predare-primire nr. V1. din 22 februarie

1960, I.L.L.C. Cluj a preluat, de la Întreprinderea Abator Cluj, imobilul

situat pe str. V.Ț., compus din 6 camere, birou și 3 dependințe, precum și

teren în suprafață de 463 mp, imobil aflat în administrarea Consiliului Local

al mun. Cluj-Napoca, imobil în care existau la acel moment cinci apartamente

fond de stat, pentru care erau încheiate contracte de închiriere, prelungite

prin acte adiționale anexă la contracte, toate valabile până în anul 2014.

Reclamantul a arătat că

în mod eronat și nelegal s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor situate

pe terenul mai sus identificat, întrucât pârâta nu a lămurit, printr-o expertiză

de specialitate, dacă adăugirile aduse construcției inițiale nu depășesc 50% din

aria desfășurată a acestuia, la momentul preluării, astfel cum este prevăzut în

cuprinsul art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000.

Reclamantul a menționat

faptul că imobilul identificat inițial cu nr. T1. a fost comasat după preluare cu

alte topografice, astfel încât, și sub acest aspect, era absolut necesar o expertiză

topografică în vederea identificării imobilului solicitat spre retrocedare, astfel

că imobilul preluat în proprietatea Statului Român nu coincide, ca și descriere,

cu cel aflat în proprietatea Eclejiei Reformate Someșeni la preluare.

În ceea ce privește cuprinsul

art. 5 al deciziei contestate în speță reclamantul a arătat că acesta este incomplet,

urmând a fi modificat, întrucât nu sunt cuprinse toate apartamentele din imobil,

ce au în derulare contracte de închiriere valabil încheiate, prelungite prin acte

adiționale, respectiv au fost omise apartamentele cu nr. X1., X2. și X3., apartamente

care, de asemenea, intră sub incidența O.U.G. nr. 40/1999, privind protecția chiriașilor

și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință, aprobată, cu modificări

și completări, prin Legea nr. 241/2001.

Pârâta Comisia Specială

de Retrocedare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii

formulate, iar la termenul de judecată din data de 01 martie 2012, Curtea a invocat,

din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul

Local al mun. Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă

nr. 623/2012 din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință,

a respins cererea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială

de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase din România.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că legitimarea procesuală activă,

în litigiile de contencios administrativ, derivă din faptul vătămării unui drept

subiectiv sau a interesului legitim, așa încât în astfel de litigii au calitate

procesuală activă persoanele fizice sau juridice care se consideră vătămate în drepturile

lor.

Curtea a constatat că,

prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012 a Comisiei

Speciale de Retrocedare a unor Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din

România, decizie prin care imobilul situat din punct de vedere administrativ în

Cluj-Napoca, str. V.Ț. jud. Cluj, identificat inițial în CF Someșeni nr. C1., corespunzător

CF nr. C2. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. C1. a localității

Someșeni sub nr. T1. a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal - Parohia Reformată

Someșeni.

A mai reținut instanța

că, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că imobilul

restituit prin decizia contestată a fost preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni,

trecând în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, fiind

în administrarea sa, or, în condițiile în care reclamantul nu pretinde vreun drept

de proprietate asupra imobilului, imobil care, de altfel, nici nu a fost vreodată

proprietatea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, este evident că nu poate

invoca vreo vătămare prin emiterea deciziei de restituire, vătămare care să îi confere

calitate procesuală activă în prezenta acțiune.

A apreciat instanța de

fond că simpla împrejurare că reclamantul administra imobilul în litigiu, în baza

atribuțiilor ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 215/2001, nu este suficientă pentru a justifica vătămarea și, în consecință,

calitatea procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că în raport de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000,

aprobată prin Legea nr. 501/2002 și ale art. 1 alin. (1), respectiv art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, titularul acțiunii poate fi orice persoană

care se consideră vătămată atât într-un drept personal, cât și într-un interes legitim

personal (privat), fiind avute în vedere în egală măsură persoana fizică și persoana

juridică, respectiv toate categoriile de autorități (organe de stat), precum și

organele administrației publice locale (consiliul local, primar), care ar urma să

figureze, ca parte, în litigiile de contencios administrativ.

