ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 131/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile

de față, a

reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la

28

decembrie

1999, reclamantul S.P.C. a chemat în judecată pe pârâtul

Consiliul Local al municipiului

Cluj-Napoca pentru ca instanța, prin hotărârea ce

o va pronunța, să constate

nulitatea absolută a titlului și a înscrierii dreptului de

proprietate al Statului

Român asupra imobilului situat în Cluj-Napoca,

înscris în C.F. Cluj-Napoca nr.

1456 sub A+l, nr. top. 218,

I,

anularea

Deciziunii

nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al

fostului Sfat Popular al orașului Cluj și a

încheierii de C.F. nr. 6113/1959, restabilirea situației anterioare de Carte

Funciară.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a

fost

nelegal naționalizat prin

Decretul nr. 92/1950.

La

5 ianuarie 2000 R.V. a formulat cerere de intervenție în interes

propriu prin care a

solicitat să se constate că este unica moștenitoare a lui R.T.

cu privire la imobilul

situat în Cluj-Napoca, înscris în

C.F. Cluj-Napoca nr. 1456, nr. top. 218, în cotă de 2/3

de sub B5, intabulat greșit cu

titlu de naționalizare sub B8, să se constate nulitatea

Deciziei nr. 3086/180/IV din 9

septembrie 1959 a Comitetului Executiv al fostului Sfat

Popular al orașului Cluj și

să se dispună radierea din C.F. a dreptului de

proprietate al Statului Român,

intabulând

dreptul său de proprietate.

În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că soțul intervenientei

este fiul proprietarilor din C.F. 1456 înscriși sub B 1-2. Autorii soțului său

erau meseriași și

nu se încadrau

în prevederile Decretului nr. 92/1950.

La

14 februarie 2000 a depus cerere de intervenție principală SC U.C.C.

SRL care a solicitat,

în contradictoriu cu S.P.C.,

R.V., R.A. și B.M., respingerea cererii principale.

În

motivarea cererii de intervenție s-a arătat că imobilul situat în Cluj-N

apoca, a fost împărțit

în trei imobile iar două dintre acestea au

fost transcrise în C.F. nr.

132710 Cluj și, respectiv în C.F. nr. 132712 Cluj. Imobilul

înscris în C.F. nr. 132712 Cluj, A+l, nr.

top. 218/2 este proprietatea societății interveniente, aceasta înaintând

acțiune de rectificare de carte funciară. Fostul imobil înscris în C.F. nr.

1456, A+l, nr. top. 218 1, corpul

II,

nu mai există, fiind complet demolat, pe

locul acestuia A.C. SA ridicând o construcție pe care a cumpărat-o ulterior

intervenienta.

La 23 martie 2000 s-a

renunțat la judecarea acestei cereri de intervenție iar la 5 iunie 2000 s-a

luat act de renunțare.

La termenul din 27

martie 2000 s-a dispus conexarea cu dosarul 1363/2000 al Tribunalului Cluj în

care era înregistrată cererea reconvențională formulată de R.A. și B.M.

împotriva reclamantei R.V.

Prin sentința civilă

nr. 340 din 5 iunie 2000 Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins atât

acțiunea principală cât și acțiunea conexă, cererea reconvențională, cererea de

intervenție și s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție

depusă de SC U.C.C. SRL.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că la baza intabulării proprietății statului

asupra imobilului în litigiu s-a avut în vedere decizia nr. 3086/180/IV din 9

septembrie 1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Cluj

prin care se arată că preluarea s-a făcut de la foștii proprietari tabulari ai

imobilului R.I., R.T. și I.R.

Trecerea imobilului

în proprietatea statului a intervenit în baza unui titlu legal la data

preluării, respectiv Decretul nr. 92/1950. Din declarațiile de impunere de

venituri și contractele de închiriere rezultă că imobilul depășea cu mult

nevoile locative ale familiei.

Apelurile

declarate de reclamantul S.P.C. și intervenienta R.V. au fost admise prin

decizia civilă nr. 173 A din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Sentința

a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă în parte acțiunea

reclamantului și cererea de intervenție a lui R.V. și s-a constatat nulitatea

absolută a titlului Statului Român și a înscrierii de sub B8 a C.F. 1456 Cluj,

nr. top. 218 cu titlu de naționalizare a imobilului în baza încheierii de C.F.

6113/1959 privind imobilul din Cluj-Napoca. A fost respins apelul declarat de B.M.

