ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8175/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 august 2002 la Tribunalul Cluj, reclamanta A.M.I.M. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, SC T.T. SA Cluj-Napoca și SC H.P. SA Cluj-Napoca, solicitând să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, precum și a înstrăinărilor efectuate în favoarea celor două societăți comerciale și restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobil. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu este compus din trei corpuri de clădire, cu terenul aferent de 192 de stânjeni, înscris în parcela cu nr.top.

9433 din C.F. 1065 Cluj–Napoca, precum și din casă cu subsol, parter și etaj, cu teren în suprafață de 218 stânjeni, înscrisă în aceeași C.F. și că tatăl ei, P.M., a cărui unică moștenitoare este, a depus notificarea în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil, fiind unicul moștenitor al soției P.C. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând să se constate preluarea abuzivă, fără titlu de către Statul Român a cotei de 9/18 parte din imobilul în litigiu, ce a aparținut numiților F.L., F.I. și P.V., de sub B 1, 2, 4, restituirea în natură a acestei cote, și să se constate nulitatea absolută a contractelor de înstrăinare și rectificarea înscrierilor în C.F. A mai arătat reclamanta că proprietarul de sub B 4, P.V., făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la aplicarea Decretului nr. 92/1950, fiind intelectual, inginer de mine, apoi pensionar, mama soției sale F.I.

era casnică, iar bunica acestuia F.L., era decedată la data naționalizării. Pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, și Primăria municipiului Cluj Napoca prin întâmpinările depuse, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de restituire în natură nu a fost soluționată pe cale administrativă, iar pârâții SC T.T. SA Cluj-Napoca a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că din anul 1995, urmare a programului de privatizare, nu mai este proprietara tabulară a imobilului, trecut ca efect al restructurării prin divizare în proprietatea SC H.P. SA și că notificarea trebuia adresată instituției publice implicate în procesul de privatizare.

Prin sentința civilă nr. 240 din 13 martie 2003, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta A.M.I.M. împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Cluj–Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, SC T.T. SA și SC H.P. SA Cluj-Napoca. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că proprietari ai imobilului în litigiu au fost F.L. născută R. în cotă de 2/18 parte, F.M. în cotă de 4/18 parte, S.E. în cotă de 9/18 parte și P.V. în cotă de 3/18 parte. Cota ce a aparținut coproprietarei F.L. de 2/18, a fost înstrăinată în anul 1947 numiților S.M. și S.T., neputând face obiectul restituirii. În temeiul Decretului nr. 92/1950, întregul imobil de sub A + 1 + 2, a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare, intabulându-se în C.F.

sub B 13 prin încheierea nr. 913/1957, fiind preluat de la P.V. și S.E. , trecuți în lista anexă la decret, poziția nr. 578. Parcela cu nr. top. 9433 de sub A + 1 din C.F. 1065 a fost transcrisă în 1976 în C.F. nr. 36288 Cluj–Napoca în favoarea Statului Român, iar cea de sub A + 2 a fost întabulată în 1994 în favoarea SC T.T. SA Cluj–Napoca, care în anul 1995 a transmis cota de 3/5 parte din această parcelă, pârâtei SC H.P. SA Cluj–Napoca, iar apoi întregul imobil fiind înscris în noile C.F. 119127 –119129 Cluj, în favoarea acestor societăți, care au calitate procesuală pasivă. Tatăl reclamantei P.M., a solicitat pârâților restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobilul inițial, înscris în C.F.

1065 Cluj-Napoca, top 9433 nr.top. 9435 cu motivarea că în calitate de soț, este unicul succesor al defunctei P.I.C., fiica lui F.I., fiind apoi adoptată în 1945, de dr. V.P. (al doilea soț al lui F.I.), iar F.L. este bunica soției defuncte. A mai reținut instanța de fond, că fosta soție a tatălui reclamantei P.C., născută I., decedată la 25 octombrie 1988 a fost fiica proprietarilor tabulari F.E.(I. în C.F.), căsătorită I. și recăsătorită P., fiind adoptată în 1945 de către dr. V.P., încuviințându-se prin procesul verbal din 30 iunie 1945 să poarte numele de I.P.C. Cu toate că tatăl reclamantei în calitate de soț supraviețuitor, este unicul moștenitor al defunctei P.C., acesta în calitate de ginere al proprietarilor tabulari F.I.

și P.V., nu are vocație succesorală la averea ce a aparținut socrilor săi. Instituția reprezentării în lumina art. 664–667 C. civ., întemeindu-se exclusiv pe relațiile de rudenie existente în linie directă descendentă sau colaterală, nu operează și în cazul soțului supraviețuitor, care nu poate substitui locul pe care l-ar fi avut în prezent defuncta soție P.C., decedată în 1988. Că, neexistând nici un grad de rudenie între proprietarii tabulari și tatăl reclamantei, cu atât mai puțin între reclamantă, care nu este nici măcar fiica defunctei P.C. și aceiași proprietari tabulari, nici reclamanta și nici tatăl său nu au calitatea de moștenitori ai proprietarilor tabulari și nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, să ceară restituirea în natură a cotei părți de 7/18 părți din imobilul ce a aparținut numiților P.V.

