ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 780 din 14 iunie 2005, Tribunalul
Cluj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M. împotriva
pârâtului Primarul municipiului Cluj, în temeiul Legii nr. 10/2001 și, în
consecință:
A anulat dispoziția nr. 3772 din 19 noiembrie 2003
emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca.
A dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1
și 6 situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj, în favoarea reclamantei.
A dispus restituirea prin echivalent, sub forma
despăgubirilor bănești în cuantum de 1.070.956.459 lei a apartamentelor nr. 2,
3, 4 și 5 situate la aceeași adresă și înscrise în aceleași cărți funciare, în
favoarea aceleiași persoane.
A dispus restituirea prin echivalent, sub forma
despăgubirilor bănești în cuantum de 1.167.619.515 lei a terenului în suprafață
de 183,9 mp, cu nr. top 9838/3/1, înscris în C.F. Cluj și a terenului în
suprafață de 339 mp, cu nr. top 9838/3/2 înscris în C.F. Cluj, ambele parcele
fiind situate în Cluj în favoarea reclamantei.
A dispus restituirea prin echivalent, sub forma
despăgubirilor bănești a apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 situate în str.
D., înscrise în C.F. Cluj, în cuantum de 5.868.216.646 lei, în favoarea
reclamantei.
A dispus restituirea prin echivalent sub forma
despăgubirilor bănești a terenului în suprafață de 234 mp, cu nr. top 9839/1/1
înscris în C.F. Cluj, a terenului în suprafață de 166 mp, cu nr. top 9838/1/2
înscris în C.F. Cluj și a terenului în suprafață de 120 mp, cu nr. top 9838/2
din C.F. Cluj, toate situate la adresa menționată mai sus, în cuantum de
1.171.025.076 lei, în favoarea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul
municipiului Cluj Napoca, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii
acțiunii și menținerii ca legală și temeinică a dispoziției nr. 3772/2003.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a susținut
că instanța de fond în mod greșit a reținut calitatea reclamantei de persoană
îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât
aceasta nu a făcut dovada calității de unică moștenitoare după foștii
proprietari tabulari, printr-un certificat de moștenitor sau de calitate de
moștenitor.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 715 A din 19
august 2005 a respins ca nefondat apelul cu motivarea că prin actele de stare
civilă, reclamanta a dovedit că este moștenitoarea legală, în calitate de soție
supraviețuitoare, a fostului proprietar M.A., care, la rândul său a moștenit-o
pe proprietara M.C., în calitate de fiu și că, în raport cu dispozițiile Legii
nr. 10/2001, reclamanta nu era obligată să facă dovada că este unica
moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei din urmă decizii pârâtul Primarul
municipiului Cluj Napoca a declarat recurs, reiterând motivele invocate în
apel.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care
succed.
Obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 îl
constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv
de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru cele preluate de
stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite [art. 1
alin. (1)], consacrând principiul restituirii în natură al acestora.
Potrivit alin. (2) și (3) ale art. 4 din Legea nr.
10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice
îndreptățite, iar succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat
moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru
bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoare de
acceptare a succesiunii pentru bunurile ale căror regim juridic este
reglementat de prevederile acestei legi.
La art. 4 alin. (2) din lege, norma referitoare la
accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii (respectiv
pct. 4.2 din Normele metodologice
de aplicare unitară
a Legii nr. 10/2001
metodologice
de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003)
implică o
analiză calificată a actelor doveditoare depuse
de
solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea
există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau
testamentar, stipulând că, în cazul în care se depune "certificat de
calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va
soluționa notificarea și pe baza acestuia.
Din interpretarea dispozițiilor legale redate
rezultă că accesul
moștenitorilor
persoanei îndreptățite la beneficiul legii nu impune condiția obligatorie
pentru aceștia a prezentării unui certificat de moștenitor, fiind suficiente
actele de stare civilă care dovedesc această calitate. Această concluzie rezidă
de altfel și din pct. 22.1 al Normelor metodologice de aplicare a legii care
prevăd, cu privire la acest aspect, la pct. b, că prin acte doveditoare se
înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de
moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu
titularul inițial al dreptului de proprietate), norma nefăcând deci referire,
exclusiv, la certificatul de moștenitor.
În speță, reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile
depuse la dosar, respectiv cu actele de stare civilă de la filele 35-47 și
54-57 din dosarul nr. 335/2004 al Tribunalului Cluj, care fuseseră anexate și
notificării, că este moștenitoarea legală a soțului său, A.M., fiul foștilor
proprietari ai imobilului ce a făcut obiectul notificării, M.E. și M.C., astfel
încât în mod legal instanțele de fond și apel au constatat că aceasta are
calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001 și, în
consecință, la stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, astfel cum
s-a dispus de către instanțe.
Instanța de apel în mod legal a statuat, totodată, că
reclamanta nu era obligată a face dovada că este unica moștenitoare a foștilor
proprietari ai imobilelor în litigiu și că exercițiul drepturilor civile este
guvernat de principiul disponibilității iar faptul că alte persoane nu au
solicitat măsuri reparatorii pentru aceleași imobile poate fi interpretat fie
că nu au existat alți moștenitori, fie că aceștia nu au înțeles să uzeze de
drepturile conferite de Legea nr. 10/2001, cotele eventualilor moștenitori care
nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 profitând moștenitorului
sau moștenitorilor care au depus în termen notificarea, cu atât mai mult cu cât
aplicarea prevederilor acestei legi nu este guvernată de principiul
unanimității consacrat de practica judiciară în materia revendicării imobiliare
din dreptul comun.
Având în vedere temeiurile arătate, decizia atacată
este legală iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuielile de judecată
și cum, în speță,
intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de
avocat și cheltuieli de transport, care au fost justificate cu chitanțele
depuse la dosar, recurentul-pârât va fi obligat la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul
municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 715 A din 19 august 2005 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru
minori și familie.
Obligă pe recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj
Napoca la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M.M. în sumă de
1.687 (unamieșasesuteoptzecișișapte) RON.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2006
.