ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6151/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6151/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

7 ianuarie 2009, reclamanții J.A. și J.I. au chemat în judecată pe pârâții

Statul Român (prin Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca) și G.M.,

solicitând:

- să se constate că terenul de 6.464

mp., situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. (pe care îl evaluează la 550.000

lei), a fost preluat de stat abuziv și fără titlu valabil;

- să se constate că la încheierea

contractului din 10 martie 1983, intenția reală a părților a fost de a vinde,

respectiv cumpăra și terenul de 6.464 mp., transmis așadar cumpărătorilor în

baza contractului menționat;

- obligarea pârâților la recunoașterea

dreptului lor de proprietate asupra aceluiași teren.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe art.

30 din Legea nr. 58/1974, art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția

Europeană și art. 481 și 977 C. civ., reclamanții au susținut că:

- deși contractul autentificat la 10

martie 1983 se referă doar la înstrăinarea construcțiilor amplasate pe terenul

revendicat, au convenit cu vânzătorii C.D. și C.M. (antecesorii pârâtei G.M.)

să dobândească și această suprafață (de 6.464 mp.), pentru care au plătit cu

60.000 lei mai mult decât prețul trecut în contractul menționat;

- totodată, au încheiat cu vânzătorii

o convenție, permițându-le accesul la o mică porțiune pe care aceștia aveau

diverse obiecte;

- măsura trecerii terenului de 6.464

mp. în proprietatea statului, dispusă în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974,

este abuzivă și contrară Constituției în vigoare la data înstrăinării, art. 481

C. civ., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 12 pct.

1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, astfel

că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie o preluare

fără titlu valabil.

Pe parcursul procesului, reclamanții

și-au completat și extins acțiunea, învederând că solicită intabularea

dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat și înțeleg să cheme în

judecată și pe Prefectul Județului Cluj.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 429 din 26 iunie 2009, a respins acțiunea extinsă și precizată,

obligându-i pe reclamanți, în solidar, să plătească pârâtei G.M. 3.570 lei

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- prin contractul din 10 martie 1983, reclamanții

au cumpărat de soții C.D. și C.M. o casă din cărămidă amplasată pe un teren de

6.464 mp., situat în Cluj-Napoca;

- în contractul de vânzare cumpărare

s-a consemnat că, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, terenul de 6.464 mp.

trece în proprietatea statului, care atribuie cumpărătorilor, în folosință (pe

durata existenței construcției și condiționat de plata unei taxe anuale) cota

de 60/6464 din această suprafață;

- ulterior, Prefectul Județului Cluj,

prin Decizia nr. 65/946 din 9 aprilie 1992, a atribuit întregul teren de 6.464

mp. în proprietatea reclamanților, invocând în acest sens art. 35 din Legea nr.

18/1991;

- pârâta G.M. a contestat acest act

administrativ, mai întâi pe calea contenciosului administrativ, dar pretențiile

sale au fost respinse de Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 195/1996,

confirmată irevocabil de Curtea Supremă de Justiție (prin Decizia nr. 2300/1997);

- următorul demers al pârâtei G.M.,

inițiat în anul 2003 și având ca obiect, între altele, anularea aceleiași

decizii administrative, a fost soluționat (ca urmare a disjungerii capetelor de

cerere întemeiate pe dreptul comun de cele întemeiate pe dispozițiile Legii nr.

10/2001) de Judecătoria Cluj Napoca (prin sentința nr. 3026/2007, devenită

irevocabilă la 15 noiembrie 2007) și Tribunalul Cluj (prin sentința nr. 320/2008,

devenită irevocabilă la 15 mai 2009);

- în litigiul întemeiat pe dreptul

comun, Judecătoria Cluj Napoca a constatat nulitatea parțială a deciziei

prefectului (în privința porțiunii neconstruite, de 4.881 mp), și (cu privire

la terenul de 6.464 mp.) a dispus rectificarea cărții funciare (în sensul

radierii dreptului de proprietate al soților J. și reînscrierii dreptului de

proprietate al statului), sistarea stării de indiviziune (prin atribuirea,

către soții J., a parcelei de 1.538 mp. și construcțiilor aferente și către

Statul Român a parcelei de 4.881 mp.), precum și intabularea dreptului de

proprietate asupra celor două parcele;

