ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 582/2006

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 780 din 14 iunie 2005, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj, în temeiul Legii nr. 10/2001 și, în consecință: A anulat dispoziția nr. 3772 din 19 noiembrie 2003 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca. A dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1 și 6 situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj, în favoarea reclamantei. A dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești în cuantum de 1.070.956.459 lei a apartamentelor nr. 2, 3, 4 și 5 situate la aceeași adresă și înscrise în aceleași cărți funciare, în favoarea aceleiași persoane.

A dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești în cuantum de 1.167.619.515 lei a terenului în suprafață de 183,9 mp, cu nr. top 9838/3/1, înscris în C.F. Cluj și a terenului în suprafață de 339 mp, cu nr. top 9838/3/2 înscris în C.F. Cluj, ambele parcele fiind situate în Cluj în favoarea reclamantei. A dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești a apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 situate în str. D., înscrise în C.F. Cluj, în cuantum de 5.868.216.646 lei, în favoarea reclamantei. A dispus restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești a terenului în suprafață de 234 mp, cu nr. top 9839/1/1 înscris în C.F. Cluj, a terenului în suprafață de 166 mp, cu nr. top 9838/1/2 înscris în C.F.

Cluj și a terenului în suprafață de 120 mp, cu nr. top 9838/2 din C.F. Cluj, toate situate la adresa menționată mai sus, în cuantum de 1.171.025.076 lei, în favoarea reclamantei. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legală și temeinică a dispoziției nr. 3772/2003. În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât aceasta nu a făcut dovada calității de unică moștenitoare după foștii proprietari tabulari, printr-un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 715 A din 19 august 2005 a respins ca nefondat apelul cu motivarea că prin actele de stare civilă, reclamanta a dovedit că este moștenitoarea legală, în calitate de soție supraviețuitoare, a fostului proprietar M.A., care, la rândul său a moștenit-o pe proprietara M.C., în calitate de fiu și că, în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta nu era obligată să facă dovada că este unica moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilelor în litigiu. Împotriva acestei din urmă decizii pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel.

Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed. Obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite [art. 1 alin. (1)], consacrând principiul restituirii în natură al acestora. Potrivit alin. (2) și (3) ale art. 4 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, iar succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile ale căror regim juridic este reglementat de prevederile acestei legi.

La art. 4 alin. (2) din lege, norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii (respectiv pct. 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003) implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar, stipulând că, în cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluționa notificarea și pe baza acestuia. Din interpretarea dispozițiilor legale redate rezultă că accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii nu impune condiția obligatorie pentru aceștia a prezentării unui certificat de moștenitor, fiind suficiente actele de stare civilă care dovedesc această calitate.

Această concluzie rezidă de altfel și din pct. 22.1 al Normelor metodologice de aplicare a legii care prevăd, cu privire la acest aspect, la pct. b, că prin acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate), norma nefăcând deci referire, exclusiv, la certificatul de moștenitor. În speță, reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cu actele de stare civilă de la filele 35-47 și 54-57 din dosarul nr. 335/2004 al Tribunalului Cluj, care fuseseră anexate și notificării, că este moștenitoarea legală a soțului său, A.M., fiul foștilor proprietari ai imobilului ce a făcut obiectul notificării, M.E.

și M.C., astfel încât în mod legal instanțele de fond și apel au constatat că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul Legii nr. 10/2001 și, în consecință, la stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, astfel cum s-a dispus de către instanțe.

Instanța de apel în mod legal a statuat, totodată, că reclamanta nu era obligată a face dovada că este unica moștenitoare a foștilor proprietari ai imobilelor în litigiu și că exercițiul drepturilor civile este guvernat de principiul disponibilității iar faptul că alte persoane nu au solicitat măsuri reparatorii pentru aceleași imobile poate fi interpretat fie că nu au existat alți moștenitori, fie că aceștia nu au înțeles să uzeze de drepturile conferite de Legea nr. 10/2001, cotele eventualilor moștenitori care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 profitând moștenitorului sau moștenitorilor care au depus în termen notificarea, cu atât mai mult cu cât aplicarea prevederilor acestei legi nu este guvernată de principiul unanimității consacrat de practica judiciară în materia revendicării imobiliare din dreptul comun.

Având în vedere temeiurile arătate, decizia atacată este legală iar recursul urmează a fi respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și cum, în speță, intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, care au fost justificate cu chitanțele depuse la dosar, recurentul-pârât va fi obligat la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 715 A din 19 august 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj Napoca la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M.M. în sumă de 1.687 (unamieșasesuteoptzecișișapte) RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2006 .