ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursurile de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 31 martie 2009 sub nr. 615/33/2009 reclamantul R.V. în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Județul Cluj prin Consiliul

Județean Cluj a solicitat instanței anularea în parte a H.G. nr. 867 din 16

august 2002 cu privire la includerea în anexa 1 reprezentând lista cuprinzând

imobilele compuse din construcții și terenuri aferente care trec din domeniul

privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în

domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene, a

terenului în suprafață de 371 m.p. înscris în CF nr. 3024 Someșeni nr. topo

334/1/2 transcris în CF nou din CF nr. 716 Someșeni; anularea subsecventă a

procesului verbal de predare primire încheiat în data de 14 ianuarie 2003 între

Spitalul Clinic de Adulți și Consiliul Județean prin care s-a procedat la

predarea respectiv primirea terenului în suprafață de 371 m.p înscris în CF

3024 Someșeni nr. topo 334/1/2 transcris în CF 716 Someșeni, teren inclus în

anexa 1 la hotărâre.

La 23

aprilie 2009 Ministerul Sănătății a formulat o cerere de intervenție accesorie

în sprijinul Guvernului României solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată .

Prin

întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 06 mai 2009 pârâtul Guvernul

României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce

privește petitul 2 al acțiunii, excepția tardivității cererii, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

întâmpinarea înregistrată la 05 mai 2009, pârâtul Județul Cluj a solicitat de

asemenea respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru

termenul de judecată din 17 iunie 2009 reclamantul și-a extins acțiunea chemând

în judecată și pe pârâții Consiliul Județean Cluj și Spitalul Clinic de Adulți

Cluj-Napoca.

Pârâtul

Spitalul Clinic de Urgență "Prof. dr. Octavian Fodor" Cluj-Napoca,

prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 17 iunie 2009 a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește petitul 1 din

acțiune și netemeinicia pretențiilor formulate de reclamant prin petitul 2.

Asupra

excepțiilor mai-sus arătate Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat prin încheierea

de ședință din 17 iunie 2009, excepția tardivității promovării acțiunii fiind

respinsă ca neîntemeiată, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a

Spitalului raportat la petitul 1 din acțiune și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Guvernului României raportat la petitul 2 fiind admise în

considerarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Prin

Sentința civilă nr. 376 din 15 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în

Dosar nr. 615/33/2009 s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de

reclamantul R.V. în contradictoriu cu Guvernul României, Județul Cluj -

Consiliul Județean Cluj, Spitalul Clinic de Adulți Cluj-Napoca; S-a dispus

anularea parțială a H.G. nr. 867/2002 anexa 1 pct. 1 în privința cuprinderii în

totalul suprafeței aferente Dispensarului Someșeni a suprafeței de 371 m.p.

înscris în CF 3024 Someșeni nr. top 334/1/2 transcris în CF 716; S-a respins

cererea privind anularea procesului verbal ca urmare a admiterii excepției

inadmisibilității invocate prin întâmpinare de pârâtul Spitalul Clinic; S-a

respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României

formulată de Ministerul Sănătății.

Prin

Decizia nr. 3268 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosar nr. 615/33/2009 s-au admis recursurile declarate de Județul

Cluj prin Consiliul Județean Cluj și de Guvernul României împotriva Sentinței

civile nr. 376 din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția Comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și s-a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instante.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr.

1379-/33/2010.

Asupra

extinderii de acțiune formulate în cauză împotriva pârâtei Regia Autonomă a

Domeniului Public și Privat Cluj, Curtea s-a pronunțat prin încheierea de

ședință din data de 20 februarie 2013 în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Hotărârea

recurată.

Prin

Sentința nr. 164 din 1 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepția

lipsei de interes în promovarea acțiunii; s-a admis în parte acțiunea precizată

și extinsă, formulată de reclamantul R.V., continuată și precizată de

moștenitoarele M.I.G. și R.V. împotriva pârâților Guvernul României, Județul

Cluj și Consiliul Județean Cluj și Institutul Regional de

Gastroenterologie-Hepatologie "Prof. Dr. O Fodor" Cluj-Napoca, fostul

Spital Clinic de Adulți Cluj.

S-a

dispus anularea parțială a H.G. nr. 867 din 16 august 2002 privind trecerea

unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului

Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea

Consiliilor Județene respective, anexa 1, Jud. Cluj, pct. 2, anexa nr. 37, în

privința terenului în suprafață de 371 mp, înscris în CF nou 3024 Someșeni, nr.

topo 334/1/2, transcris din CF 716 Someșeni, nr. topo 334/1.

A fost

respinsă cererea privind anularea procesului verbal de predare-primire încheiat

la 14 ianuarie 2003 între Spitalul Clinic de Adulți Cluj și Consiliul Județean

Cluj, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității.

