ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2101/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

care s-a invocat excepția de nelegalitate

Reclamanta V.L. a

chemat în judecată C.J.S.D.P.P. asupra terenurilor Cluj și C.L.F.F. Cluj-Napoca,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea

parțială a Hotărârii nr. 108/2007 emisă de C.J. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991

și să i se reconstituie în natură dreptul de proprietate asupra suprafeței de

366 m.p. teren situat în str. Batozei, situată în municipiul Cluj-Napoca.

Prin încheierea

pronunțată la 11 mai 2010, Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecata cauzei civile și a sesizat instanța

de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 193/2006 apreciind că de acest act administrativ a cărui nelegalitate s-a

invocat depinde litigiul având ca obiect anularea parțială a H.C.J.F.F. Cluj nr.

108/2007 și restituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea

reclamantei.

de apel

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

497 din 21 decembrie 2010, a admis excepția de nelegalitate invocată de

reclamanta V.L. și, în consecință, a anulat, parțial, H.G. nr. 193/2006, doar în

privința terenului în suprafață de 319 m.p. cuprins în Anexa 4, poziția 146 la Hotărârea C.L.M. Cluj-Napoca nr. 133/2005.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că terenul din cauză nu face parte din bunurile care

aparțin domeniului public, din expertiza efectuată în dosarul de fond rezultând

că suprafața de 319 mp solicitată de petentă a-i fi restituită, are destinația

de spațiu verde, neexistând pe ea construcție edificată și nefiind afectată de

traseul conductelor de apă și canalizare și nici de linii electrice.

Nemulțumit de această

hotărâre, G.R. – S.G.G. a declarat recursul de față, criticând sentința

instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și motivele de modificare din art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Sub un prim aspect,

recurenta-pârâtă arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât contrar normelor legale prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, prima instanță nu a dispus citarea în cauză și a părților intimate

din dosarul de fond, C.J. si C.L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, acestea

din urmă neparticipând deci la soluționarea excepției de nelegalitate.

Susține

recurenta-pârâtă că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii prin

aceea că fiind învestită cu excepția de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr.

554/2004, care este un mijloc de apărare ce nu tinde la anularea actului, prima

instanță a dispus anularea parțială a H.G. nr. 193/2006.

Astfel, soluția

instanței de fond este contradictorie, sub aspectul admiterii acțiunii, pe de o

parte în sensul admiterii excepției de nelegalitate și, respectiv, pe de altă

parte, în sensul anulării parțiale a H.G. nr. 193/2006.

Un motiv distinct de

recurs, vizează nelegalitatea sentinței recurate, conform prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, se arată că

H.G. nr. 193/2006 este temeinică și legală,

fiind adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de

M.A.I., în calitate de organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu atribuții și competențe în domeniu, fiind emisă în considerarea

dispozițiilor art. 108 din Constituție, republicată și a celor ale art. 21 alin.

(3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Arată că

intimata-reclamantă nu justifică existența dreptului de proprietate în favoarea

sa la momentul emiterii H.G. nr. 193/2006, astfel că nu putea invoca vreo

vătămare în drepturi la momentul emiterii actului, pentru a invoca excepția de

nelegalitate a actului administrativ în fața instanței de contencios

administrativ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune

admiterea recursului pentru primul motiv invocat.

1 - Argumente de fapt

și de drept relevante

Procedura de

soluționare a excepției de nelegalitate este reglementată prin art. 4 din Legea

nr. 554/2004. Astfel, în conformitate cu prevederile alin. (1) al acestui text,

instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că

de actul administrativ depinde soluționarea pe fond a litigiului, va sesiza

prin încheierea motivată instanța de contencios administrativ competentă care,

potrivit dispozițiilor alin. (2); se pronunța asupra acesteia în ședința

publică, cu citarea părților și a emitentului actului administrativ.

În cauză, Înalta

Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie

anularea unei hotărâri emisă de Comisia de aplicarea Legii nr. 18/1991 și

reconstituirea dreptului de proprietate în natură, cerere formulată de

reclamanta V.L. și contradictoriu cu intimatele C.J.S.D.P.P. asupra terenurilor

Cluj și C.L.F.F. Cluj-Napoca, în cadrul căreia a invocat excepția de

nelegalitate a H.G. nr. 193/2006.

Prin urmare, cadrul

procesual a fost stabilit de instanța de drept comun, iar Legea nr. 554/2004 nu

distinge în altă modalitate, respectiv așa cum s-a întâmplat la Curtea de apel prin citarea doar a emitentului actului supus controlului și cel ce a invocat

excepția.

Dimpotrivă, astfel

cum s-a arătat în cele ce preced, conform art. 4 din Legea contenciosului

administrativ, instanța se pronunță cu citarea părților, în sens contrar s-ar

ajunge în situația când, ca efect al invocării din oficiu a unei excepții de

nelegalitate, să se soluționeze excepția doar cu citarea emitentului actului, împrejurare

care ar duce la inopozabilitatea soluției față de celelalte părți ale

litigiului, încălcându-se astfel principiul potrivit căruia soluția dată

excepției de nelegalitate are efecte între părțile litigiului.

În concluzie,

soluționarea excepției de nelegalitate se face cu citarea tuturor părților

litigiului în cadrul căruia excepția a fost ridicată, pentru respectarea

principiului contradictorialității în procesul civil.

Concluzionând, Înalta

Curte reține că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea

formelor de procedură, fără citarea tuturor părților, fiind incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

La rejudecare vor fi

avute în vedere și criticile ce vizează pronunțarea asupra excepției de

nelegalitate definită de doctrină și jurisprudență, că un mijloc de apărare,

precum și cele care legate de legalitatea H.G. nr. 193/2006, a căror examinare

de către Înalta Curte nu a fost posibilă față de soluția adoptată.

soluției adoptate

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (5) raportat la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., se va admite recursul și se va casa sentința atacată, trimițând

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.R. – S.G.G. împotriva sentinței civile nr. 497 din 21 decembrie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2011.