ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8175/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 august 2002 la Tribunalul Cluj, reclamanta A.M.I.M. a chemat în judecată

pe pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primăria municipiului

Cluj-Napoca, SC T.T. SA Cluj-Napoca și SC H.P. SA Cluj-Napoca, solicitând să se

constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a imobilului

situat în Cluj-Napoca, precum și a înstrăinărilor efectuate în favoarea celor

două societăți comerciale și restituirea în natură a cotei de ½ parte

din imobil.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că imobilul în litigiu este compus din trei corpuri de clădire, cu

terenul aferent de 192 de stânjeni, înscris în parcela cu nr.top. 9433 din C.F.

1065 Cluj–Napoca, precum și din casă cu subsol, parter și etaj, cu teren în

suprafață de 218 stânjeni, înscrisă în aceeași C.F. și că tatăl ei, P.M., a

cărui unică moștenitoare este, a depus notificarea în conformitate cu art. 21

din Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil, fiind unicul moștenitor al soției P.C.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea solicitând să se constate preluarea abuzivă, fără titlu de către

Statul Român a cotei de 9/18 parte din imobilul în litigiu, ce a aparținut

numiților F.L., F.I. și P.V., de sub B 1, 2, 4, restituirea în natură a acestei

cote, și să se constate nulitatea absolută a contractelor de înstrăinare și

rectificarea înscrierilor în C.F.

A mai arătat reclamanta că

proprietarul de sub B 4, P.V., făcea parte din categoria persoanelor exceptate

de la aplicarea Decretului nr. 92/1950, fiind intelectual, inginer de mine,

apoi pensionar, mama soției sale F.I. era casnică, iar bunica acestuia F.L.,

era decedată la data naționalizării.

Pârâții Consiliul Local al

municipiului Cluj-Napoca, și Primăria municipiului Cluj Napoca prin întâmpinările

depuse, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât cererea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de restituire în natură nu a fost

soluționată pe cale administrativă, iar pârâții SC T.T. SA Cluj-Napoca a

ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că din anul

1995, urmare a programului de privatizare, nu mai este proprietara tabulară a

imobilului, trecut ca efect al restructurării prin divizare în proprietatea SC H.P.

SA și că notificarea trebuia adresată instituției publice implicate în procesul

de privatizare.

Prin sentința civilă nr. 240 din 13

martie 2003, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta A.M.I.M.

împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Cluj–Napoca, Primăria

municipiului Cluj-Napoca, SC T.T. SA și SC H.P. SA Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că proprietari ai imobilului în litigiu au fost F.L.

născută R. în cotă de 2/18 parte, F.M. în cotă de 4/18 parte, S.E. în cotă de

9/18 parte și P.V. în cotă de 3/18 parte.

Cota ce a aparținut coproprietarei F.L.

de 2/18, a fost înstrăinată în anul 1947 numiților S.M. și S.T., neputând face

obiectul restituirii.

În temeiul Decretului nr. 92/1950,

întregul imobil de sub A + 1 + 2, a trecut în proprietatea Statului Român cu

titlu de naționalizare, intabulându-se în C.F. sub B 13 prin încheierea nr.

913/1957, fiind preluat de la P.V. și S.E. , trecuți în lista anexă la decret,

poziția nr. 578.

Parcela cu nr. top. 9433 de sub A +

1 din C.F. 1065 a fost transcrisă în 1976 în C.F. nr. 36288 Cluj–Napoca în

favoarea Statului Român, iar cea de sub A + 2 a fost întabulată în 1994 în

favoarea SC T.T. SA Cluj–Napoca, care în anul 1995 a transmis cota de 3/5 parte

din această parcelă, pârâtei SC H.P. SA Cluj–Napoca, iar apoi întregul imobil

fiind înscris în noile C.F. 119127 –119129 Cluj, în favoarea acestor societăți,

care au calitate procesuală pasivă.

Tatăl reclamantei P.M., a solicitat

pârâților restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobilul inițial,

înscris în C.F. 1065 Cluj-Napoca, top 9433 nr.top. 9435 cu motivarea că în

calitate de soț, este unicul succesor al defunctei P.I.C., fiica lui F.I.,

fiind apoi adoptată în 1945, de dr. V.P. (al doilea soț al lui F.I.), iar F.L.

este bunica soției defuncte.

