ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4177/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.I.R. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și ulterior și pe C.V., K.A. și Poșta Română SA, Direcția Regională Cluj, pentru a fi opozabilă hotărârea solicitând ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. nr. 3684 Cluj-Napoca cu nr. top. 4876 iar în prezent în C.F. nr. 135647 cu nr. top.4876/1.XIV, prin atribuirea în natură a unui apartament din imobil corespunzător cotei sale de proprietate de 1/5. De asemenea a cerut intabularea dreptului său de proprietate asupra lotului ce urmează a-i fi atribuit cu titlu de moștenire și partaj.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că prin sentința civilă nr. 6322 din 12 iunie 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că în calitate de succesor legal (descendent) al proprietarului tabular B.Ș. cu privire la imobilul de sub B 4 din C.F. nr. 3684 Cluj Napoca cu nr. top. 4876, a dobândit o cotă de 1/5 din imobilul menționat și s-a dispus rectificarea înscrierii în C.F. nr. 31172 din 22 noiembrie 1995 în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra respectivei cote și intabularea dreptului de proprietate al reclamantului. Pe cale de consecință B.I.R. a cerut ca în raport de dispozițiile art. 728 C. civ. să i se atribuie în natură un apartament care să coincidă cu dreptul său de proprietate de 1/5 din imobil.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 86 din 4 aprilie 2002 a admis acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. indiv. 135643 Cluj Napoca cu nr. top. 4876/1/I-4876/1/XIII cu părțile indivize comune și terenul în suprafață de 551 mp înscrise în C.F. colectivă 135642 cu nr. top. 4876/1 conform răspunsului la obiecțiuni, corectat de instanță, efectuat de ing. M.M., parte integrantă din hotărâre. A atribuit reclamantului spațiul comercial cu nr. top. 4876/1/X în suprafață utilă de 45,69 mp și spațiul comercial cu nr. top.

4876/1/XII în suprafață utilă de 25,50 mp, așa cum au fost individualizate în dispozitiv în valoare totală de 569.146.537 lei și l-a obligat la o sultă de 2.139.638 lei către pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca., restul apartamentelor și spațiilor comerciale urmând a rămâne pe vechiul proprietar Statul Român în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj Napoca. A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra spațiilor comerciale atribuite cu titlu de moștenire și partaj conform precizărilor din dispozitiv. În motivarea soluției tribunalul a reținut că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a recunoscut reclamantului o cotă de 1/5 din imobilul înscris în C.F.

nr. 3684 Cluj Napoca cu nr. top. 4876 de sub B 4 în calitate de succesor al proprietarului tabular inițial B.Ș. de la care a fost preluată de stat fără un titlu valid. Prin expertiză s-au stabilit loturile, valoarea spațiilor comerciale atribuite reclamantului și a terenului aferent în suprafață de 71,19 mp fiind de 567.006.899 lei, statul urmând a păstra în posesie și proprietate restul apartamentelor și spațiilor comerciale conform expertizei. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 112 din 25 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca în contra sentinței civil nr. 86 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, secția civilă, cu motivarea că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 728 C. civ.

cât și drepturile procesuale ale pârâtului apelant. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs Consiliul local al municipiului Cluj Napoca solicitând în principal modificarea deciziei atacate și în fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar în ipoteza admiterii acțiunii să se aibă în vedere și obiecțiunile pe care le-au formulat în cursul procesului și oricum să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 242 C. proc. civ. Recurentul nu a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă ca o chestiune prealabilă a invocat necesitatea suspendării soluționării recursului motivat de faptul că pentru imobilul în litigiu s-a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 care nu a fost soluționată.

Pe fond, recurentul a reproșat instanțelor faptul că deși a formulat obiecțiuni, cu adresa nr. 6744/303 din 11 februarie 2002, la răspunsul expertului tehnic precum și observațiile tehnice propriu-zise redactate de compartimentul de specialitate sub nr. 65213/303 din 5 noiembrie 2001, acestea nu le-au avut în vedere la pronunțarea soluțiilor atât la fond cât și în apel, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare. A mai învederat că împrejurarea potrivit căreia Consiliul local al municipiului Cluj Napoca nu a putut prezenta un punct de vedere cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză nu-i era imputabilă deoarece în intervalul de timp în care s-a derulat litigiul în cele două grade de jurisdicție ca și în prezent, consiliul a fost dizolvat de drept în legătură cu acest aspect aflându-se pe rolul Tribunalului Alba un alt dosar.

Prin concluzii scrise intimatul-reclamant B.I.R. a învederat că recurentul nu a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar împrejurarea că în legătură cu imobilul în litigiu a fost depusă o notificare conform Legii nr. 10/2001 nu era de natură a obstrucționa judecata recursului cât timp o astfel de notificare putea viza exclusiv cota parte din imobil aparținând statului. Referitor la obiecțiunile aduse expertizei tehnice efectuate în cauză intimatul a învederat că acestea au fost analizate de expert și instanțe și în orice caz recurentul nu a precizat motivul pentru care era nemulțumit de varianta de ieșire din indiviziune adoptată de instanțe. Recursul nu este fondat.

