ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2014

Asupra recursurile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată la data de 31 martie 2009 sub nr. 615/33/2009 reclamantul R.V. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj a solicitat instanței anularea în parte a H.G. nr. 867 din 16 august 2002 cu privire la includerea în anexa 1 reprezentând lista cuprinzând imobilele compuse din construcții și terenuri aferente care trec din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene, a terenului în suprafață de 371 m.p.

înscris în CF nr. 3024 Someșeni nr. topo 334/1/2 transcris în CF nou din CF nr. 716 Someșeni; anularea subsecventă a procesului verbal de predare primire încheiat în data de 14 ianuarie 2003 între Spitalul Clinic de Adulți și Consiliul Județean prin care s-a procedat la predarea respectiv primirea terenului în suprafață de 371 m.p înscris în CF 3024 Someșeni nr. topo 334/1/2 transcris în CF 716 Someșeni, teren inclus în anexa 1 la hotărâre. La 23 aprilie 2009 Ministerul Sănătății a formulat o cerere de intervenție accesorie în sprijinul Guvernului României solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată . Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 06 mai 2009 pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește petitul 2 al acțiunii, excepția tardivității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 05 mai 2009, pârâtul Județul Cluj a solicitat de asemenea respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pentru termenul de judecată din 17 iunie 2009 reclamantul și-a extins acțiunea chemând în judecată și pe pârâții Consiliul Județean Cluj și Spitalul Clinic de Adulți Cluj-Napoca. Pârâtul Spitalul Clinic de Urgență "Prof. dr.

Octavian Fodor" Cluj-Napoca, prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 17 iunie 2009 a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește petitul 1 din acțiune și netemeinicia pretențiilor formulate de reclamant prin petitul 2. Asupra excepțiilor mai-sus arătate Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 17 iunie 2009, excepția tardivității promovării acțiunii fiind respinsă ca neîntemeiată, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului raportat la petitul 1 din acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României raportat la petitul 2 fiind admise în considerarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Prin Sentința civilă nr. 376 din 15 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 615/33/2009 s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul R.V.

în contradictoriu cu Guvernul României, Județul Cluj - Consiliul Județean Cluj, Spitalul Clinic de Adulți Cluj-Napoca; S-a dispus anularea parțială a H.G. nr. 867/2002 anexa 1 pct. 1 în privința cuprinderii în totalul suprafeței aferente Dispensarului Someșeni a suprafeței de 371 m.p. înscris în CF 3024 Someșeni nr. top 334/1/2 transcris în CF 716; S-a respins cererea privind anularea procesului verbal ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare de pârâtul Spitalul Clinic; S-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Sănătății.

Prin Decizia nr. 3268 din 22 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 615/33/2009 s-au admis recursurile declarate de Județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj și de Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 376 din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instante. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1379-/33/2010. Asupra extinderii de acțiune formulate în cauză împotriva pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public și Privat Cluj, Curtea s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 20 februarie 2013 în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Hotărârea recurată. Prin Sentința nr. 164 din 1 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii; s-a admis în parte acțiunea precizată și extinsă, formulată de reclamantul R.V., continuată și precizată de moștenitoarele M.I.G. și R.V. împotriva pârâților Guvernul României, Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj și Institutul Regional de Gastroenterologie-Hepatologie "Prof. Dr. O Fodor" Cluj-Napoca, fostul Spital Clinic de Adulți Cluj. S-a dispus anularea parțială a H.G.