- în celălalt litigiu, Tribunalul Cluj

a anulat Dispoziția nr. 2175/2003, de respingere a notificării formulate de

pârâta G.M. și l-a obligat pe Primarul Municipiului Cluj Napoca să emită în favoarea

acesteia o nouă dispoziție, de restituire în natură a suprafeței de 4.881 mp.;

- prin urmare, în litigiile precedente

(ultimele două), tranșate în favoarea pârâtei G.M., s-a stabilit că aceasta

este îndreptățită la 4.881 mp., pentru diferență (1.538 mp.), reclamanții

beneficiază în continuare de decizia prefectului (nr. 65/946/1992) și sentința

Judecătoriei Cluj Napoca (nr. 3026/2007) și că terenul revendicat (de 6.464

mp.) a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil și intră sub

incidența Legii nr. 10/2001;

- în atare situație, rediscutarea unor

aspecte legate de intenția părților la încheierea contractului (de

vânzare-cumpărare dintre antecesorii pârâtei G.M. și reclamanți) ar aduce

atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în litigiile

precedente cu privire la suprafața de 4.881 mp.;

- soluția inițială, de respingere a

contestației formulate de pârâta G.M. împotriva Deciziei prefectului (stabilită

de Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 195/1996), nu are efecte în cauza

dedusă judecății pentru că dosarul Judecătoriei Cluj Napoca (în care s-a

pronunțat sentința nr. 3026/2007) are alt obiect, nefiind întrunite așadar

cerințele prevăzute de art. 1021 C. civ.;

- de altfel, în caz contrar, hotărârile

judecătorești ulterioare (pronunțate în celelalte două litigii) ar fi golite de

conținut;

- argumentul reclamanților, că având

titlu de proprietate nu au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, nu

poate fi primit deoarece judecarea plângerii pârâtei G.M. (întemeiată pe acest

act normativ) a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă (de către

Judecătoria Cluj Napoca) a litigiului referitor la analiza deciziei

prefectului;

- totodată, reclamanții au participat

în următoarele litigiu inițiate de pârâta G.M., astfel că se puteau apăra și

din perspectiva Legii nr. 10/2001, care era deja în vigoare.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin Decizia nr. 10 din

21 ianuarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți și i-a

obligat pe apelanți să plătească pârâtei G.M. 2.380 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- instanța de fond și-a motivat (în

fapt și drept) soluția făcând trimitere la sentința civilă nr. 3026/2007, care

beneficiază de efectul pozitiv al lucrului judecat;

- astfel, prin sentința menționată,

confirmată în recurs, Judecătoria Cluj Napoca a stabilit, irevocabil, că la

încheierea contractului, intenția reală a părților (care, consecutiv

modificărilor aduse Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 247/2005, poate fi

dovedită prin orice mijloace de probă) nu a fost de a vinde/cumpăra întregul

teren de 6.464 mp. (așa cum pretind soții J.A. și J.I.), că statul a preluat

acel teren, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, de la vânzători, nu de la

cumpărători și că prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 legiuitorul a

soluționat în favoarea cumpărătorilor titulari ai dreptului de folosință a

terenului aferent construcției doar problema dreptului de proprietate asupra

acestei suprafețe;

- hotărârea judecătorească invocată de

apelanți (sentința nr. 195/1996 a Curții de Apel Cluj, confirmată de Curtea

Supremă de Justiție) nu are autoritate de lucru judecat deoarece, în privința obiectului

și cauzei, diferă de pricina dedusă judecății, nefiind îndeplinite așadar cele

trei condiții cumulative prevăzute de art. 1201 C. civ.;

- nici sentința nr. 320/2008 a

Tribunalului Cluj nu are autoritate de lucru judecat (cum greșit a considerat

instanța de fond) pentru că prin aceeași hotărâre s-a stabilit că, fiind vorba

despre aplicarea Legii nr. 10/2001, soții J. nu au calitate procesuală pasivă;