S-a

respins extinderea de acțiune formulată în contradictoriu cu Regia Autonomă a

Domeniului Public și Privat Cluj ca fiind introdusă față de o persoană lipsită

de calitate procesuală pasivă.

S-a

respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României,

formulată de Ministerul Sănătății.

S-a

dispus obligarea pârâților Guvernul României și Județul Cluj la plata, în

favoarea reclamantelor, a sumei de 1117 lei fiecare, cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, a reținut Curtea de apel că instanța de recurs a

statuat în sensul că excepția tardivității a fost corect soluționată, iar

soluția dată cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Spitalului

raportat la petitul 1, respectiv a Guvernului raportat la petitul 2 nu a fost

recurată intrând astfel în putere de lucru judecat.

Referitor

la îndrumările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la

a se stabili identitatea dintre terenul în suprafață de 371 m.p. înscris în

titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamantului și o porțiune

echivalentă din cel înscris în anexa nr. 1.1 a H.G. nr. 867/2002, au fost

reținute concluziile raportului de expertiză judiciară dispus în cauză.

Față de

concluziile raportului de expertiză de specialitate, raportat la dispozițiile

art. 1 alin. (2) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr.

554/2004 Curtea de apel a apreciat că reclamantul justifică vătămarea unui

drept fundamental - dreptul de proprietate, făcând în același timp dovada

existenței dreptului subiectiv/interesului legitim, astfel că excepția lipsei

de interes în promovarea acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată.

În ceea

ce privește excepția inadmisibilității petitului prin care s-a solicitat

anularea procesului-verbal de predare-primire, Curtea de apel a apreciat că se

impune admiterea ei în condițiile în care nu ne aflăm în prezența unui act

administrativ așa cum este el definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004.

Analizând

legalitatea H.G. nr. 867 din 16 august 2002 prima instanță a reținut că terenul

în suprafață de 371 m.p. din cauza este proprietatea reclamantului, acest drept

fiind înscris în CF anterior emiterii hotărârii de guvern.

S-a

constatat că exista obligația de a se verifica în prealabil situația faptică și

juridică a terenului, reclamanții având deja un titlu de proprietate asupra

terenului de 371 mp, desprins din CF 615 Someșeni, pe care exista edificată o

casa de locuit, construcție care nu a fost niciodată afectată unui interes

public, astfel cum rezultă din adresa cu nr. 85.390/43 din 24 decembrie 2003

eliberată de Consiliul Local al mun. Cluj

Au fost

avute în vedere mențiunile din CF nr. 716 Someșeni, potrivit cărora R.V. și-a

înscris dreptul de proprietate în cartea funciară la 24 iunie 2002 în baza

Sentinței civile nr. 3856 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a

arătat în sentința atacată că modificarea regimului juridic s-a făcut cu

neobservarea dreptului de proprietate existent la momentul adoptării hotărârii

și în contextul încălcării dispozițiilor art. 41 din Constituție, ale art. 1 al

Protocolului 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

fundamentale ale omului cu consacrarea principiului proprietății private.

Totodată,

s-a reținut că atât terenul reclamanților din titlul de proprietate, cât și

construcția edificată pe acesta nu fac obiectul contractelor de concesiune, de

unde rezultă că, deși terenul face parte din H.G.. 867/2002, totuși faptic a

fost exclus din folosința spitalului.

Nu au

fost reținute nici susținerile pârâților privind situarea imobilului

reclamantului la altă adresă întrucât imobilele sunt situate administrativ în

Cluj-Napoca str. T.V. nr. 26 identificarea cu 26A fiind menționată ulterior

urmare a desprinderii părții topografice în condițiile înscrierii dreptului de

proprietate al reclamantului în CF, așa cum rezultă și din expertiza judiciară

depusă la dosar.

Recursurile

Împotriva

acestei sentințe au formulat recurs pârâții Guvernul României și Județul Cluj

și Consiliul Județean Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea cererii de recurs, parații Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj au

arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes

doar pe baza concluziilor raportului de expertiză care stabilește existența

suprapunerii terenului din titlul de proprietate și cel din anexa la hotărârea

de guvern.

S-a

susținut că înscrierea în cartea funciara nu poate fi considerat motiv de

nelegalitate a unui act administrativ, reclamantul neavând dreptul de a obține

proprietatea terenului în litigiu.

