ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 645/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6522

din 2 august 1999 la Tribunalul Cluj reclamanta L.K. a chemat în judecată pe

pârâții SC C. SA prin SC A.P. SA Cluj, Statul Român prin Consiliul local al

Municipiului Cluj-Napoca, K.S., P.I., S.A. și M.M. în calitate de moștenitoare

a pârâtei C.A. și a solicitat: să se constate că imobilul înscris în C.F. 5859

Cluj, nr. top 9883, proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare, a

fost partajat de acesta prin încheierea nr. 21226/1996, în top nou 9883/1 casă

și teren în suprafață de 717 mp și nr. top nou 9883/2 teren și curte în

suprafață de 266 mă; să se constate că imobilul cu nr. top 9883/1 a fost

transcris în C.F. colectivă 122584 și C.F. individuale 122585 în favoarea

Statului Român; nr.top 9883/2 s-a reînscris în vechea C.F. în favoarea Statului

Român; să se dispună rectificarea înscrierii dreptului de proprietate din C.F.

vechi al Statului Român precum și din C.F. nou înființate în sensul

reînscrierii drepturilor de proprietate asupra cotei de 73/96 parte din imobil

pe seama vechilor proprietăți, iar cota de 23/96 să fie înscrisă pe seama

Statului Român în administrarea Consiliului local Cluj-Napoca; să se

stabilească faptul că are calitatea de unică moștenitoare a foștilor

proprietari tabulari asupra cotei de 73/96 să se dispună înscrierea dreptului

ei de proprietate; să se sisteze starea de indiviziune; să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect

apartamentul nr. 12 și să-i fie atribuit bunul.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că imobilul în litigiu a constituit proprietatea antecesorilor ei și a fost

trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 iar

prin decizia civilă nr. 728 din 22 aprilie 1999 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, s-a stabilit irevocabil, nevalabilitatea titlului de proprietate al

statului pentru cota de 73/96 din imobil ce a revenit vechilor proprietari

tabulari a căror unică moștenitoare este:

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 46 din 5 februarie 2001 a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta L.K.; a constatat că imobilul situat în Cluj, înscris în C.F.

5859 Cluj, nr.top 9883, casă și curte în suprafață de 273 stj.p., proprietatea

Statului Român, cu titlu de naționalizare a fost partajat de Statul Român în

nr.top nou 9883/1 casă și teren în suprafață de 717 mp și nr.top nou 9883/2

teren și curte în suprafață de 266 mp; s-a constatat că imobilul cu nr.top nou

9883/1 a fost transcris în C.F. colectivă nr. 122584 și C.F. individuală nr. 122585,

nou înființată, că a fost partajată construcția pe apartamente iar dreptul

Statului Român în administrarea Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca a

fost înscris sub nr. B1,2; s-a constatat că nr.top nou 9883/2 s-a reînscris în

vechiul C.F. 5859 Cluj, sub A+2, în favoarea proprietarului Statul Român de sub

B 6,7, imobilul fiind folosit în comun cu proprietarii imobilului cu nr.top nou

9883/1, B11.

Prin aceeași sentință s-a dispus

rectificarea înscrierii dreptului de proprietate din C.F. 5859, A+2, nr.top

9883/3 de sub B6,7 a Statului Român precum și din C.F. nou înființate,

colectivă nr. 122584 și C.F. individuală nr. 12585 de sub B1,2 a Statului Român

în administrarea Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca, în sensul

reînscrierii dreptului de proprietate asupra cotei de 73/96 parte din imobil pe

seama vechilor proprietari, respectiv cota de 54/96 parte pe seama A.B.

(născută S.), cota de 19/96 parte din imobil pe seama lui A.B., cota de 23/96

parte pe seama statului Român.

Tribunalul a stabilit că de pe urma

defuncților A.B.(S.), decedată la data de 22 februarie 1948 și A.B., decedat la

data de 30 iunie 1966 a rămas ca moștenitoare reclamanta L.K. asupra masei

succesorale compuse din cota de 73/96 parte din imobilul în litigiu și a dispus

înscrierea dreptului de coproprietate al acesteia în cartea funciară.