- totuși, sentința menționată este

asimilată unui înscris autentic, astfel că poate fi opusă reclamanților, însă

numai ca mijloc de probă, prin care pârâta G.M. face dovada că terenul de 4.881

mp. a fost preluat de la antecesorii săi, deci intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

și nu a legilor fondului funciar,

- reclamanții nu au solicitat

constatarea simulației și au invocat de abia în apel art. 1175 C. civ. drept

temei juridic, ceea ce echivalează cu schimbarea cauzei cererii, demers care,

potrivit art. 294 alin. (1) C. pr. civ., este inadmisibil în această fază

procesuală;

- de altfel, o eventuală simulație,

făcută în scopul de a eluda dispozițiile imperative ale art. 30 din Legea nr. 58/1974,

ar fi avut caracter ilicit, sancționat (potrivit art. 30-31 din același act

normativ) cu nulitatea absolută a întregii operațiuni;

- în consecință, proba testimonială

solicitată de reclamanți pentru a dovedi intenția reală a părților la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu era concludentă și, ca atare, a

fost corect respinsă de prima instanță;

- înscrisurile intitulate

„declarație", semnate de două persoane (B.L. și R.Ș.), precum și raportul

de evaluare întocmit de expertul R.F. constituie probe extrajudiciare, nefiind

administrate în fața instanței de judecată și, de altfel, sunt neconcludente.

Reclamanții au declarat recurs,

solicitând casarea ultimei hotărâri, cu trimiterea cauzei la instanța de apel

pentru completarea materialului probator sau, în subsidiar, modificarea

aceleiași hotărâri, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterii

acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului, întemeiat pe art.

304 pct. 9 C pr. civ., recurenții au susținut că instanța de apel, în mod

greșit;

- a analizat titlurile de proprietate

prin prisma hotărârii irevocabile pronunțată într-un litigiu purtat anterior

între părți, făcând abstracție de o altă hotărâre, de asemenea irevocabilă, și

nu a stabilit, pe bază de probe, aspecte esențiale pentru lămurirea situației

de fapt;

- a reținut că invocarea art. 1175 C.

civ. este contrară art. 294 alin. (1) C. pr. civ.;

- nu a luat în considerare probele

extrajudiciare, a respins, ca neconcludente, probele solicitate pentru

stabilirea intenției reale a părților la încheierea contractului și, contrar art.

1203 C civ., a ignorat mai multe împrejurări care le confirmă pretențiile.

Astfel, în dezvoltarea primei critici,

recurenții au arătat că:

- practic, în niciunul dintre cele

trei litigii anterioare, soluționate irevocabil, nu s-a stabilit ce s-a vândut,

prețul vânzării (distinct pentru construcție și pentru teren), dacă acest preț

a fost sau nu serios, înțelegerea părților la data înstrăinării;

- prin respingerea cererii lor de

probe, instanța de apel le-a redus la zero șansele de a dovedi, în cadrul unui

litigiu de drept comun, preferabilitatea propriului titlu de proprietate;

- la analiza preferabilității

titlurilor de proprietate, instanța de apel a avut în vedere doar efectul

pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 3026/2007 pronunțată de

Judecătoria Cluj Napoca, ignorând același efect produs de o altă hotărâre

judecătorească irevocabilă, respectiv sentința nr. 195/1996 a Curții de Apel

Cluj;

- prin această ultimă hotărâre,

anterioară sentinței nr. 3026/2007, curtea de apel a reținut că pârâta G.M. nu

a atacat, în termen legal, refuzul Consiliului Local Cluj Napoca, de a propune

emiterea ordinului de trecere în proprietatea sa a unei porțiuni din terenul de

6.464 mp., acceptând implicit că ordinul emis în favoarea lor este legal și

temeinic;

- sentința Judecătoriei Cluj Napoca (nr.

3026/2007) nu se bazează pe argumentele juridice deduse din convenția reală

încheiată de părți în anul 1983 și a împărțit terenul de 6.464 mp., a cărui

situație trebuia analizată unitar, în două suprafețe distincte, de 1.531 mp. și

4.881 mp., supuse unor acte normative diferite (Legea nr. 18/1991 și, respectiv,

Legea nr. 10/2001).