S-a

arătat în acest sens că titlul recurenților este mai vechi, fiind eliberat

anterior celui al reclamantului (în cartea funciara fiind notata procedura de

expropriere, imobilul fiind cuprins în inventarul domeniului public al Comunei

Someșeni și în anul 1949, apoi al Orașului Cluj-Napoca ca urmare a aplicării

Legii nr. 5/1950 privind raionarea administrativa, și ulterior prin decizia

6009/1952 transferat Statului Român ca proprietate extratabulară)

Au

susținut reclamanții că, în condițiile în care nu avea un drept de proprietate

valabil născut, reclamantul nu a fost vătămat prin schimbarea regimului juridic

al terenului respectiv și trecerea acestuia în domeniul public al Județului

Cluj și că prin emiterea H.G. 867/2002, Statul Român a transmis un drept de

proprietate existent încă din anul 1954, titlul de proprietate în baza Legii

nr. 18/1991 fiind emis de Consiliul Local al Municipiului Cluj care nu avea

acest teren în proprietate, administrare, nefiind nici preluat din patrimoniul

fostului CAP în anul 1991.

S-a

solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond,

constatându-se să constatați că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a

fi considerată persoană vătămată în sensul Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului prin

moștenitori, în principal, pe cale de excepție, iar în subsidiar ca nefondată.

Prin

recursul formulat, recurentul parat Guvernul României a solicitat să se

constate că judecătorul fondului s-a pronunțat, în mod nelegal, asupra

valabilității titlului Statului, în condițiile în care nu a fost învestit cu o

asemenea cerere, iar analiza existenței și întinderii acestui drept de proprietate

reprezenta o chestiune prejudicială ce nu putea fi transpusă în fața instanței

de contencios administrativ și tranșată de o manieră implicită, cu încălcarea

competenței stabilite prin dispozițiile Legii nr. 554/2004.

S-a mai

arătat că nici dreptul de proprietate al reclamantului și nici documentația

care a stat la baza intabulării lui nu au fost stabilite în condiții de

contradictorialitate cu pârâții din prezenta cauză, astfel cum s-a reținut în

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în primul ciclu

procesual.

A

susținut recurentul că judecătorul fondului a ignorat autoritatea lucrului

judecat, prin Sentința civilă nr. 164 din 01 martie 2013 fiind în mod

inadmisibil contrazise constatările instanței de drept comun, dezlegarea dată acestor

chestiuni prejudiciale lăsând fără obiect cercetarea dreptului alegat înaintea

instanței de recurs învestită cu soluționarea Dosarului nr. 651/211/2008,

respectiv Tribunalul Cluj, secția civilă.

Totodată,

că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât, deși au fost depuse la

dosar, atât inventarul domeniului public al Comunei Someșeni din anul 1949

(executat la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale), precum și Decizia

nr. 6009 din 31 decembrie 1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al

Orașului Cluj, potrivit căreia imobilul a fost transmis în administrarea

Ministerului Sănătății, totuși, în mod nejustificat instanța de fond a reținut

că imobilul nu se afla în patrimoniul Statului la data adoptării Hotărârii

Guvernului nr. 867/2002.

S-a mai

arătat că, în condițiile în care destinația și uzul date efectiv imobilului în

litigiu prin decizia Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului Cluj

din anul 1952 au rămas neschimbate, este evident că acesta se încadrează în

categoria bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și unităților

administrativ teritoriale.

S-a

precizat că, încadrarea prin lege organică a terenurilor și clădirilor în care

își desfășoară activitatea spitalele județene în categoria terenurilor cu destinație

specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora,

propriu domeniului public al statului, se justifică prin interesul public al

activității desfășurate de aceste unități sanitare și corespund pe deplin

regimului constituțional de protecție a proprietății.

S-a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea

acțiunii formulate.

Procedura

în fața instanței de recurs

Intimatele

- reclamante M.I.G. și R.V. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea

recursurilor ca nefondate.

În

esență, s-a arătat că instanța fondului nu a comparat două titluri de

proprietate cum greșit s-a susținut prin motivele de recurs, ci a constatat o

vătămare a reclamanților, în condițiile în care la emiterea hotărârii de guvern

nu au fost analizate documentele care atestă dreptul de proprietate asupra

imobilului.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Examinând

hotărârea recurată, în raport de prevederile legale incidente în cauză și

criticile formulate cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că subzistă motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru argumentele în continuare

prezentate, urmare a admiterii recursurilor formulate, se impune modificarea în

tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de

reclamantele M.I.G. și R.V., ca nefondată.

În fapt,

reclamantul R.V. a investit instanța cu acțiunea de anulare în parte a H.G. nr.

867 din 16 august 2002 cu privire la includerea în anexa 1 reprezentând lista

cuprinzând imobilele compuse din construcții și terenuri aferente care trec din

domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și

Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor

județene, a terenului în suprafață de 371 m.p. înscris în CF nr. 3024 Someșeni

nr. topo 334/1/2 transcris în CF nou din CF nr. 716 Someșeni; anularea

subsecventă a procesului verbal de predare primire încheiat în data de 14

ianuarie 2003 între Spitalul Clinic de Adulți și Consiliul Județean prin care

s-a procedat la predarea respectiv primirea terenului în suprafață de 371 m.p.

