ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6110/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă de reclamanții B.T.G. și B.L.M., înregistrată sub nr. 6254 din 26 iunie 2001 pe rolul Tribunalului Cluj, împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român, C.G., C.V. și SC C. SA prin lichidator SC A.T. P. SA Cluj Napoca, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate: - preluarea fără titlu a apartamentului nr. 1 al imobilului situat în Cluj Napoca; - nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului menționat intervenit între SC C. SA, în calitate de vânzător și C.G.

și C.V., în calitate de cumpărători. De asemenea au solicitat obligarea pârâților să le recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului și să se abțină de la tulburare, precum și rectificarea C.F., restabilind situația anterioară preluării imobilului de către Statul Român. În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că, după rămânerea în străinătate a reclamantului, prin decizia nr. 200/1988, s-a preluat de către Statul Român, cota de ½ parte. În anul următor a plecat din țară și reclamanta, cota acesteia fiind de asemeni preluată de Statul Român, fiind despăgubită cu suma de 40.000 lei. Prin sentința civilă nr. 477 din 12 decembrie 2001, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanții B.T.G.

și B.L.M.. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974, în vigoare la data trecerii în proprietatea statului, deci cu titlu valabil. Urmare rămânerii în străinătate a reclamantului după expirarea termenului vizei de ședere, prin decizia nr. 200 din 6 iulie 1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Cluj, a trecut în proprietatea statului, fără plată, cota de ½ parte din imobilul situat în Cluj Napoca. În anul 1989 a plecat din țară și reclamanta, fapt pentru care, prin decizia nr. 26 din 30 ianuarie 1989 al aceluiași Comitet Executiv, a trecut în proprietatea statului și cealaltă cotă de ½ din imobil, reclamanta încasând suma cuvenită pentru cota ei de proprietate, cu titlu de despăgubiri.

Ulterior, în temeiul Legii nr. 112/1995, reclamanții au solicitat acordarea unor măsuri reparatorii, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 221 din 24 octombrie 1996, împotriva căreia aceștia nu au făcut plângere, potrivit actului normativ menționat. Reclamanții s-au adresat instanțelor de judecată pentru constatarea caducității deciziilor nr. 200/1988 și 26/1989, a procesului-verbal de preluare, precum și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, cererea acestora fiind respinsă prin hotărâre irevocabilă. Respingând cererea principală, de constatare a preluării imobilului de către Statul Român fără titlu valabil, tribunalul a respins și celelalte cereri, subsecvente celei principale, astfel încât a fost respinsă cererea reclamanților în totalitatea ei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea apelului reclamanții arată că sentința pronunțată nu a reținut viciul ineficienței deciziilor date ca efect al aplicării Decretului nr. 223/1974, ca urmare a necomunicării acestora și a fost dată cu încălcarea esențială a Legii nr. 112/1995 deoarece, atâta timp cât au formulat două acțiuni în justiție privind imobilul, unul la Legea nr. 112/1995 și cel de al doilea privind trecerea în proprietatea statului fără titlu valabil, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca nu putea, în accepțiunea acestora, să înstrăineze imobilul la 12 noiembrie 1996. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 49 pronunțată la 4 aprilie 2002, a admis apelul declarat de reclamanții B.T.G.