În dezvoltarea următoarei critici,

recurenții au învederat că:

- nu au solicitat ca instanța să se

pronunțe asupra simulației, ci să constate că voința reală a părților (în anul

1983) a fost de a înstrăina întregul imobil;

- invocă excepția

neconstituționalității art. 30 și 32 din Legea nr. 58/1974 (texte contrare art.

36 din Constituția atunci în vigoare), pe care nu au mai susținut-o în apel.

În dezvoltarea ultimei critici,

recurenții au susținut că:

- prin neluarea în considerare a

probelor extrajudiciare și respingerea cererii lor de probe instanțele le-au

încălcat dreptul la un proces echitabil;

- predarea întregului imobil (teren și

construcție) în anul 1983, închirierea, în același an (1983) a suprafeței

preluate de stat, demersurile făcute pentru emiterea ordinului prefectului, comportamentul

de adevărați proprietari (dovedit prin înregistrarea fiscală și plata

impozitului), obținerea autorizațiilor succesive de construire și inutilitatea

solicitării reconstituirii dreptului de proprietate în baza actelor normative

ulterioare Legii nr. 18/1991, constituie prezumții simple care conturează

prevalenta dreptului lor de proprietate.

Prin întâmpinare, pârâta G.M. a

solicitat respingerea recursului, susținând că niciuna din criticile formulate

de reclamanți nu este fondată.

Prima critică a recurenților este

nefondată deoarece:

- principial, doar hotărârile

irevocabile prin care instanța soluționează fondul litigiului au autoritate de

lucru judecat, a cărei sferă cuprinde și așa numitele „considerente

decisive", ce susțin dispozitivul, făcând corp comun cu acesta;

- or, litigiul care a făcut obiectul

dosarului Curții de Apel Cluj, secția civilă și de contencios administrativ nu

a fost soluționat pe fond, prin sentința nr. 195/1996 instanța respingând

cererea pârâtei G.M., de modificare a Deciziei nr. 65/946/1992 emisă de

Prefectul Județului Cluj, cu motivarea că acest act administrativ a intrat în

circuitul civil, astfel că poate fi revocat sau schimbat doar pe calea unei

acțiuni în anulare adresată instanței de drept comun;

- totodată, Curtea de Apel Cluj a

respins și celălalt capăt de cerere, pe considerentul că reclamanta (în acel

dosar) G.M. nu a înțeles să atace refuzul Primăriei Cluj Napoca de a propune

Prefectului, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, emiterea unei decizii prin

care să-i fie atribuită în proprietate o parte din terenul preluat de stat în

anul 1983, odată cu înstrăinarea construcției;

- dimpotrivă, prin sentința nr.

3026/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a soluționat fondul litigiului, ce avea ca

obiect, între altele, constatarea nulității Deciziei nr. 65/946/1992, emisă de

Prefectul Județului Cluj și stabilirea suprafeței cuvenite soților J. în baza art.

36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991;

- referitor la aceste petite,

Judecătoria Cluj Napoca a reținut că apărarea soților J., că în anul 1983 ar fi

cumpărat tot imobilul (construcție și teren), întemeiată pe modificările aduse

Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 247/2005, nu este confirmată de înscrisul

invocat (întocmit la 10 martie 1983), care, fiind semnat numai de cumpărători,

nu dovedește că părțile ar fi avut intenția reală de a înstrăina întregul

teren;

- Judecătoria Cluj Napoca a mai

reținut că în aceste condiții, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991

și art. 3 lit. a) din Legea nr. 169/1997 (în redactarea consecutivă

modificărilor operate prin Lega nr. 247/2005), soții J. sunt îndreptățiți să

primească în proprietate doar 1.538 mp. (corespunzător terenului aferent

atribuit în folosință odată cu dobândirea construcției inițiale și suprafeței

ocupată de actualele construcții) și că se impune constatarea nulității

deciziei administrative atacate în privința restului de 4.881 mp.;