înscris în CF 3024 Someșeni nr. topo 334/1/2 transcris în CF 716 Someșeni,

teren inclus în anexa 1 la hotărâre.

În

temeiul art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios

administrativ este chemată să analizeze legalitatea H.G. nr. 867 din 16 august

2002 emisă în baza notei de fundamentare și în considerarea prevederilor art.

107 din Constituția României, a prevederilor art. 8 alin. (1) și ale art. 12

alin. (1) - (3) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre fiind aprobată trecerea

unor imobile compuse din construcții și terenuri aferente în care își

desfășurau activitatea unitățile sanitare din domeniul privat al statului și

din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al

județelor și în administrarea consiliilor județene.

Potrivit

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 "trecerea bunurilor din domeniul

privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale în domeniul

public al acestora, potrivit art. 7 lit. e) se face, după caz, prin hotărâre a

Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al

Municipiului București ori a consiliului local" iar în conformitate cu

prevederile art. 12 alin. (1) - (3) "bunurile din domeniul public pot fi

date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a

autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții

publice de interes național, județean sau local. Darea în administrare se

realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean

(...)."

Constată

instanța de recurs întemeiate susținerile recurentului Guvernul României, în

sensul că judecătorul fondului s-a pronunțat asupra valabilității titlurilor de

proprietate invocate de către părțile în proces, cu depășirea cadrului

procesual.

Prin

sentința atacată s-a reținut, "fără echivoc", că la data emiterii

H.G. nr. 867/2002, suprafața de teren în discuție nu se afla în proprietatea

statului ci a reclamantului.

În acest

sens au fost reținute mențiunile din CF nr. 716 Someșeni precum și Sentința

civilă nr. 3856 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanța

fondului a omis a observa că prin Sentința civilă nr. 11611 din 27 octombrie

2008 pronunțată de aceeași instanță, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca (dosarul

Curții de Apel Cluj), s-a constatat, printre altele, nulitatea absolută a TP

nr. 25081/2807/1999 eliberat pe numele paratului R.V. și s-a dispus radierea dreptului

de proprietate al pârâtului asupra parcelei cu nr. topo 334/1/2 înscrisă în CF

3024 Someșeni; s-a constatat dreptul de proprietate publică al județului Cluj

asupra imobilului înscris în CF nr. 716 Someșeni cu nr. topo 334/1 și s-a

dispus intabularea dreptului de proprietate al intervenientului județul Cluj

asupra imobilului.

Or,

constată instanța de recurs, că atât reclamanții cât și Statul invocă un drept

de proprietate asupra terenului, iar în cadrul acțiunii în anulare a unei

hotărâri de guvern, respectiv în limitele analizării acesteia în speța dedusă

judecății, instanța de contencios administrativ nu este competentă să compare

titlurile de proprietate, dezlegarea acestei chestiuni de drept aparținând

instanței comune.

Astfel,

cel puțin sub aspectul "aparenței dreptului" invocat de către

reclamante prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, din actele

depuse la dosar rezultă că imobilul a fost cuprins în inventarul domeniului

public al Comunei Someșeni în anul 1949, apoi al Orașului Cluj-Napoca ca urmare

a aplicării Legii nr. 5/1950 privind raionarea administrativa, și ulterior prin

decizia 6009/1952 transferat Statului Român ca proprietate extratabulară.

Instanța

reține că hotărârea de guvern, adoptată în temeiul art. 107 din Constituția

României, art. 8 alin. (1) ale art. 12 alin. (1) - (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și art. 14

alin. (4) din Legea nr. 146/1999 privind organizarea, funcționarea și

finanțarea spitalelor, nu constituie, prin ea însăși, un titlu de proprietate,

ci are ca efect juridic trecerea unor imobile din domeniul privat al statului

și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul publice al

județelor și în administrarea consiliilor județene, cu consecința stabilirii

regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză.

Totodată,

se reține că este greșită și afirmația primei instanțe în sensul că nu s-a

făcut dovada existenței unui inventar al bunurilor proprietate publică din

partea Consiliului Județean Cluj, acesta fiind depus la dosarul cauzei.

Deși

reclamantele susțin prin întâmpinare că instanța fondului a constatat în mod

corect existența unei vătămări produse prin emiterea actului, instanța de

control judiciar apreciază că H.G. în litigiu a fost adoptată conform Legii nr.

213/1998, în speță nefiind vorba despre o încălcare a principiului securității

juridice prin emiterea actului cu exces de putere.

Față de

toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată a

fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Guvernul României și de Județul Cluj și Consiliul

Județean Cluj împotriva Sentinței nr. 164 din 1 martie 2013 a Curții de Apel

Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele

M.I.G. și R.V., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - GV