Prima instanță a dispus sistarea stării

de indiviziune asupra imobilelor situate în Cluj-Napoca, prin formarea a două

loturi, conform raportului de expertiză efectuat de ing. B.G. și a obligat

Statul Român prin Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca la plata sumei de

105.950.000 lei cu titlu de sultă către reclamantă.

Capătul de cerere din acțiune având ca

obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate între SC C. SA Cluj Napoca și C.A., decedată, a cărei moștenitoare

este pârâta M.M., pârâta K.S., O.A., decedată, al cărei succesor este pârâtul P.I.

și pârâta S.A.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 39 din 7 martie 2002 a admis apelul declarat de pârâtul

Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 76

din 5 februarie 2001 a Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în parte în

sensul că a înlăturat obligația pârâtului să plătească reclamantei. Apelul

declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe a fost respins.

S-a reținut că prin decizia civilă nr. 728

din 22 aprilie 1999 a Curții de Apel Cluj s-a stabilit irevocabil că imobilul

înscris în C.F. nr. 5856 cu nr.top 9883 Cluj a trecut în proprietatea Statului

Român fără titlu, în limita cotei de proprietate de 73/96.

S-a arătat că imobilul supus împărțelii

este compus din 16 apartamente și părți indivize comune precum și că asupra

acestuia reclamanta L.K. moștenitoare a foștilor proprietari tabulari A.B.

(născută S.) și A.B. are o cotă de 73/96 părți iar Statul Român o cotă de 23/96

părți.

S-a precizat că patru apartamente au fost

vândute, în temeiul Legii nr. 112/1995 către foștii chiriași C.A., M.M., K.S.

și O.A., cu respectarea prevederilor acestui act normativ.

S-a considerat că prima instanță a făcut

o justă aplicare în speță a dispozițiilor art.741 C. civ.și a dispus sistarea

stării de indiviziune prin împărțirea în natură a imobilului.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 39 din 7 martie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, a

declarat recurs reclamanta L.K., decedată la data de 24 martie 2004, prin

succesorii săi N.E.I.H., L.Z.A. și L.L.B. care au solicitat casarea în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut în esență, că: 1) se impune

sistarea stării de indiviziune potrivit variantei I din raportul de expertiză

efectuat de ing. B.G. și să se includă în lotul său și apartamentul nr. 12 din

imobil, vândut pârâtei S.A. în temeiul Legii nr. 112/1995; 2) greșit a fost

înlăturată obligația Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca să-i

plătească sultă în cuantum de 231.000.000 lei pentru egalizarea valorică a

loturilor.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond și de apel au reținut o

corectă situație de fapt în sensul că reclamanta L.K., moștenitoare a foștilor

proprietari tabularei A.B.(născută S.) și A.B. are o cotă de coproprietate de

73/96 din imobilul în litigiu precum și că cealaltă cotă de coproprietate de

23/96 a aparținut Statului Român. Anterior formulării acțiunii având ca obiect

sistarea stării de indiviziune, Statul Român prin SC C. SA a vândut, cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 către foștii chiriași C.A., M.M., K.S.

și O.A. apartamentele nr. 9, 10, 11 și 12 asupra cărora cumpărătorii și-au

intabulat dreptul de proprietate.

Potrivit art. 741 C. civ. la formarea și

compunerea părților trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate,

aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași

natură și valoare.

În speță dispozițiile art. 741 C. civ. au

fost respectate întrucât ieșirea din indiviziune s-a făcut prin atribuirea în

natură, în lotul reclamantei, fiind atribuit imobilul în litigiu cu excepția apartamentelor

înstrăinate.

Corect instanța de apel a considerat că

pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca, ca reprezentant al

Statului Român nu datorează reclamantei sultă întrucât, prin ieșirea din

indiviziune, acesteia nu i-a fost atribuită în natură nici o parte din imobil.

Față de considerentele menționate, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.E.I.H., L.Z.A. și L.L.B. împotriva

deciziei nr. 39 din 7 martie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie

2005.