Având în vedere aceste

prevederi legale, calitatea de administrator a Consiliului Local asupra bunurilor

din domeniul public, precum și faptul că imobilele, obiect al cererilor de retrocedare,

se află în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, conform inventarului însușit

prin Hotărârea Consiliului Local nr. 133/2005, modificată prin Hotărârea nr. 682/2005,

recurentul apreciază că are calitate procesuală activă în cauză.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare

în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 2556 din 07 martie 2012

a Comisiei Speciale de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase

din România, decizie prin care imobilul situat din punct de vedere administrativ

în Cluj-Napoca, str. V.Ț., jud. Cluj, identificat inițial în CF Someșeni nr.

C1., corespunzător CF nr. C2. Cluj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.

C1. a localității Someșeni sub nr. T1. a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal

- Parohia Reformată Someșeni.

Imobilul restituit prin

decizia contestată a fost preluat de la Eclejia Reformată din Someșeni, trecând

în proprietatea extratabulară a Statului Român în perioada 1947-1948, fiind în administrarea

reclamantului.

Prin sentința recurată,

Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

reținând că în condițiile în care reclamantul nu pretinde vreun drept de proprietate

asupra imobilului, imobil care, de altfel, nici nu a fost vreodată proprietatea

Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, este evident că nu poate invoca vreo

vătămare prin emiterea deciziei de restituire, vătămare care să îi confere calitate

procesuală activă în prezenta acțiune, iar simpla împrejurare că reclamantul administra

imobilul în litigiu, în baza atribuțiilor ce îi reveneau potrivit dispozițiilor

art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, nu este suficientă pentru a justifica

vătămarea și, în consecință, calitatea procesuală activă în promovarea prezentei

acțiuni.

Înalta Curte constată

că în mod greșit a soluționat cauza Curtea de Apel Cluj, fără a intra pe fondul

cererii de chemare în judecată, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale

active a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.

Astfel, potrivit prevederilor

art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002 „Deciziile

Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța

de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat,

în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța

de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoana care se considera

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a

unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cat și public".

Astfel, titularul acțiunii

poate fi orice persoană, fizică sau juridică, care se consideră vătămată atât într-un

drept personal, cât și într-un interes legitim personal (privat).

În speță, contestatorul

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca are calitatea de administrator al bunului

în litigiu, bun aflat în proprietatea Statului Român până la data restituirii către

Eparhia Reformată din Ardeal - Parohia Reformată Someșeni, motiv pentru care calitatea

procesuală activă a acestuia este susținută și prin prisma prevederilor Legii

nr. 215/2001 modificată, ce conferă autorităților administrației publice locale

dreptul și capacitatea efectivă de a gestiona în nume propriu o parte importantă

a bunurilor aflate în proprietatea statului.

Astfel, Înalta Curte constată

că în speță, având în vedere greșita și nelegala soluționare a cauzei pe excepția

lipsei calității procesuale active și nesoluționarea fondului cererii de chemare

în judecată, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform

art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază

că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea

și temeinicia cererii formulate de reclamant.

Astfel, judecătorul fondului

nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită instanța, ceea ce echivalează

cu necercetarea fondului cauzei, iar sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Soluția casării cu trimitere

are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că

altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție.

Este firesc ca instanța

de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului

cauzei.

În temeiul art. 312

alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este

recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de

recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea

casată.

Cercetarea fondului cauzei,

în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor elementelor

de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă s-ar

aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice

pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele

două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea,

care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Pe cale de consecință,

întrucât Curtea de Apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului,

hotărârea recurată

este supusă casării cu trimiterea cauzei

spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei, în raport

cu susținerile părților și probatoriul administrat.

Totodată, în raport de

obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, pentru a se ajunge la o soluție

temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori să pună

întrebări părților, sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau

de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere

sau în întâmpinare, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar

dacă părțile se împotrivesc.

De asemenea, instanța

este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul

și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor

activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (5) C. proc. civ., coroborate

cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, Înalta Curte

va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, care va face aplicarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

La rejudecare, Curtea

de Apel va analiza toate apărările și susținerile părților, precum și toate înscrisurile

noi depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile

nr. 623/2012 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 noiembrie 2013.