ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 648/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată sub nr. 6176 din 24 iunie 2004 reclamanta C.E. a

chemat în judecată Primăria municipiului Cluj și primarul acestuia, pentru ca

instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.

2386 din 31 mai 2004 eliberată de primarul Municipiului Cluj și restituirea în

natură a imobilului înscris în C.F. Cluj Napoca, nr.top. 1473, teren de

construcții în suprafață de 823 mp și înscrierea dreptului de proprietate al

reclamantei în cartea funciară asupra acestui imobil. Petiționara a mai

solicitat obligarea pârâților la achitarea despăgubirilor legale pentru terenul

în suprafață de 138 mp înscris în C.F Cluj Napoca.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată că cele două imobile, aflate la aceeași adresă, Cluj, au format un singur

trup. Prin contractul autentificat la Notariatul de Stat Cluj sub numărul 6501

din 8 august 1972 T.M., autoarea sa a schimbat proprietatea celor două imobile

(teren și construcții) cu apartamentul nr. 6 înscris în C.F. proprietatea

familiei B.I. și dreptul de superficie nr. 39096 Cluj A+1 top. 837/b/VI.

Aferent apartamentului în cotă de 1,30/100 părți înscris în C.F. colectivă

asupra terenului proprietatea statului. Terenul care aparținea antecesoarei

T.M., în suprafață totală de 960 mp a trecut în întregime în proprietatea

statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/2004. Ulterior familia M. părăsind

țara imobilul a trecut în întregime în proprietatea statului în temeiul

Decretului nr. 223/1974 și a deciziei nr. 71 din 16 februarie 1987 a

Consiliului Popular al Județului Cluj.

În privința terenului de 138 mp C.E.

solicită despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece a fost vândut de

stat odată cu construcția chiriașilor, iar statul s-a îndestulat fără a o recompensa,

în natură sau prin echivalent pentru acest teren nici la preluare în temeiul

art. 30 din Legea nr. 58/1973 și nici după înstrăinare.

Pentru terenul de 823 mp

contestatoarea solicită de asemenea măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.

10/2001 deoarece nici cu ocazia trecerii acestuia în proprietatea statului,

odată cu schimbul de imobile, și nici cu ocazia preluării de stat a imobilului

proprietatea familiei M.B. statul nu a acordat despăgubiri.

Contestatoarea critică pentru aceste

considerente dispoziția nr. 2386 din 31 mai 2004 a primarului municipiului

Cluj, prin care i-au fost respinse notificările nr. 33 din 15 ianuarie 2002 și

111 din 1 februarie 2002, solicitând anularea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 313 din 15

februarie 2005 Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului, municipiul Cluj Napoca și pe fond a respins acțiunea

formulată de reclamanta C.E. împotriva municipiului Cluj și a primarului

municipiului Cluj.

Pentru a pronunța această soluție instanța

a concluzionat că raportat la obiectul acțiunii, anularea dispoziției nr. 2386

din 31 mai 2004 emisă de primarul municipiului Cluj Napoca și acordarea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu există identitate între

pârâtul municipiul Cluj Napoca și persoana obligată în raportul juridic de

drept material, astfel că în temeiul art. 137 C. proc. civ., a admis excepția

lipsei realității procedurale a pârâtului Municipiul Cluj.

De asemenea instanța a concluzionat

că părțile contractului de schimb au înțeles că în valoarea imobilului din Cluj

Napoca proprietatea antecesoarei contestatorului, să fie inclusă și valoarea

terenului de 96 mp, fiind exclusă intenția de liberalitate în favoarea soților

M.

Instanța a luat în considerație în

soluționarea cauzei dispozițiunile art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974, în

temeiul cărora terenul aferent construcțiilor înstrăinate trecea în

proprietatea statului cu plata unor despăgubiri și art. 1.4 lit. c) din H.G.

nr. 498/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001, potrivit cărora dobânditorilor construcțiilor li s-a recunoscut

vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenurile aferente

construcțiilor cumpărate. Ca urmare, s-a concluzionat că preluarea terenurilor

la care se referă cele două notificări nu reprezintă o preluare abuzivă și că

restituirea lor către proprietarii construcțiilor nu cade sub incidența Legii

nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

nr. 569 A din 20 mai 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de C.E.

împotriva sentinței civile nr. 313 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Cluj,

pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.

Împotriva deciziei nr. 569/A din 20

mai 2005 a Curții de Apel Cluj Napoca a declarat recurs în termen legal C.E.

susținând în esență că în urma unui schimb de imobile între antecesoarea sa

T.M. și familia M.B. a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr.