și B.L.M., schimbând în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și pe cale de consecință a constatat: - că imobilul situat în Cluj Napoca, a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil. - nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 30932 din 12 noiembrie 1996 încheiat între SC C. SA, în calitate de vânzător și pârâții C.G. și C.V. în calitate de cumpărători. A obligat pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului menționat și a dispus rectificarea C.F. și restabilirea situației anterioare, prin reintabularea reclamanților în C.F. 55212 asupra imobilului descris sub nr.top. 2666/2, construcție și teren în suprafață de 303 mp.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, următoarele: - normele reglementate prin Decretul nr. 223/1974 au fost în totală contradicție cu Constituția adoptată în anul 1965, care garanta și ocrotea dreptul de proprietate, cât și cu dispozițiile Decretului nr. 212 din 31 octombrie 1974, prin care s-a ratificat Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; - trecerea în proprietatea statului a imobilelor persoanelor, cetățeni români, care au părăsit fraudulos țara ori au refuzat să se întoarcă la expirarea termenului stabilit a operat ca o sancțiune, reprezentând astfel o violare a principiilor și drepturilor stabilite prin tratate și convenții internaționale, ceea ce conduce la concluzia că deciziile nr. 200/1988 și 26/1989 constituie un titlu nevalabil al statului; - vânzarea imobilului era prohibită raportat la dispozițiile H.G.

nr. 11/1997 de completare a Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, stabilite prin H.G. nr. 20/1996. - imobilul în litigiu a fost preluat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, ceea ce echivalează, în înțelesul actualei reglementări a Legii nr. 10/2001, art. 2, lit. g), cu o preluare abuzivă, raportat la art. 9 din aceeași lege motiv pentru care, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar contractelor de vânzare-cumpărare la care se referă acest text de lege le sunt aplicabile dispozițiile legale privind nulitatea actelor juridice.

Contra acestei decizii au declarat recurs pârâții C.G. și C.V., precum și Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, prevăzute de art. 304, pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru cele ce succed. Instanța de apel în mod greșit a statuat faptul că actul normativ în baza căruia s-au emis cele două decizii, respectiv 200/1988 și 26/1989, a fost neconstituțional. Controlul pe care instanța îl poate exercita asupra valabilității sau nevalabilității privește actul administrativ emis și nu actul normativ, Decretul nr. 223/1974, în baza căruia s-au emis deciziile.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat că „instanțele judecătorești nu sunt chemate să efectueze un control de neconstituționalitate a legilor sub imperiul cărora anumite bunuri au intrat în proprietatea statului, ci doar să stabilească valabilitatea titlurilor juridice care, în perioada 1945 – 1989, au stat la baza transferului de proprietate” [decizia nr. 264 din 19 decembrie 2000 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, alin. (1) din Legea nr. 213/1998]. În considerentele deciziei recurate, instanța de apel, fără a avea un temei legal, se pronunță supra legem . Atâta timp cât art. 2 din Decretul nr. 223/1974 nu instituie măsura trecerii în proprietatea statului ca o confiscare, nu poate fi considerată această preluare ca o sancțiune aplicată persoanelor, cetățeni români, care au părăsit în mod fraudulos țara sau au refuzat să se întoarcă la expirarea termenului stabilit.

Curtea de Apel Cluj nu a primit sau a ignorat o excepție dirimantă invocată de pârâți, fără a se pronunța asupra ei, și anume autoritatea de lucru judecat, deși aceștia au făcut dovada existenței unei hotărâri irevocabile, sentința civilă nr. 4303/1998 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, prin care s-a respins petitul privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Este lucru judecat (art. 1201 C. civ.) atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Reclamanții au cunoscut de altfel efectele și consecințele Decretului nr. 223/1974, și-au asumat în mod voluntar acest risc, ba mai mult B.L.M.

a primit și despăgubiri, achiesând și consfințind astfel valabilitatea titlului de preluare chiar prin semnarea procesului verbal de predare a imobilului. Față de cele ce preced, recursurile se privesc ca fondate urmând a fi admise ca atare și, potrivit prevederilor art. 312, pct. 1 și 2 C. proc. civ., hotărârea recurată va fi casată, se va respinge apelul declarat de reclamanții B.T.G. și B.L.M. împotriva deciziei civile nr. 477 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Cluj, care se va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca și pârâții C.G. și C.V. împotriva deciziei nr. 49 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia recurată și respinge apelul declarat de reclamanții B.T.G. și B.L.M. împotriva sentinței nr. 477 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Cluj, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.