A mai reținut instanța de fond, că

fosta soție a tatălui reclamantei P.C., născută I., decedată la 25 octombrie

1988 a fost fiica proprietarilor tabulari F.E.(I. în C.F.), căsătorită I. și

recăsătorită P., fiind adoptată în 1945 de către dr. V.P., încuviințându-se

prin procesul verbal din 30 iunie 1945 să poarte numele de I.P.C.

Cu toate că tatăl reclamantei în

calitate de soț supraviețuitor, este unicul moștenitor al defunctei P.C.,

acesta în calitate de ginere al proprietarilor tabulari F.I. și P.V., nu are

vocație succesorală la averea ce a aparținut socrilor săi.

Instituția reprezentării în lumina

art. 664–667 C. civ., întemeindu-se exclusiv pe relațiile de rudenie existente

în linie directă descendentă sau colaterală, nu operează și în cazul soțului

supraviețuitor, care nu poate substitui locul pe care l-ar fi avut în prezent

defuncta soție P.C., decedată în 1988.

Că, neexistând nici un grad de

rudenie între proprietarii tabulari și tatăl reclamantei, cu atât mai puțin

între reclamantă, care nu este nici măcar fiica defunctei P.C. și aceiași

proprietari tabulari, nici reclamanta și nici tatăl său nu au calitatea de

moștenitori ai proprietarilor tabulari și nu se încadrează în categoria

persoanelor îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, să ceară restituirea în

natură a cotei părți de 7/18 părți din imobilul ce a aparținut numiților P.V.

și F.I.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel reclamanta A.M.I.M., criticând-o deoarece din actele de stare

civilă aflate la dosar, rezultă că are calitate procesuală activă.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 140 A din 15 septembrie 2003, a admis în parte apelul declarat

de reclamantă, a anulat sentința civilă nr. 240 din 13 martie 2003 pronunțată

de Tribunalul Cluj, iar în fond, a admis în parte acțiunea precizată, formulată

de reclamanta A.M.I.M. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local

Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, SVC T.T. SA și SC H.P. SA și în

consecință.

A constatat preluarea abuzivă, fără

titlu, de către Statul Român a cotei de 7/18 parte din imobilul situat în

Cluj–Napoca, înscris în C.F. nr. 1065 Cluj- Napoca, nr.top. 9433 și 9435,

aparținând lui F.I., de sub B 2 (cota de 4/18 părți) și respectiv, lui P.V. de

B 4 (cota de 3/18 parte).

A respins restul petitelor și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

A obligat pe reclamanții Consiliul

Local Cluj-Napoca și Primăria Municipiului Cluj-Napoca să plătească apelantei

suma de 12.100.000 lei, cheltuielile de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că, proprietarul tabular P.V. nu s-a încadrat în categoria

persoanelor vizate de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1950, fiind

pensionat din 1945, iar prin actele aflate la dosar prin certificatul de

moștenitor nr. 1703/1989 și încheierea din 4 iunie 2003 a Biroului Notarului

Public P.F., de îndreptare a erorii materiale din certificatul de moștenitor

nr. 1703 din 2 iulie 1991, reclamanta și-a dovedit gradul de rudenie cu

proprietarii tabulari și implicit calitatea procesuală activă, iar cota ce îi

revine din imobil este de 7/18 părți, din imobilul ce a aparținut antecesorilor

reclamantei, proprietari tabulari de sub B 2, F.I. cu cota de 4/18 parte și P.V.

de sub B 4, cota de 3/18 parte.

În ceea ce privește cererea

reclamantei privind cota de 2/18 din imobilul ce a aparținut coproprietarei F.L.,

această cotă a fost înstrăinată în 1947 numiților S.M. și S.T. astfel că nu

poate face obiectul restituirii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanta A.M.I.M. și pârâții Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, SC H.P. SA Cluj–Napoca și SC T.T.

SA Cluj–Napoca.

În dezvoltarea motivelor de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta a arătat, în

esență, că instanța de apel nu a făcut nici o referire la petitele acțiunii,

privind constatarea nulității absolute a contractelor de înstrăinarea, la

restituirea în natură a cotei de 7/18 parte din imobilele înscrise în C.F. 1065

Cluj-Napoca și rectificarea cărții funciare, consecințe firești ale preluării

abuzive fără titlu, a imobilelor.

Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca și Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, și-au întemeiat motivele de

recurs pe cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ.,

în dezvoltarea cărora au susținut, în esență, că, neexistând grad de rudenie

între proprietarii tabulari și tatăl reclamantei, și cu atât mai puțin între

reclamantă, care nu este fiica defunctei P.C. și proprietarii tabulari, nici

reclamanta și nici tatăl acesteia nu au calitatea de moștenitori ai

proprietarilor tabulari și nici nu se încadrează în categoria persoanelor

îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001.

Au mai susținut că, notificarea

privind restituirea imobilului în litigiu, nu a fost soluționată și în această

situație, s-a subrogat în drepturile autorității publice locale, legal

investită.

SC H.P. SA Cluj-Napoca, în

dezvoltarea cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

susținut că, proprietarul tabular P.V. de sub B 4, a fost pensionat din funcția

de director general, a obținut venituri importante din închirierea spațiului în

litigiu astfel că, în temeiul art. I pct. 1 din Decretul nr. 92/1950, a fost

naționalizată cota sa parte de proprietate.

Recursurile declarate de pârâții SC H.P.

SA Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primăria

Cluj-Napoca, sunt întemeiate pentru considerentele ce succed.

Reconstituirea dreptului de

proprietate prin retransmisie are în vedere pe moștenitorul care a fost în

viață la deschiderea moștenirii fostului proprietar și care a decedat înainte

de aplicarea Legii nr. 10/2001, ipoteză în care cota cuvenită lui va intra în

patrimoniul său și se va transmite propriilor moștenitori.

În speță, notificator a fost tatăl

reclamantului, P.M., decedat la 27 iunie 2002, unic moștenitor al fiicei

foștilor proprietari, P.I.C., decedată la 25 octombrie 1988.

Prin urmare, reclamanta A.M.I.M. în

calitate de fiică unică a defunctului P.M., are vocație succesorală pentru cota

de 7/18 parte, ce a aparținut foștilor proprietari tabulari.

Cota ce a aparținut coproprietarei F.L.

de 2/18 parte, a fost înstrăinată de aceasta în anul 1947, fiind transmisă cu

titlu de drept de cumpărare numiților S.M. și S.T. , al căror drept de

proprietate s-a înscris în C.F. sub B 10–11, cota acestora neputând face

obiectul cererii de restituire.

Cu privire la F.I. s-a reținut că nu

figurează în anexă la Decretul nr. 92/1950, ceea ce este adevărat, dar era

soția lui P.V., de la care s-a naționalizat imobilul.

Potrivit art. V din Decretul nr. 92/1950,

imobilele proprietatea soțului, soției sau copiilor minori se consideră ca

aparținând unui singur proprietar, în ceea ce privește aplicațiunea acestui

decret.

Referitor la P.V., s-a reținut că

era pensionar, deci exceptat de la naționalizare, dar nu s-a observat că era

pensionar din funcția de director general, iar nu din calitatea de muncitor,

așa cum s-a precizat prin Decretul nr. 524/1955.

Deci, P.V., nu era exceptat de la

naționalizare astfel încât, preluarea imobilului de către stat trebuia calificată

ca abuzivă, dar cu titlu valabil.

Aceasta calificare este importantă

pentru că face incidente dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

în sensul că nu este posibilă restituirea în natură, ci numai acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Așadar, sub acest aspect recursurile

pârâților sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Va casa decizia atacată și pe fond

va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă introdusă de reclamanta A.M.I.M.

Ca parte căzută în pretenții,

potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei

SC H.P. SA Cluj-Napoca, suma de 1.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții SC H.P. SA Cluj Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca și

Primăria municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 140/A din 15 septembrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia atacată și pe fond

respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă introdusă de reclamanta A.M.I.M. împotriva

pârâților Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primăria municipiului

Cluj–Napoca, SC H.P. SA și SC T.T. SA, ultima succedată de SC U.T.H. SA.

Respinge ca nefondat recursul

declarat împotriva aceleiași decizii de reclamanta A.M.I.M. .

Obligă pe reclamanta A.M.I.M. să

plătească pârâtei SC H.P. Cluj-Napoca suma de 1.000 de lei ron cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.