ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 131/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 28 decembrie 1999, reclamantul S.P.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a titlului și a înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca nr. 1456 sub A+l, nr. top. 218, I, anularea Deciziunii nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al fostului Sfat Popular al orașului Cluj și a încheierii de C.F. nr. 6113/1959, restabilirea situației anterioare de Carte Funciară.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a fost nelegal naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. La 5 ianuarie 2000 R.V. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate că este unica moștenitoare a lui R.T. cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca nr. 1456, nr. top. 218, în cotă de 2/3 de sub B5, intabulat greșit cu titlu de naționalizare sub B8, să se constate nulitatea Deciziei nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al fostului Sfat Popular al orașului Cluj și să se dispună radierea din C.F. a dreptului de proprietate al Statului Român, intabulând dreptul său de proprietate.

În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că soțul intervenientei este fiul proprietarilor din C.F. 1456 înscriși sub B 1-2. Autorii soțului său erau meseriași și nu se încadrau în prevederile Decretului nr. 92/1950. La 14 februarie 2000 a depus cerere de intervenție principală SC U.C.C. SRL care a solicitat, în contradictoriu cu S.P.C., R.V., R.A. și B.M., respingerea cererii principale. În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că imobilul situat în Cluj-N apoca, a fost împărțit în trei imobile iar două dintre acestea au fost transcrise în C.F. nr. 132710 Cluj și, respectiv în C.F. nr. 132712 Cluj. Imobilul înscris în C.F. nr. 132712 Cluj, A+l, nr. top. 218/2 este proprietatea societății interveniente, aceasta înaintând acțiune de rectificare de carte funciară.

Fostul imobil înscris în C.F. nr. 1456, A+l, nr. top. 218 1, corpul II, nu mai există, fiind complet demolat, pe locul acestuia A.C. SA ridicând o construcție pe care a cumpărat-o ulterior intervenienta. La 23 martie 2000 s-a renunțat la judecarea acestei cereri de intervenție iar la 5 iunie 2000 s-a luat act de renunțare. La termenul din 27 martie 2000 s-a dispus conexarea cu dosarul 1363/2000 al Tribunalului Cluj în care era înregistrată cererea reconvențională formulată de R.A. și B.M. împotriva reclamantei R.V. Prin sentința civilă nr. 340 din 5 iunie 2000 Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins atât acțiunea principală cât și acțiunea conexă, cererea reconvențională, cererea de intervenție și s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție depusă de SC U.C.C.

SRL. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la baza intabulării proprietății statului asupra imobilului în litigiu s-a avut în vedere decizia nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului Cluj prin care se arată că preluarea s-a făcut de la foștii proprietari tabulari ai imobilului R.I., R.T. și I.R. Trecerea imobilului în proprietatea statului a intervenit în baza unui titlu legal la data preluării, respectiv Decretul nr. 92/1950. Din declarațiile de impunere de venituri și contractele de închiriere rezultă că imobilul depășea cu mult nevoile locative ale familiei. Apelurile declarate de reclamantul S.P.C. și intervenienta R.V. au fost admise prin decizia civilă nr. 173 A din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Sentința a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și cererea de intervenție a lui R.V. și s-a constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român și a înscrierii de sub B8 a C.F. 1456 Cluj, nr. top. 218 cu titlu de naționalizare a imobilului în baza încheierii de C.F. 6113/1959 privind imobilul din Cluj-Napoca. A fost respins apelul declarat de B.M. și R.A. împotriva aceleiași sentințe și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că după promovarea acțiunii care formează obiectul acestui dosar, reclamantul împreună cu succesoarele lui R.V. au promovat o acțiune separată în temeiul Legii nr. 10/2001 iar prin hotărâre irevocabilă li s-a restituit în natură parte din imobil, respectiv parcela de teren în suprafață de 93 mp cu nr. top 218/3 din C.F.