și F.I. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta A.M.I.M., criticând-o deoarece din actele de stare civilă aflate la dosar, rezultă că are calitate procesuală activă. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 140 A din 15 septembrie 2003, a admis în parte apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința civilă nr. 240 din 13 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj, iar în fond, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta A.M.I.M. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, SVC T.T. SA și SC H.P. SA și în consecință. A constatat preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român a cotei de 7/18 parte din imobilul situat în Cluj–Napoca, înscris în C.F.

nr. 1065 Cluj- Napoca, nr.top. 9433 și 9435, aparținând lui F.I., de sub B 2 (cota de 4/18 părți) și respectiv, lui P.V. de B 4 (cota de 3/18 parte). A respins restul petitelor și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. A obligat pe reclamanții Consiliul Local Cluj-Napoca și Primăria Municipiului Cluj-Napoca să plătească apelantei suma de 12.100.000 lei, cheltuielile de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, proprietarul tabular P.V.

nu s-a încadrat în categoria persoanelor vizate de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1950, fiind pensionat din 1945, iar prin actele aflate la dosar prin certificatul de moștenitor nr. 1703/1989 și încheierea din 4 iunie 2003 a Biroului Notarului Public P.F., de îndreptare a erorii materiale din certificatul de moștenitor nr. 1703 din 2 iulie 1991, reclamanta și-a dovedit gradul de rudenie cu proprietarii tabulari și implicit calitatea procesuală activă, iar cota ce îi revine din imobil este de 7/18 părți, din imobilul ce a aparținut antecesorilor reclamantei, proprietari tabulari de sub B 2, F.I. cu cota de 4/18 parte și P.V. de sub B 4, cota de 3/18 parte. În ceea ce privește cererea reclamantei privind cota de 2/18 din imobilul ce a aparținut coproprietarei F.L., această cotă a fost înstrăinată în 1947 numiților S.M.

și S.T. astfel că nu poate face obiectul restituirii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A.M.I.M. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, SC H.P. SA Cluj–Napoca și SC T.T. SA Cluj–Napoca. În dezvoltarea motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta a arătat, în esență, că instanța de apel nu a făcut nici o referire la petitele acțiunii, privind constatarea nulității absolute a contractelor de înstrăinarea, la restituirea în natură a cotei de 7/18 parte din imobilele înscrise în C.F. 1065 Cluj-Napoca și rectificarea cărții funciare, consecințe firești ale preluării abuzive fără titlu, a imobilelor.

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, și-au întemeiat motivele de recurs pe cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susținut, în esență, că, neexistând grad de rudenie între proprietarii tabulari și tatăl reclamantei, și cu atât mai puțin între reclamantă, care nu este fiica defunctei P.C. și proprietarii tabulari, nici reclamanta și nici tatăl acesteia nu au calitatea de moștenitori ai proprietarilor tabulari și nici nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001. Au mai susținut că, notificarea privind restituirea imobilului în litigiu, nu a fost soluționată și în această situație, s-a subrogat în drepturile autorității publice locale, legal investită.

SC H.P. SA Cluj-Napoca, în dezvoltarea cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că, proprietarul tabular P.V. de sub B 4, a fost pensionat din funcția de director general, a obținut venituri importante din închirierea spațiului în litigiu astfel că, în temeiul art. I pct. 1 din Decretul nr. 92/1950, a fost naționalizată cota sa parte de proprietate. Recursurile declarate de pârâții SC H.P. SA Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primăria Cluj-Napoca, sunt întemeiate pentru considerentele ce succed. Reconstituirea dreptului de proprietate prin retransmisie are în vedere pe moștenitorul care a fost în viață la deschiderea moștenirii fostului proprietar și care a decedat înainte de aplicarea Legii nr. 10/2001, ipoteză în care cota cuvenită lui va intra în patrimoniul său și se va transmite propriilor moștenitori.

În speță, notificator a fost tatăl reclamantului, P.M., decedat la 27 iunie 2002, unic moștenitor al fiicei foștilor proprietari, P.I.C., decedată la 25 octombrie 1988. Prin urmare, reclamanta A.M.I.M. în calitate de fiică unică a defunctului P.M., are vocație succesorală pentru cota de 7/18 parte, ce a aparținut foștilor proprietari tabulari. Cota ce a aparținut coproprietarei F.L. de 2/18 parte, a fost înstrăinată de aceasta în anul 1947, fiind transmisă cu titlu de drept de cumpărare numiților S.M. și S.T. , al căror drept de proprietate s-a înscris în C.F. sub B 10–11, cota acestora neputând face obiectul cererii de restituire. Cu privire la F.I. s-a reținut că nu figurează în anexă la Decretul nr. 92/1950, ceea ce este adevărat, dar era soția lui P.V., de la care s-a naționalizat imobilul.

Potrivit art. V din Decretul nr. 92/1950, imobilele proprietatea soțului, soției sau copiilor minori se consideră ca aparținând unui singur proprietar, în ceea ce privește aplicațiunea acestui decret. Referitor la P.V., s-a reținut că era pensionar, deci exceptat de la naționalizare, dar nu s-a observat că era pensionar din funcția de director general, iar nu din calitatea de muncitor, așa cum s-a precizat prin Decretul nr. 524/1955. Deci, P.V., nu era exceptat de la naționalizare astfel încât, preluarea imobilului de către stat trebuia calificată ca abuzivă, dar cu titlu valabil. Aceasta calificare este importantă pentru că face incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu este posibilă restituirea în natură, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Așadar, sub acest aspect recursurile pârâților sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamantă este nefondat. Va casa decizia atacată și pe fond va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă introdusă de reclamanta A.M.I.M. Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei SC H.P. SA Cluj-Napoca, suma de 1.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții SC H.P. SA Cluj Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca și Primăria municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 140/A din 15 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia atacată și pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă introdusă de reclamanta A.M.I.M. împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj–Napoca, SC H.P. SA și SC T.T. SA, ultima succedată de SC U.T.H. SA. Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași decizii de reclamanta A.M.I.M. . Obligă pe reclamanta A.M.I.M. să plătească pârâtei SC H.P. Cluj-Napoca suma de 1.000 de lei ron cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.