nr. 867 din 16 august 2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea Consiliilor Județene respective, anexa 1, Jud. Cluj, pct. 2, anexa nr. 37, în privința terenului în suprafață de 371 mp, înscris în CF nou 3024 Someșeni, nr. topo 334/1/2, transcris din CF 716 Someșeni, nr. topo 334/1. A fost respinsă cererea privind anularea procesului verbal de predare-primire încheiat la 14 ianuarie 2003 între Spitalul Clinic de Adulți Cluj și Consiliul Județean Cluj, ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității. S-a respins extinderea de acțiune formulată în contradictoriu cu Regia Autonomă a Domeniului Public și Privat Cluj ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de Ministerul Sănătății. S-a dispus obligarea pârâților Guvernul României și Județul Cluj la plata, în favoarea reclamantelor, a sumei de 1117 lei fiecare, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, a reținut Curtea de apel că instanța de recurs a statuat în sensul că excepția tardivității a fost corect soluționată, iar soluția dată cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Spitalului raportat la petitul 1, respectiv a Guvernului raportat la petitul 2 nu a fost recurată intrând astfel în putere de lucru judecat. Referitor la îndrumările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la a se stabili identitatea dintre terenul în suprafață de 371 m.p.

înscris în titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamantului și o porțiune echivalentă din cel înscris în anexa nr. 1.1 a H.G. nr. 867/2002, au fost reținute concluziile raportului de expertiză judiciară dispus în cauză. Față de concluziile raportului de expertiză de specialitate, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (2) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. o) și p) din Legea nr. 554/2004 Curtea de apel a apreciat că reclamantul justifică vătămarea unui drept fundamental - dreptul de proprietate, făcând în același timp dovada existenței dreptului subiectiv/interesului legitim, astfel că excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității petitului prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de predare-primire, Curtea de apel a apreciat că se impune admiterea ei în condițiile în care nu ne aflăm în prezența unui act administrativ așa cum este el definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Analizând legalitatea H.G. nr. 867 din 16 august 2002 prima instanță a reținut că terenul în suprafață de 371 m.p. din cauza este proprietatea reclamantului, acest drept fiind înscris în CF anterior emiterii hotărârii de guvern. S-a constatat că exista obligația de a se verifica în prealabil situația faptică și juridică a terenului, reclamanții având deja un titlu de proprietate asupra terenului de 371 mp, desprins din CF 615 Someșeni, pe care exista edificată o casa de locuit, construcție care nu a fost niciodată afectată unui interes public, astfel cum rezultă din adresa cu nr. 85.390/43 din 24 decembrie 2003 eliberată de Consiliul Local al mun.

Cluj Au fost avute în vedere mențiunile din CF nr. 716 Someșeni, potrivit cărora R.V. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară la 24 iunie 2002 în baza Sentinței civile nr. 3856 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca. S-a arătat în sentința atacată că modificarea regimului juridic s-a făcut cu neobservarea dreptului de proprietate existent la momentul adoptării hotărârii și în contextul încălcării dispozițiilor art. 41 din Constituție, ale art. 1 al Protocolului 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților fundamentale ale omului cu consacrarea principiului proprietății private. Totodată, s-a reținut că atât terenul reclamanților din titlul de proprietate, cât și construcția edificată pe acesta nu fac obiectul contractelor de concesiune, de unde rezultă că, deși terenul face parte din H.G..

867/2002, totuși faptic a fost exclus din folosința spitalului. Nu au fost reținute nici susținerile pârâților privind situarea imobilului reclamantului la altă adresă întrucât imobilele sunt situate administrativ în Cluj-Napoca str. T.V. nr. 26 identificarea cu 26A fiind menționată ulterior urmare a desprinderii părții topografice în condițiile înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului în CF, așa cum rezultă și din expertiza judiciară depusă la dosar. Recursurile Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Guvernul României și Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, parații Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes doar pe baza concluziilor raportului de expertiză care stabilește existența suprapunerii terenului din titlul de proprietate și cel din anexa la hotărârea de guvern.

S-a susținut că înscrierea în cartea funciara nu poate fi considerat motiv de nelegalitate a unui act administrativ, reclamantul neavând dreptul de a obține proprietatea terenului în litigiu. S-a arătat în acest sens că titlul recurenților este mai vechi, fiind eliberat anterior celui al reclamantului (în cartea funciara fiind notata procedura de expropriere, imobilul fiind cuprins în inventarul domeniului public al Comunei Someșeni și în anul 1949, apoi al Orașului Cluj-Napoca ca urmare a aplicării Legii nr. 5/1950 privind raionarea administrativa, și ulterior prin decizia 6009/1952 transferat Statului Român ca proprietate extratabulară) Au susținut reclamanții că, în condițiile în care nu avea un drept de proprietate valabil născut, reclamantul nu a fost vătămat prin schimbarea regimului juridic al terenului respectiv și trecerea acestuia în domeniul public al Județului Cluj și că prin emiterea H.G.