- este așadar evident că în litigiul

dedus judecății are autoritate de lucru judecat doar sentința nr. 3026/2007 a

Judecătoriei Cluj Napoca, prin care au fost tranșate irevocabil și problemele

referitoare la stabilirea dreptului de proprietate al soților J. în condițiile

prevăzute de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991;

- autoritatea de lucru judecat a

sentinței nr. 3026/2007 cuprinde și considerentele privitoare la înstrăinarea

terenului revendicat în prezenta cauză, care susțin soluția stabilită

irevocabil prin dispozitivul aceleiași hotărâri, de constatare a nulității

actului administrativ emis de prefect în privința suprafeței de 4.881 mp. și a

îndreptățirii soților J. la diferența de 1.528 mp.;

- în atare situație, probele

solicitate de reclamanți pentru a dovedi, conform art. 36 alin. (3), comb. cu art.

23 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, îndreptățirea la o suprafață mai mare

decât cea stabilită prin sentința nr. 3026/2007, ar duce implicit la

rediscutarea unor chestiuni litigioase tranșate irevocabil și, posibil, la

pronunțarea unei noi soluții, cu încălcarea autorității de lucru judecat, deci

sunt neconcludente în sensul art. 167 alin. (1) C proc. civ.;

- hotărârea irevocabilă invocată de

reclamanți, respectiv sentința nr. 195/1996 a Curții de Apel Cluj, nu are

autoritate de lucru judecat, instanța care a pronunțat-o nesoluționând fondul

pricinii, iar neatacarea refuzului Primăriei Cluj Napoca, de a propune

Prefectului emiterea unui act administrativ conform art. 35 (devenit art. 36 în

actual redactare) din Legea nr. 18/1991, nu echivalează cu acceptarea implicită

(de către pârâta G.M.) a Deciziei nr. 65/946/1992;

- legalitatea sentinței nr. 3026/2007

a Judecătoriei Cluj Napoca a fost analizată de Tribunalul Cluj, secția civilă,

care, prin Decizia nr. 1158/2007, a respins recursurile declarate de soții J.,

Prefectul Județului Cluj și Comisia județeană Cluj pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra terenurilor, astfel că nu mai poate fi

reanalizată în acest cadru procesual.

Este nefondată și următoarea critică

pentru că:

- în motivele scrise de apel,

reclamanții au reproșat instanței de fond că nu le-a analizat pretențiile și

prin prisma art. 1175 C civ., susținând că și-ar fi fundamentat acțiunea și pe

dispozițiile acestui text;

- instanța de apel a invocat, în

replică, încălcarea art. 294 alin. (1) C pr. civ., precum și vădita

nevaliditate a pretinsului contraînscris, cerință esențială pentru ca acest act

să producă efecte între părțile contractante și succesorii lor universali;

- potrivit art. 29 alin. (1) și (6)

din Legea nr. 47/1992, cererea recurenților, de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 30 și 32 din Legea nr.

58/1974, nu poate fi primită, cele două texte vizate (care, în opinia lor, erau

contrare Constituției în vigoare la data când statul a preluat terenul revendicat,

precum și art. 36 din actuala Constituție) fiind cuprinse într-un act normativ

abrogat prin Decretul - Lege nr. 1/1989.

De asemenea, este nefondată și ultima

critică deoarece:

- probele invocate de recurenții

reclamanți, în raport de scopul urmărit de aceștia prin administrarea lor, nu

puteau duce la dezlegarea pricinii, așa cum prevede imperativ art. 167 alin. (1)

C proc. civ.;

- în consecință, neluarea în

considerare a probelor extrajudiciare produse de reclamanți și respingerea

cererii lor de probe nu au încălcat dreptul acestora la un proces echitabil;

- întinderea suprafeței care se cuvine

reclamanților în baza art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 a fost stabilită

irevocabil în cadrul altui litigiu purtat între părți și, ca atare, nu poate fi

mărită prin luarea în considerare, conform art. 1203 C. civ., a împrejurărilor

enumerate în motivele de recurs.

Așa fiind, potrivit art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții J.A. și J.I. împotriva Deciziei nr. 10/ A din 21 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru cauze

cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 noiembrie 2010.