ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 13 mai 2011 în dosar nr. 4470/117/2010, Tribunalul Cluj a sesizat Curtea cu soluționarea excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr. 969/2002 cu privire la poziția nr. 1901 din anexa nr. 1, excepție invocată de reclamanții Z.C.D. și Z.E., apreciind că de soluționarea acestei excepții de nelegalitate depinde soluția ce urmează a fi pronunțată în dosarul menționat anterior. În motivarea excepției de nelegalitate reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului casa si teren din Cluj-Napoca, str. Ion Andreescu, intrând în posesia terenului de 255 mp. de la adresa de mai sus încă din anul 1976, în urma Deciziei nr. 314 din 19 iulie 1976, prin care li se atribuia o suprafață de teren in vederea edificării unei case de locuit.

În anul 1977 s-a autorizat, prin Autorizația de executare de lucrări din 7 iunie 1977, construcția casei lor de locuit, având la baza și Certificatul de aliniere și regim de construire din 7 iunie 1977. La data emiterii H.G. nu s-a procedat la identificarea in teren a imobilului ce este afectat utilizării in interes public, avându-se drept criteriu înscrierile vechi de carte funciara care nu garantează întinderea. Pe de alta parte, aceasta suprafață de teren, aflându-se in posesia reclamanților, afectata fiind de lucrările menționate mai sus, nu va putea fi niciodată folosita conform scopului trecerii in domeniul public, acela de folosire conform destinației, respectiv teren aferent cabinetelor medicale din incinta Laboratorului de Sănătate Mintala.

EI se afla parțial sub casa reclamanților si, parțial, prezintă terasări și consolidări specifice unui teren in panta,cu pânză freatica la o adâncime foarte mica. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de nelegalitate invocată împotriva Hotărârii Guvernului nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului Cluj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Cluj, cu excepția municipiului Cluj-Napoca, cu privire la Anexa nr. 1 poziția 1091. Apreciază că, în cauză, trebuie înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. 11 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.

Invocarea, în anul 2011, a nelegalității H.G. nr. 969/2002 pe calea excepției prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, consideră că afectează siguranța tuturor raporturilor juridice ce decurg din existența și din aplicarea actului, această perioadă fiind departe de orice apreciere a caracterului rezonabil al termenului în care poate fi atacat un act administrativ, ceea ce îndreptățește concluzia că actul este unul definitiv asupra căruia nu se mai poate interveni. Prin întâmpinarea formulată Consiliul Județean Cluj a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr. 969/2002, pentru aceleași considerente invocate și de pârâtul Guvernul României. Curtea de Apel Cluj - secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 533 din 6 octombrie 2011 a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 969/2002 invocată de reclamanți. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale menționate anterior, contravenind jurisprudenței C.E.D.O. și a Curții de Justiție de la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamanții.

Recurenții au susținut că sentința este nelegală, deoarece instanța a soluționat litigiul prin admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, făcând trimitere expresă la principiul securității juridice și la cel al respectării dreptului la un proces echitabil, principii care nu ar fi respectate, dacă s-ar admite posibilitatea analizării legalității unui act administrativ emis anterior promulgării Legii nr. 554/2004. Această reținere, susțin recurenții, conferă sentinței caracterul unui act legal abstract, generic, rupt de situația concretă a părților litigante. Recursul este nefondat. Obiectul excepției de nelegalitate de față îl reprezintă anularea parțială a H.G. nr. 969/2002 cu privire la poziția nr. 1091 din Anexa 1, care menționează suprafața de teren de 3672 mp ce face parte din domeniul public al Județului Cluj, înscrisă în C.F.

Cluj Napoca, pentru suprafața de 155 mp. Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 a fost emisă în temeiul art. 107 din Constituția României și a art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, fiind emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Instanța de control judiciar apreciază că excepția de nelegalitate a actului administrativ anterior nominalizat nu poate fi primită, întrucât, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate; în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ și suspendă cauza (…). Actul administrativ aflat în discuție este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Pe acest aspect, este de menționat faptul că instanța constituțională, prin deciziile nr. 425 și nr. 426 din 10 aprilie 2008, a apreciat că art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ sunt constituționale, în raport de prevederile art. 1, art. 5, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 și art. 44 din Legea fundamentală a țării. Însă, în ceea ce privește cele două norme din dreptul intern, care reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat faptul că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în legătură cu eventuala prioritate a tratatelor ce reglementează drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să asigure abrogarea acesteia de către legiuitor” (a se vedea C.E.D.O., hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu contra României, M. Of.

nr. 830 din 5 decembrie 2007). Așadar, prin raportare la normele Convenției Europene a Drepturilor Omului și la jurisprudența instanței de la Strasbourg, Înalta Curte va aprecia că se impune înlăturarea aplicării în speța de față a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată, care permit cenzurarea, fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reținând că aceste norme interne contravin unor principii fundamentale convenționale a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.

În concret, normele aflate în discuție, întrucât permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 C.E.D.O., precum și de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice. Ca o consecință a celor expuse anterior, în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 din Constituția României, instanța de control judiciar apreciază că excepția de nelegalitate invocată în cauză nu poate fi primită, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) și art. 11 alin. (2) teza finală din Legea contenciosului administrativ, modificată.

Mai mult decât atât, în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/ 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Cu alte cuvinte, verificarea legalității actului administrativ contestat, pe calea excepției de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt.

În speța de față, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că recurenta invocă, în realitate, aspecte de fapt, și nu veritabile critici de nelegalitate, cenzurabile în procedura instituită de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.C.D. și Z.E. împotriva sentinței civile nr. 533 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj - secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.