ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3650/2015

Decizia nr. 3650/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de recurs adresată Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 noiembrie 2014, reclamanta A. a formulat excepție de nelegalitate a H.G. nr. 867 din 16 august 2002, în partea ce privește Anexa nr. 38, referitoare la terenul aferent Spitalului Clinic de Copii Cluj Napoca, respectiv cu privire la suprafața de 719 m.p. revendicată de reclamantă din totalul suprafeței de 2.428 m.p. preluată de Statul Român prin Județul Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sesizată cu soluționarea recursului formulat în cauză, prin încheierea de la data de 21 ianuarie 2015 a dispus suspendarea soluționării recursului, până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate invocată în cauză, trimițând dosarul la repartizarea aleatorie pentru soluționarea fondului excepției de nelegalitate invocată.

Prin sentința civilă nr. 144 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că instituția excepției de nelegalitate a fost reglementată prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, lege care a intrat în vigoare la data de 7 ianuarie 2005, iar la momentul adoptării actului administrativ atacat era în vigoare Legea nr. 29/1990, care nu avea reglementată o instituție similară prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a excepției a reținut că aplicarea retroactivă a Legii nr. 554/2004 este de natură a încălca principiul neretroactivității instituit de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, motiv pentru care a constatat că excepția de nelegalitate nu poate privi acte administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj și, pe cale de consecință, admiterea excepției de nelegalitate invocată în cauză, cu privire la Anexa nr. 38, doar în ceea ce privește suprafața de 719 m.p. revendicată.

Recurenta a solicitat să se constate nelegalitatea trecerii în domeniul public a terenului revendicat, obiect al excepției de nelegalitate, respectiv a suprafeței de 469 m.p. neafectați utilității publice și a suprafeței de 250 m.p., reprezentând servitute de trecere în favoarea imobilului restituit recurentei în suprafață de 688 m.p., servitute care se propune a fi instituită asupra proprietății Județului Cluj.

Recurenta a arătat că excepția de nelegalitate întrunește condițiile generale de admitere, întrucât vizează un act administrativ cu caracter individual, a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, iar de actul atacat pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea litigiului în fond.

Recurenta a precizat că excepția invocată este imprescriptibilă extinctiv, iar, din interpretarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, rezultă că legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând, arătând că acesta este și spiritul dispozițiilor legale arătate, astfel încât prin invocarea excepției de nelegalitate este supus cenzurii instanței actul administrativ, indiferent de data emiterii acestuia.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Criticile formulate de recurentă nu vor fi primite de instanța de control judiciar, care va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Astfel, în cadrul cererii deduse judecății, recurenta a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 867 din 16 august 2002, în partea ce privește Anexa nr. 38, referitoare la terenul aferent Spitalului Clinic de Copii Cluj Napoca, respectiv cu privire la suprafața de 719 m.p. revendicată de reclamantă din totalul suprafeței de 2.428 m.p. preluată de Statul Român prin Județul Cluj.

Instanța de control judiciar reține că excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual anterior nominalizat corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, de instanța de fond.

Într-adevăr, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ și suspendă cauza (…).

Actul administrativ aflat în discuție este anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că instanța constituțională, prin deciziile nr. 425 și nr. 426 din data de 10.04.2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, în raport de prevederile art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituția României.

Însă, în ceea ce privește cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, Înalta Curte reține faptul că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în legătură cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor” (hotărârea din 26.04.2007, cauza Dumitru Popescu contra României, nr. 2, M. Of. nr. 830/05.12.2007).

Așadar, prin raportare la normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și la jurisprudența instanței de la Strasbourg, Înalta Curte constată că se impune înlăturarea aplicării în speța de față a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reținând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

În concret, normele aflate în discuție, întrucât permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 C.E.D.O., precum și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 144 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.