ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2223/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 septembrie 1999 M.D.S.A. a chemat în judecată pe Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, S.C. „C.A.” S.A. Cluj prin S.C. „AT.P.” S.A. Cluj, ca lichidator, pe S.M., B.O., S.I.A., S.E., T.N.C. și P.G.N. pentru revendicarea imobilului compus din 55 sj. teren și o construcție cu 2 etaje, parter și pivniță, situat în municipiul Cluj-Napoca, și identic cu p.t. nr. 173 din CF 1113 Cluj. Totodată, a cerut să se constate că titlul de preluare a bunului în baza Decretului nr. 92/1950 nu este valabil, să fie rectificată cartea funciară în favoarea foștilor proprietari și moștenitorilor acestora și declarată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.30816 din 6 noiembrie 1996 încheiat cu pârâta S.M.

(pentru apartamentul nr.1 situat la parterul construcției), nr. 31051 din 19 decembrie 1996, încheiat cu pârâții S.E. și S.I.A. (pentru apartamentul nr. 3 de la etajul I) și nr. 32179 din 12 decembrie 1996, încheiat cu pârâta B.O. (pentru apartamentul nr. 2 de la etajul I). Pârâta T.N.C., prin cerere reconvențională îndreptată împotriva reclamantei și a celorlalți pârâți, precum și prin intervenție forțată prin care a chemat în judecată pe P.N. și S.C. „V.L.” SRL Cluj-Napoca, a solicitat să se constate absența titlului de preluare de către stat a imobilului din litigiu. Totodată, a cerut să fie declarată nulitatea absolută a partajului efectuat și intabulat sub nr. B.5, B.6, B.7 și B.8 din CF 1113 Cluj și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare arătate în acțiunea principală.

A mai solicitat obligarea pârâților S.M., S.I.A., S.E. și B.O. să încheie, sub sancțiunea unor daune-cominatorii, contracte de închiriere referitor la spațiul locativ pe care-l dețin și evacuarea pârâtei S.C. „V.L.” SRL Cluj-Napoca din imobil, rectificarea tabulară cu înscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa, pentru cota de 3/16, a reclamantei, pentru cota de 8/16, a pârâtului P.N. pentru cota de 2/16, și a pârâtului P.G.N., pentru 3/16. După un prim ciclu procesual, când au fost depuse reconvenționala și cererea de chemare în judecată a altor persoane (redate supra), Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 264 din 15 iunie 2001, a respins, ca nefondate, acțiunea principală și cererile pârâtei T.N.C.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 221 din 14 decembrie 2001 a admis apelul reclamantei și, schimbând sentința, a admis în parte acțiunea principală și a constatat că titlul de preluare de către stat a imobilului nu este valabil. Totodată, a constatat nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare din litigiu și a dispus rectificarea tabulară solicitată. A constatat existența drepturilor succesorale de ½, pentru reclamantă și de câte ¼ pentru foștii proprietari tabulari G.T. și M.E., pârâtul P.N.G. și pârâta T.N.C. Apelurile pârâților P.N.G. și T.N.C., au fost respinse, ca nefondate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950 și ale art. alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, că reaua-credință a subdobânditorilor a fost dovedită și că, prin repercursiune se impune rectificarea tabulară solicitată și obligarea pârâților să-i recunoască reclamantei o cotă ideală de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu. Corelativ, va fi constatată existența și a celorlalte cote-ideale din dreptul menționat, fără obligarea pârâților la recunoașterea acestei stări, întrucât acțiunea principală urmează regimul divizibilității și a propriului interes al reclamantei. Referitor la cererea reconvențională s-a reținut că este tardivă și că se impune disjungerea ei.

Împotriva acestei decizii pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, S.M., S.E., S.I., B.O. și T.N.C. au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au arătat, în esență, că soluția din apel a fost dată cu violarea legii și nesocotirea unor mijloace de apărare invocate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Pârâta T.N.C., invocând starea de indiviziune și inexistența unor raporturi de locațiune cu pârâții care ocupă imobilul din litigiu, a solicitat respingerea excepției de tardivitate a reconvenționalei și soluționarea ei împreună cu acțiunea principală. Ceilalți pârâți-recurenți au arătat că reclamanta a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 112/1995, prin retrocedarea etajului II al imobilului și plata unor despăgubiri și că prezumția de bună-credință a subdobânditorilor n-a fost combătută.

Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează. Referitor la actele de administrare sau de dispoziție, indiviziunea succesorală este dominată de regula unanimității care, în caz de dezbinare între comoștenitori, impune soluția împărțelii. Desigur, în ipoteza unor acțiuni judiciare având ca obiect, constatarea, retrocedarea, revendicarea ori rectificarea tabulară sau anularea actelor de înstrăinare a unui imobil indiviz, există unanimitate dacă toți comoștenitorii, fiind puși în cauză ca pârâți, în calitate de coindivizari, aderă la asemenea acțiuni sau prin cerere reconvențională repetă obiectul și temeiul lor juridic. Or, în speță, existând o asemenea reconvențională, instanța de apel era datoare să observe în temeiul considerentelor arătate (supra) caracterul ei indispensabil soluționării acțiunii principale.

Acest lucru, cu atât mai necesar, cu cât într-o asemenea ipoteză disjungerea (preconizată și nu dispusă de instanța de apel) nu era posibilă. Apoi, în condițiile în care instanța de fond, după modificarea acțiunii principale, a amânat judecata pentru depunerea cererii reconvenționale, (a se vedea încheierea din 23 martie 2001) iar reclamanta n-a opus tardivitatea cererii, ci, dimpotrivă s-a declarat de acord să fie judecată împreună cu cererea principală, solicitând să fie respinsă pe fond, și nu pe excepție, rezultă, până la evidență, că cererea nu era tardivă și, ca atare, instanța de apel nu putea confirma soluția respingerii, pe acest temei, cu substituirea motivării. Așa fiind și întrucât datorită acestei grave greșeli, împrejurările de fapt ale pricinii, inclusiv cele invocate ca motive de recurs de către ceilalți recurenți, au rămas nestabilite, se impune, în temeiul art. 313 și art. 314 C. proc.

civ., admiterea tuturor recursurilor și casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a rejudeca apelurile declarate în cauză. Instanța de trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, S.M., S.E., S.I., B.O. și Ț.N.C. împotriva deciziei nr.221 din 14 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 264 din 15 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.