58/1973 suprafața de 960 mp teren, mai mare cu 823 mp decât terenul aferent

construcției, acela de 138 mp conform datelor din cartea funciară și opinia

organului competent, fără a se fi acordat despăgubiri. În consecință, pentru

diferența de teren, 823 mp contestatoarea a solicitat restituirea în natură,

motivat și de faptul că familia M.B. nu avea nici un drept asupra acestuia,

dovada fiind că terenul de 138 mp era înscris separat în cartea funciară.

De asemenea recurenta critica

soluția pronunțată pe cale de excepție, privind lipsa de legitimare pasivă a

municipiului Cluj Napoca, motivat de faptul că acesta este persoana juridică

deținătoare a imobilului .

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 2383 din 31 mai

2004, primarul municipiului Cluj a respins notificările nr. 33 din 15 ianuarie

2002 și nr. 111 din 1 februarie 2002 prin care C.E. solicita restituirea în

natură a terenului de 823 mp și măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 138 mp teren.

Întreaga suprafață de teren de teren

de 960 mp aparținând antecesoarei contestatoarei T.M. a trecut în proprietatea

statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973, în urma unui schimb de

imobile intervenit între T.M. și familia M.B., schimb obiectivat prin actul

autentificat 6501 din 8 august 1978 al Notariatului de stat județean Cluj.

Ulterior, în 1987, familia M.B. a

emigrat. În temeiul Decretului nr. 223/1974 și a deciziei nr. 1 din 16

februarie 1987 a Consiliului Popular al Județului Cluj imobilul proprietatea

familiei M.B. a fost preluat de Statul Român cu plata unor despăgubiri

corespunzătoare.

Recurenta a solicitat restituirea în

natură a terenului trecut în proprietatea statului, în suprafață de 823 mp (ce

depășea terenul necesar) și acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul

necesar.

Corect primarul a respins cele două

notificări deoarece în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973 terenurile

aferente construcțiilor înstrăinate treceau în proprietatea statului cu plata

unor despăgubiri și numai terenul necesar era dat în folosință proprietarului

construcției, diferența de suprafață între terenul aferent și acela necesar era

dat cu chirie proprietarului construcției. Dovada în acest sens este nu numai

actul de schimb (pg. 59 dosar) dar și extrasul de C.F. al terenului (pg. 29

dosar fond).

Așa fiind, nu se poate spune, așa

cum afirmă recurenta că, urmare a schimbului de imobile ar fi trecut în

proprietatea statului o suprafață de teren mai mare decât aceea necesară de 138

mp, deoarece prin incidența art. 30 din Legea nr. 58/1973, în proprietatea

statului trecea terenul aferent, care era întotdeauna mai mare decât acela

necesar, dat implicit în folosința proprietarului construcției.

În temeiul art. 35 pct. 3 din Legea

nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței

construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor

aferente construcțiilor în condițiile dispozițiunilor art. 30 din Legea nr.

58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și

rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a

terenurilor, proprietari ai locuințelor.

Așadar, terenurile aferente

construcțiilor, așa cum este cel din speță în temeiul art. 8 din Legea nr.

10/2001 sunt exceptate de la incidența acesteia. Același lucru este evidențiat

și de art. 1 lit. c) din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care exceptează de la incidența Legii

nr. 10/2001 terenurile preluate de stat, în temeiul art. 3 din Legea nr.

58/1974 având în vedere faptul că legiuitorul de după 1989 a soluționat această

problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora

dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent

construcției.

În contextul acestor reglementări în

mod corect primarul municipiului Cluj prin dispoziția nr. 2386 din 31 mai 2004

a respins notificarea prin care C.E. invocă faptul că Legea nr. 58/1973

constituie o preluare abuzivă, nu numai pentru că terenurile trecute în

proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1973 nu cad sub

incidența Legii nr. 10/2001 dar și pentru că aceasta nu este proprietara

construcțiilor amplasate pe terenurile în litigiu.

Aspectele legate de trecerea

nelegală a construcțiilor și terenurilor aferente, aparținând soților M.B.I. și

R. în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, depășesc sfera

de legitimare procesuală și de interes a contestatoarei-recurente, astfel că

ele nu pot fi examinate în prezenta cauză.

Față de faptul că raportat la

considerentele expuse, primul motiv din recursul declarat de C.E. este nefondat,

aceasta face de prisos examinarea criticilor referitoare la modul de

soluționare a excepției privind lipsa de legitimare procesuală pasivă a

municipiului Cluj Napoca.

În temeiul art. 312 C. proc. civ.

recursul declarat de C.E. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de C.E. împotriva deciziei civile nr. 569/A din 20 mai 2005 al Curții

de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.