ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3785/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanții I.V.V.L. și I.M., au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, S.C. C.A. S.A. Cluj prin lichidator S.C. AT P. S.A. Cluj și pe pârâții S.V., V.S., solicitând constatarea preluării fără titlu în baza Decretului nr. 223/1974, a imobilului din Cluj Napoca, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, evacuarea pârâților S.V.

și V. cu restituirea imobilului, precum și rectificarea cărții funciare nr. 48392 Cluj în sensul radierii mențiunilor de sub B 4, B 5, B 6. Tribunalul cluj, prin sentința civilă nr. 580/8 noiembrie 2000, a respins acțiunea constatând că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu titlu, în temeiul prevederilor Decretului nr. 223/1974 printr-un act – decizia fostului Consiliu Popular Județean Cluj -, care la acea vreme constituia titlu legal, neputând fi acceptată susținerea reclamanților privitoare la nulitatea deciziei de preluare datorată necomunicării. Prin decizia civilă nr. 126 din 22 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți reținându-se de asemeni că preluarea imobilului s-a făcut în temeiul unui act care la acea dată constituia titlu legal, necomunicarea deciziei de preluare fiind un act procedural ce nu determină nulitatea deciziei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Se arată în recurs că hotărârea este netemeinică și nelegală, nu cuprinde nici un fel de motivare în drept, raportat la susținerea reclamanților, titlul statului, respectiv Decretul nr. 223/1974, nu este valabil întrucât nu a operat transferul dreptului de proprietate, pentru lipsa actului administrativ în baza căruia imobilul a fost preluat, act care, în lipsa comunicării nu și-a produs efectele juridice. În ce privește pe terții cumpărători, contractul de vânzare cumpărare încheiat de aceștia este lovit de nulitate absolută, întrucât imobilul nu era în circuitul civil, statul nu putea înstrăina locuința.

Se impunea deci, conchid recurenții, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în acest sens trebuind a fi admis recursul. Recursul este nul, pentru cele ce urmează: Recursul fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., motivarea acestuia trebind să se supună cerințelor impuse de lege, respectiv art. 303 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Motivarea trebuie să cuprindă deci o dezvoltare a fiecărui motiv de recurs, esențial fiind ca din expunerea făcută să rezulte cu precizie care sunt temeiurile de casare a hotărârilor atacate.

Așa fiind, evident, în cauza de față, recursul astfel formulat, nu întrunește cerințele legii, simpla referire generică în sensul că hotărârea este nelegală și netemeinică, nefiind suficientă în acest sens cu atât mai mult cu cât vechea prevedere privind netemeinicia hotărârii (pct. 11 art. 304 C. proc. civ.), este în prezent abrogată. Pe de altă parte, cele menționate în recurs nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele de casare indicate de art. 304 C. proc. civ., fiind de reținut și că, parte din acestea nici nu ar putea fi analizate omisso medio. Sub acest aspect, asupra chestiunilor privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, și, în consecință, rectificarea c.f., restituirea imobilului, evacuarea pârâților, instanțele nu s-au pronunțat.

Ca atare, deși evocate succint în recurs acestea nu pot face acum obiect de cercetare judecătorească, iar nepronunțarea celor două instanțe în legătură cu aceste elemente de fapt și de drept, nu poate constitui o chestiune de ordine publică – ce, în virtutea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebuit invocate și reținute din oficiu de această instanță. Așa fiind, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se constata recursul ca nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanții I.V.V.V.L. și I.M. împotriva deciziei civile nr. 126 din 22 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.