867/2002, Statul Român a transmis un drept de proprietate existent încă din anul 1954, titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 fiind emis de Consiliul Local al Municipiului Cluj care nu avea acest teren în proprietate, administrare, nefiind nici preluat din patrimoniul fostului CAP în anul 1991. S-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond, constatându-se să constatați că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată persoană vătămată în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului prin moștenitori, în principal, pe cale de excepție, iar în subsidiar ca nefondată.

Prin recursul formulat, recurentul parat Guvernul României a solicitat să se constate că judecătorul fondului s-a pronunțat, în mod nelegal, asupra valabilității titlului Statului, în condițiile în care nu a fost învestit cu o asemenea cerere, iar analiza existenței și întinderii acestui drept de proprietate reprezenta o chestiune prejudicială ce nu putea fi transpusă în fața instanței de contencios administrativ și tranșată de o manieră implicită, cu încălcarea competenței stabilite prin dispozițiile Legii nr. 554/2004. S-a mai arătat că nici dreptul de proprietate al reclamantului și nici documentația care a stat la baza intabulării lui nu au fost stabilite în condiții de contradictorialitate cu pârâții din prezenta cauză, astfel cum s-a reținut în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în primul ciclu procesual.

A susținut recurentul că judecătorul fondului a ignorat autoritatea lucrului judecat, prin Sentința civilă nr. 164 din 01 martie 2013 fiind în mod inadmisibil contrazise constatările instanței de drept comun, dezlegarea dată acestor chestiuni prejudiciale lăsând fără obiect cercetarea dreptului alegat înaintea instanței de recurs învestită cu soluționarea Dosarului nr. 651/211/2008, respectiv Tribunalul Cluj, secția civilă.

Totodată, că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât, deși au fost depuse la dosar, atât inventarul domeniului public al Comunei Someșeni din anul 1949 (executat la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale), precum și Decizia nr. 6009 din 31 decembrie 1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului Cluj, potrivit căreia imobilul a fost transmis în administrarea Ministerului Sănătății, totuși, în mod nejustificat instanța de fond a reținut că imobilul nu se afla în patrimoniul Statului la data adoptării Hotărârii Guvernului nr. 867/2002. S-a mai arătat că, în condițiile în care destinația și uzul date efectiv imobilului în litigiu prin decizia Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului Cluj din anul 1952 au rămas neschimbate, este evident că acesta se încadrează în categoria bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și unităților administrativ teritoriale.

S-a precizat că, încadrarea prin lege organică a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea spitalele județene în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin interesul public al activității desfășurate de aceste unități sanitare și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate. Procedura în fața instanței de recurs Intimatele - reclamante M.I.G. și R.V. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

În esență, s-a arătat că instanța fondului nu a comparat două titluri de proprietate cum greșit s-a susținut prin motivele de recurs, ci a constatat o vătămare a reclamanților, în condițiile în care la emiterea hotărârii de guvern nu au fost analizate documentele care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului. Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând hotărârea recurată, în raport de prevederile legale incidente în cauză și criticile formulate cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru argumentele în continuare prezentate, urmare a admiterii recursurilor formulate, se impune modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantele M.I.G.

și R.V., ca nefondată. În fapt, reclamantul R.V. a investit instanța cu acțiunea de anulare în parte a H.G. nr. 867 din 16 august 2002 cu privire la includerea în anexa 1 reprezentând lista cuprinzând imobilele compuse din construcții și terenuri aferente care trec din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene, a terenului în suprafață de 371 m.p. înscris în CF nr. 3024 Someșeni nr. topo 334/1/2 transcris în CF nou din CF nr. 716 Someșeni; anularea subsecventă a procesului verbal de predare primire încheiat în data de 14 ianuarie 2003 între Spitalul Clinic de Adulți și Consiliul Județean prin care s-a procedat la predarea respectiv primirea terenului în suprafață de 371 m.p.

