ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3785/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiune, reclamanții I.V.V.L. și I.M., au

chemat  în judecată  Consiliul Local  al Municipiului  Cluj-Napoca,  S.C. C.A.

S.A. Cluj prin lichidator S.C. AT P. S.A. Cluj și pe pârâții S.V., V.S.,

solicitând constatarea preluării fără titlu în baza Decretului nr. 223/1974, a

imobilului din Cluj Napoca, constatarea  nulității contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, evacuarea pârâților S.V. și V. cu

restituirea imobilului, precum și rectificarea cărții funciare nr. 48392 Cluj

în sensul radierii mențiunilor de sub B 4, B 5, B 6.

Tribunalul cluj, prin sentința civilă nr. 580/8

noiembrie 2000, a respins acțiunea constatând că trecerea imobilului în

proprietatea statului s-a făcut cu titlu, în temeiul prevederilor Decretului

nr. 223/1974 printr-un act – decizia fostului Consiliu Popular Județean Cluj -,

care la acea vreme constituia titlu legal, neputând fi acceptată  susținerea

reclamanților  privitoare la nulitatea  deciziei de preluare datorată

necomunicării.

Prin decizia civilă nr. 126 din 22 mai 2001

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanți reținându-se de asemeni că preluarea imobilului s-a făcut în temeiul

unui act care la acea dată constituia titlu legal, necomunicarea deciziei de

preluare fiind un act procedural ce nu determină nulitatea deciziei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Se arată în recurs că hotărârea este netemeinică

și nelegală, nu cuprinde nici un fel de motivare în drept, raportat la

susținerea reclamanților, titlul statului, respectiv Decretul nr. 223/1974,  nu

este valabil întrucât nu a operat transferul dreptului de proprietate,  pentru

lipsa actului administrativ în baza căruia imobilul a fost preluat, act care,

în lipsa comunicării nu și-a produs efectele juridice. În ce privește pe terții

cumpărători, contractul de vânzare cumpărare încheiat de aceștia este lovit de

nulitate absolută, întrucât imobilul nu era în circuitul civil, statul nu putea

înstrăina locuința.

Se impunea deci,  conchid

recurenții, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în acest sens

trebuind a fi admis recursul.

Recursul  este  nul, pentru cele ce urmează:

Recursul fiind o cale extraordinară

de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304

C. proc. civ., motivarea acestuia trebind să se supună cerințelor impuse de

lege, respectiv art. 303 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora

recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de

recurs, iar cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare și

dezvoltarea lor. Motivarea trebuie să cuprindă deci o dezvoltare a fiecărui

motiv de recurs, esențial fiind ca din expunerea făcută să rezulte cu  precizie

care sunt temeiurile de casare a hotărârilor atacate.

Așa fiind, evident, în

cauza de față, recursul astfel formulat, nu întrunește cerințele legii, simpla

referire  generică  în sensul că hotărârea este nelegală și netemeinică,

nefiind suficientă în acest sens cu atât mai mult cu cât vechea prevedere

privind netemeinicia hotărârii (pct. 11 art. 304 C. proc. civ.), este în

prezent abrogată.

Pe de altă parte, cele

menționate în recurs nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele de

casare indicate de art. 304 C. proc. civ., fiind de reținut și că, parte din

acestea nici nu ar putea fi  analizate omisso medio. Sub acest aspect, asupra

chestiunilor privind  constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare,

și, în consecință, rectificarea c.f., restituirea imobilului, evacuarea

pârâților, instanțele nu s-au pronunțat.

Ca atare, deși evocate succint în recurs acestea

nu pot face acum obiect de cercetare judecătorească, iar nepronunțarea celor

două instanțe în legătură cu aceste  elemente de fapt și de drept, nu poate

constitui o  chestiune de ordine publică – ce, în virtutea prevederilor art. 306

alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebuit invocate și reținute din oficiu de

această instanță.

Așa fiind, în temeiul art. 306 alin. (1) C.

proc. civ. urmează a se constata recursul ca nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamanții I.V.V.V.L. și  I.M. împotriva deciziei civile nr. 126 din 22 mai

2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie  2003.