ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2101/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual în care s-a invocat excepția de nelegalitate Reclamanta V.L. a chemat în judecată C.J.S.D.P.P. asupra terenurilor Cluj și C.L.F.F. Cluj-Napoca, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea parțială a Hotărârii nr. 108/2007 emisă de C.J. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și să i se reconstituie în natură dreptul de proprietate asupra suprafeței de 366 m.p. teren situat în str. Batozei, situată în municipiul Cluj-Napoca. Prin încheierea pronunțată la 11 mai 2010, Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecata cauzei civile și a sesizat instanța de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 193/2006 apreciind că de acest act administrativ a cărui nelegalitate s-a invocat depinde litigiul având ca obiect anularea parțială a H.C.J.F.F. Cluj nr. 108/2007 și restituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei. 2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 497 din 21 decembrie 2010, a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanta V.L. și, în consecință, a anulat, parțial, H.G. nr. 193/2006, doar în privința terenului în suprafață de 319 m.p. cuprins în Anexa 4, poziția 146 la Hotărârea C.L.M. Cluj-Napoca nr. 133/2005.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că terenul din cauză nu face parte din bunurile care aparțin domeniului public, din expertiza efectuată în dosarul de fond rezultând că suprafața de 319 mp solicitată de petentă a-i fi restituită, are destinația de spațiu verde, neexistând pe ea construcție edificată și nefiind afectată de traseul conductelor de apă și canalizare și nici de linii electrice. 3. Recursul pârâtului Nemulțumit de această hotărâre, G.R. – S.G.G. a declarat recursul de față, criticând sentința instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și motivele de modificare din art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât contrar normelor legale prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prima instanță nu a dispus citarea în cauză și a părților intimate din dosarul de fond, C.J. si C.L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, acestea din urmă neparticipând deci la soluționarea excepției de nelegalitate. Susține recurenta-pârâtă că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii prin aceea că fiind învestită cu excepția de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, care este un mijloc de apărare ce nu tinde la anularea actului, prima instanță a dispus anularea parțială a H.G.

nr. 193/2006. Astfel, soluția instanței de fond este contradictorie, sub aspectul admiterii acțiunii, pe de o parte în sensul admiterii excepției de nelegalitate și, respectiv, pe de altă parte, în sensul anulării parțiale a H.G. nr. 193/2006. Un motiv distinct de recurs, vizează nelegalitatea sentinței recurate, conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, se arată că H.G. nr. 193/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de M.A.I., în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în domeniu, fiind emisă în considerarea dispozițiilor art. 108 din Constituție, republicată și a celor ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Arată că intimata-reclamantă nu justifică existența dreptului de proprietate în favoarea sa la momentul emiterii H.G. nr. 193/2006, astfel că nu putea invoca vreo vătămare în drepturi la momentul emiterii actului, pentru a invoca excepția de nelegalitate a actului administrativ în fața instanței de contencios administrativ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru primul motiv invocat. 1 - Argumente de fapt și de drept relevante Procedura de soluționare a excepției de nelegalitate este reglementată prin art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în conformitate cu prevederile alin. (1) al acestui text, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea pe fond a litigiului, va sesiza prin încheierea motivată instanța de contencios administrativ competentă care, potrivit dispozițiilor alin. (2); se pronunța asupra acesteia în ședința publică, cu citarea părților și a emitentului actului administrativ. În cauză, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei hotărâri emisă de Comisia de aplicarea Legii nr. 18/1991 și reconstituirea dreptului de proprietate în natură, cerere formulată de reclamanta V.L. și contradictoriu cu intimatele C.J.S.D.P.P.

asupra terenurilor Cluj și C.L.F.F. Cluj-Napoca, în cadrul căreia a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 193/2006. Prin urmare, cadrul procesual a fost stabilit de instanța de drept comun, iar Legea nr. 554/2004 nu distinge în altă modalitate, respectiv așa cum s-a întâmplat la Curtea de apel prin citarea doar a emitentului actului supus controlului și cel ce a invocat excepția. Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, conform art. 4 din Legea contenciosului administrativ, instanța se pronunță cu citarea părților, în sens contrar s-ar ajunge în situația când, ca efect al invocării din oficiu a unei excepții de nelegalitate, să se soluționeze excepția doar cu citarea emitentului actului, împrejurare care ar duce la inopozabilitatea soluției față de celelalte părți ale litigiului, încălcându-se astfel principiul potrivit căruia soluția dată excepției de nelegalitate are efecte între părțile litigiului.

În concluzie, soluționarea excepției de nelegalitate se face cu citarea tuturor părților litigiului în cadrul căruia excepția a fost ridicată, pentru respectarea principiului contradictorialității în procesul civil. Concluzionând, Înalta Curte reține că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea formelor de procedură, fără citarea tuturor părților, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. La rejudecare vor fi avute în vedere și criticile ce vizează pronunțarea asupra excepției de nelegalitate definită de doctrină și jurisprudență, că un mijloc de apărare, precum și cele care legate de legalitatea H.G. nr. 193/2006, a căror examinare de către Înalta Curte nu a fost posibilă față de soluția adoptată.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (5) raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.R. – S.G.G. împotriva sentinței civile nr. 497 din 21 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.