1456 Cluj-Napoca și a apartamentelor 3 și 4 din imobil. Au fost respinse cererile de restituire în natură a apartamentelor nr. 1 și 2, pentru apartamentul nr. 1 Primarul municipiului Cluj-Napoca fiind obligat să facă reclamanților ofertă de restituire în echivalent. Apelanții optând și obținând restabilirea drepturilor lor asupra imobilului ce face obiectul litigiului, pe calea legii speciale, este fără obiect petitul acțiunii de restabilire a situației de C.F. anterioară. Toți coproprietarii imobilului erau exceptați de la naționalizare pentru că R.I. era muncitoare casnică și nu exploatator de locuințe, iar copiii acesteia nu au fost trecuți în anexa la decret. Decizia nr. 3086/180/IV din 9 septembrie 1959 nu putea suplini sau completa în 1959 actul de naționalizare și anexele la decret, astfel că actul administrativ fiind emis cu încălcarea competenței în materie, naționalizarea a operat nelegal atât cu privire la lucru cât și cu privire la persoane.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul S.P.C. și moștenitoarele intervenientei R.V., F.M.A. și F.O.C. Criticile, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte: Imobilul în litigiu nu a fost naționalizat și nu putea fi înstrăinat de către stat, nu putea fi parcelat ci trebuia să fie restituit în natură reclamanților. Din anul 1998 și anterior, Statul Român și organele locale județene, la fel L.V. și soția sa M., nu puteau cumpăra în baza Legii nr. 112/1995, SC U.C.C. SRL, A.C. etc. Nu se putea construi sau modifica fără autorizație conform Decretului nr. 144/1958 și Legii nr. 50/1991 și nici partaja imobilul care nu era naționalizat.

La 10 ianuarie 2007 recurenții și-au completat și dezvoltat motivele de recurs, anexând o serie de înscrisuri, în copie. De asemenea, la 24 aprilie 2007 au fost făcute precizări. Față de dispozițiile art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ., conform cu care recursul se motivează prin chiar cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar termenul pentru motivare se socotește de la comunicarea hotărârii - care, în speță, a avut loc la 20 iulie 2006 , Înalta Curte a analizat legalitatea hotărârii atacate numai în raport de criticile formulate prin cererea de recurs. Deși recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., criticile formulate au făcut posibilă încadrarea lor doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța reținând următoarele: Prin decizia recurată s-a constatat nulitatea absolută a titlului Statului Român și a înscrierii de sub B8 a C.F. 1456 Cluj, nr. top. 218 cu titlu de naționalizare a imobilului în baza încheierii de C.F. 6113/1959 privind imobilul din Cluj-Napoca, În considerente a fost motivată această soluție, precum și menținerea restului dispozițiilor sentinței, prin neîntrunirea în persoana celor de la care a fost naționalizat imobilul a cerințelor Decretului nr. 92/1950, și pe existența unor hotărâri irevocabile pronunțate în sistemul Legii nr. 10/2001. Astfel, în litigiul soluționat irevocabil prin decizia nr. 6689 din 13 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950 și a fost dezmembrat în trei parcele.

Pe parcela cu nr. 218/1 există o casă veche cu patru apartamente, numai apartamentele 3 și 4 putând fi restituite în natură foștilor proprietari. Cât privește apartamentul nr. 1, s-a reținut că nu s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu foștii chiriași, iar în privința apartamentului nr. 2 s-a reținut că acesta a fost dobândit de Direcția Regională de Poștă Cluj în temeiul H.G. nr. 451/1996. Având în vedere puterea lucrului judecat a hotărârilor prin care s-a analizat posibilitatea restituirii în natură a imobilului, în temeiul legii speciale de reparație, instanța de apel a pronunțat o soluție legală iar în recurs nu mai poate fi reiterată și analizată problema restituirii în natură ori a nelegalității vânzării unor corpuri din imobil.

Drept urmare, criticile privitoare la faptul că în mod greșit imobilul nu a fost restituit în natură nu sunt întemeiate, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientele F.M.A. și F.O.C. și reclamantul S.P.C. împotriva deciziei civile nr. 173 A din 31 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.