și R.A. împotriva aceleiași sentințe și au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

În considerentele

hotărârii sale instanța de apel a arătat că după promovarea acțiunii care

formează obiectul acestui dosar, reclamantul împreună cu succesoarele lui R.V.

au promovat o acțiune separată în temeiul Legii nr. 10/2001 iar prin hotărâre

irevocabilă li s-a restituit în natură parte din imobil, respectiv parcela de

teren în suprafață de 93 mp cu nr. top 218/3 din C.F. 1456 Cluj-Napoca și a

apartamentelor 3 și 4 din imobil. Au fost respinse cererile de restituire în

natură a apartamentelor nr. 1 și 2, pentru apartamentul nr. 1 Primarul

municipiului Cluj-Napoca fiind obligat să facă reclamanților ofertă de

restituire în echivalent.

Apelanții optând și

obținând restabilirea drepturilor lor asupra imobilului ce face obiectul

litigiului, pe calea legii speciale, este fără obiect petitul acțiunii de

restabilire a situației de C.F. anterioară.

Toți coproprietarii

imobilului erau exceptați de la naționalizare pentru că R.I. era muncitoare

casnică și nu exploatator de locuințe, iar copiii acesteia nu au fost trecuți

în anexa la decret.

Decizia nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 nu putea suplini sau

completa

în 1959 actul de

naționalizare și anexele la decret, astfel că actul administrativ fiind emis cu

încălcarea competenței în materie, naționalizarea a operat nelegal atât cu

privire la lucru cât și cu privire la persoane.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamantul S.P.C. și moștenitoarele intervenientei

R.V., F.M.A. și F.O.C.

Criticile, întemeiate

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., au vizat următoarele

aspecte:

Imobilul în

litigiu nu a fost naționalizat și nu putea fi înstrăinat de către stat, nu

putea fi parcelat ci trebuia să fie restituit în natură reclamanților.

Din anul 1998 și

anterior, Statul Român și organele locale județene, la fel L.V. și soția sa M.,

nu puteau cumpăra în baza Legii nr. 112/1995, SC U.C.C. SRL, A.C. etc. Nu se

putea construi sau modifica fără autorizație conform Decretului nr. 144/1958 și

Legii nr. 50/1991 și nici partaja imobilul care nu era naționalizat.

La 10 ianuarie 2007

recurenții și-au completat și dezvoltat motivele de recurs, anexând o serie de

înscrisuri, în copie. De asemenea, la 24 aprilie 2007 au fost făcute precizări.

Față de

dispozițiile art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ., conform cu care recursul

se motivează prin chiar cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs

iar termenul pentru motivare se socotește de la comunicarea hotărârii - care,

în speță, a avut loc la 20 iulie 2006 , Înalta Curte a analizat legalitatea

hotărârii atacate numai în raport de criticile formulate prin cererea de

recurs. Deși recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

7-10 C. proc. civ., criticile formulate au făcut posibilă încadrarea lor doar

în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

reținând următoarele:

Prin decizia recurată

s-a constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român și a înscrierii de

sub B8 a C.F. 1456 Cluj, nr. top. 218 cu titlu de naționalizare a imobilului în

baza încheierii de C.F. 6113/1959 privind imobilul din Cluj-Napoca,

În considerente a

fost motivată această soluție, precum și menținerea restului dispozițiilor

sentinței, prin neîntrunirea în persoana celor de la care a fost naționalizat

imobilul a cerințelor Decretului nr. 92/1950, și pe existența unor hotărâri

irevocabile pronunțate în sistemul Legii nr. 10/2001.

Astfel, în

litigiul soluționat irevocabil prin decizia nr. 6689 din 13 septembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a

reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950

și a fost dezmembrat în trei parcele. Pe parcela cu nr. 218/1 există o casă

veche cu patru apartamente, numai apartamentele 3 și 4 putând fi restituite în

natură foștilor proprietari. Cât privește apartamentul nr. 1, s-a reținut că nu

s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu foștii

chiriași, iar în privința apartamentului nr. 2 s-a reținut că acesta a fost

dobândit de Direcția Regională de Poștă Cluj în temeiul H.G. nr. 451/1996.

Având în vedere

puterea lucrului judecat a hotărârilor prin care s-a analizat posibilitatea

restituirii în natură a imobilului, în temeiul legii speciale de reparație,

instanța de apel a pronunțat o soluție legală iar în recurs nu mai poate fi

reiterată și analizată problema restituirii în natură ori a nelegalității

vânzării unor corpuri din imobil. Drept urmare, criticile privitoare la faptul

că în mod greșit imobilul nu a fost restituit în natură nu sunt întemeiate,

astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de intervenientele F.M.A. și F.O.C. și reclamantul S.P.C.

împotriva deciziei civile nr. 173 A din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie

2008.