Din dosar a rezultat că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă i s-a recunoscut reclamantului B.I.R. un drept de coproprietate în cotă de 1/5 asupra imobilului înscris în C.F. nr. 3684 Cluj Napoca cu nr. top. 4876 sub B 4 și s-a dispus rectificarea înscrierii în C.F. nr. 31172 din 22 septembrie 1995 în sensul radierii dreptului de proprietate al statului asupra respectivei cote și intabularea dreptului de proprietate al reclamantului (dos. nr. 7038/2000). Astfel fiind reclamantul a probat dreptul său de coproprietate asupra imobilului în discuție. În consecință, față de prevederile art. 728 C. civ., a cerut ieșirea din indiviziune prin atribuire în natură, în raport de cota sa de coproprietate de 1/5.

Pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca nu s-a opus sistării stării de indiviziune asupra imobilului menționat (dos. nr. 7038/2000). Expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat imobilul situat în Cluj Napoca, nr. 51 ca fiind înscris în C.F. nr. 135643 și C.F. col. nr. 135642 și respectiv C.F. nr. 121893 pentru teren și a stabilit că Statul Român este proprietar conform C.F. nr. 135643 asupra a 7 apartamente și 4 spații comerciale și că nu au fost depuse extrasele de C.F. actualizate, iar C.F. nr. 135647 invocat de reclamant nu se referă la imobilul în litigiu (dosar nr. 7038/2000).

Referitor la cota de proprietate a reclamantului de 1/5 raportată la suprafața utilă de 466,32 mp a construcției, aceasta era de 93.26 mp iar din terenul în suprafață de 953 mp de 190,60 mp Față de aceste elemente, expertul a propus o singură variantă de ieșire din indiviziune în sensul atribuirii către reclamant a unei suprafețe totale de 97,96 mp spații comerciale, respectiv cele cu nr.top.4876/1/X; 4876/1/XI și 4876/1/XIII (dosar nr. 7038/2000). În cauză au formulat obiecțiuni la expertiză atât reclamantul cât și pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca prin Biroul relații cu cartea funciară (dosar nr. 7038/2000). Pârâtul a reproșat expertului faptul că nu a invocat titlul de proprietate al reclamantului pentru cota de 1/5 din imobil și respectiv faptul că terenul a fost subevaluat, iar la stabilirea valorii de circulație pentru spațiile comerciale coeficientul de circulație de 1,5 era prea mic.

De asemenea, a învederat că în evaluare nu s-au cuprins părțile indivize comune, altele decât cele care erau cuprinse în indicatorii valorici pentru partea de construcții și a solicitat actualizarea prețului de vânzare în funcție de cursul leu-dolar. Expertul a răspuns la aceste obiecțiuni precizând că în raport de modificările intervenite pe piața imobiliară se impune majorarea coeficientului de circulație la spațiile comerciale de la 1,5 la 2, dar că în ceea ce privește terenul își menține evaluarea întrucât acesta urma să rămână în indiviziune. De asemenea, a procedat și la recalcularea valorilor de circulație ținând seama de cursul dolar SUA la zi și a menționat că numai instanța de judecată era în măsură să se pronunțe cu privire la validitatea titlului de proprietate al reclamantului.

Pârâtul, prin adresă și-a menținut observațiile referitor la titlul de proprietate al reclamantului și respectiv subevaluarea terenului și a cerut ca valoarea sultei de 249.500.297 lei să fie supusă aprobării Consiliului local al municipiului Cluj Napoca (dosar nr. 7038/2000). De la această solicitare în cauză au mai fost acordate două termene la fond, fără ca pârâtul să prezinte poziția Consiliului local al municipiului Cluj Napoca cum de altfel nu a prezentat-o nici în apel. Or, potrivit art. 728 C. civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune și prin urmare soluția instanțelor de a partaja imobilul în discuție prin atribuirea în natură către reclamant a unui lot corespunzător cotei sale de proprietate apare corectă, cu atât mai mult cu cât expertul a răspuns la obiecțiunile pârâtului recurent și argumentările expertului au fost însușite motivat de instanțe.

Referitor la cererea recurentului de a se suspenda judecata recursului până la soluționarea notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 vizând imobilul în discuție, aceasta apare nejustificată cât timp o atare notificare are în vedere față de obiectul Legii nr. 10/2001 exclusiv cota de proprietate a statului și era de natură a conduce la tergiversarea nejustificată a rezolvării cauzei. Din această perspectivă și întrucât recurentul a fost de acord cu ieșirea din indiviziune și nu s-a opus partajării în natură a imobilului, iar obiecțiunile formulate expertizei cât și răspunsului dat de expert acestor obiecțiuni nu au fost susținute de probele dosarului, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 112 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.