înscris în CF 3024 Someșeni nr. topo 334/1/2 transcris în CF 716 Someșeni, teren inclus în anexa 1 la hotărâre. În temeiul art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este chemată să analizeze legalitatea H.G. nr. 867 din 16 august 2002 emisă în baza notei de fundamentare și în considerarea prevederilor art. 107 din Constituția României, a prevederilor art. 8 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) - (3) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre fiind aprobată trecerea unor imobile compuse din construcții și terenuri aferente în care își desfășurau activitatea unitățile sanitare din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e) se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local" iar în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) - (3) "bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local.

Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean (...)." Constată instanța de recurs întemeiate susținerile recurentului Guvernul României, în sensul că judecătorul fondului s-a pronunțat asupra valabilității titlurilor de proprietate invocate de către părțile în proces, cu depășirea cadrului procesual. Prin sentința atacată s-a reținut, "fără echivoc", că la data emiterii H.G. nr. 867/2002, suprafața de teren în discuție nu se afla în proprietatea statului ci a reclamantului. În acest sens au fost reținute mențiunile din CF nr. 716 Someșeni precum și Sentința civilă nr. 3856 din 25 aprilie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Instanța fondului a omis a observa că prin Sentința civilă nr. 11611 din 27 octombrie 2008 pronunțată de aceeași instanță, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca (dosarul Curții de Apel Cluj), s-a constatat, printre altele, nulitatea absolută a TP nr. 25081/2807/1999 eliberat pe numele paratului R.V.

și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra parcelei cu nr. topo 334/1/2 înscrisă în CF 3024 Someșeni; s-a constatat dreptul de proprietate publică al județului Cluj asupra imobilului înscris în CF nr. 716 Someșeni cu nr. topo 334/1 și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al intervenientului județul Cluj asupra imobilului. Or, constată instanța de recurs, că atât reclamanții cât și Statul invocă un drept de proprietate asupra terenului, iar în cadrul acțiunii în anulare a unei hotărâri de guvern, respectiv în limitele analizării acesteia în speța dedusă judecății, instanța de contencios administrativ nu este competentă să compare titlurile de proprietate, dezlegarea acestei chestiuni de drept aparținând instanței comune.

Astfel, cel puțin sub aspectul "aparenței dreptului" invocat de către reclamante prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, din actele depuse la dosar rezultă că imobilul a fost cuprins în inventarul domeniului public al Comunei Someșeni în anul 1949, apoi al Orașului Cluj-Napoca ca urmare a aplicării Legii nr. 5/1950 privind raionarea administrativa, și ulterior prin decizia 6009/1952 transferat Statului Român ca proprietate extratabulară.

Instanța reține că hotărârea de guvern, adoptată în temeiul art. 107 din Constituția României, art. 8 alin. (1) ale art. 12 alin. (1) - (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 146/1999 privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor, nu constituie, prin ea însăși, un titlu de proprietate, ci are ca efect juridic trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul publice al județelor și în administrarea consiliilor județene, cu consecința stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză. Totodată, se reține că este greșită și afirmația primei instanțe în sensul că nu s-a făcut dovada existenței unui inventar al bunurilor proprietate publică din partea Consiliului Județean Cluj, acesta fiind depus la dosarul cauzei.

Deși reclamantele susțin prin întâmpinare că instanța fondului a constatat în mod corect existența unei vătămări produse prin emiterea actului, instanța de control judiciar apreciază că H.G. în litigiu a fost adoptată conform Legii nr. 213/1998, în speță nefiind vorba despre o încălcare a principiului securității juridice prin emiterea actului cu exces de putere. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj împotriva Sentinței nr. 164 din 1 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele M.I.G. și R.V., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014. Procesat de GGC - GV