ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5087/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5087/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 594/2004, reclamanta M.A. a chemat în judecată

Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Statul Român, prin Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca pentru a se constata preluarea abuzivă, fără titlu

valabil, în baza Decretului nr. 111/1951 a imobilului situat în Cluj-Napoca, ,

compus din două corpuri de clădire, curte și grădină înscris în C.F. Cluj cu

nr. top 12191 în suprafață de 1523 mp, pentru a se dispune obligarea primarului

la restituirea în natură a imobilului și rectificarea de C.F. prin reînscrierea

dreptului de proprietate de sub B 1, 2.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că bunicii săi M.M. și L.A. au cumpărat

imobilul menționat, fiind înscriși sub B+1 și 2, însă în 7 aprilie 1960 s-a

înscris dreptul de proprietate al Statului Român în baza sentinței civile nr.

1180/1960, ca urmare a aplicării Decretului nr. 111/1951 pe considerentul că

imobilul ar fi fost părăsit conform procesului verbal încheiat la 2 decembrie

1959, proprietarii fiind plecați în Republica Populară Ungară.

Această

preluare este abuzivă întrucât fiica proprietarilor C.A. a locuit în imobil

până la mutarea ei în Oradea.

Întrucât,

deși a cerut restituirea în natură a întregului imobil atât în temeiul Legii

nr. 112/1995, cât și în baza Legii nr. 10/2001, nu a primit nici un răspuns,

solicită prin această acțiune restituirea în natură a terenului liber și a

construcțiilor care nu au făcut obiectul înstrăinării, întemeindu-și cererea pe

dispozițiile art. 1, art. 2 lit. d), art. 6, art. 7 alin. (1) și următoarele

din Legea nr. 10/2001 și art. 46 din Legea nr. 115/1938.

Prin

sentința civilă nr. 788 din 28 ianuarie 2004 s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pe considerentul că

valoarea imobilului depășește 1 miliard de lei.

Prin

sentința civilă nr. 2180 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Cluj a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta M.A. împotriva pârâților Primarul Municipiului

Cluj-Napoca și Statul Român, prin Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca

și în consecință: s-a constatat preluarea abuzivă, fără titlu valabil a

imobilului înscris inițial în C.F. Cluj, cu nr. top 12191.

S-a

dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 12191/2/1 în suprafață de 1007 mp,

„teren curte, înscris în C.F. Cluj, conform raportului de expertiză întocmit de

expert E.D., care face parte integrantă din prezenta sentință, după cum

urmează.

-

parcela cu nr. top 12191/2/1/1, teren în suprafață de 178 mp se va reînscrie în

favoarea vechiului proprietar, Statul Român;

-

parcela cu nr. top 12191/2/1/2, teren în suprafață de 829 mp se va reînscrie în

favoarea vechiului proprietar, Statul Român.

S-a

dispus restituirea în natură către reclamantă a parcelei cu nr. top 12191/2/1/2

în suprafață de 829 mp.

S-a

dispus instituirea dreptului de servitute asupra parcelei cu nr. top

12191/2/1/1 și în favoarea parcelei cu nr. top 12191/2/1/2, servitute de

trecere pietonală pe accesul existent pentru apartamentul nr. 5 situat în

imobilul din Cluj-Napoca, prelungit cu 7 m.

S-a

dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege și

al dreptului de servitute.

S-a

dispus restituirea în natură către reclamantă a apartamentelor nr. 4 și 5 din

imobilul situat în Cluj-Napoca.

S-a

dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege.

S-a

dispus restituirea prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, în

favoarea reclamantei, a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 din același imobil, în

cuantum de 2.252.862.000 lei.

Instanța

de fond a reținut, în esență, că, în conformitate cu prevederile Legii nr.

112/1995, antecesoarea reclamantei C.A. a solicitat restituirea imobilului

litigios, cerere ce nu a fost soluționată de Comisia Județeană de aplicare a

Legii nr. 112/1995.

Reclamanta,

în calitate de nepoată de fiică a proprietarilor tabulari, în temeiul Legii nr.

10/2001, a notificat Primarul Municipiului Cluj-Napoca la 6 iulie 2001, în

vederea acordării de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.

Reclamanta

este fiica lui M.A., căsătorită M. și mai are 2 frați C.I. și S.Z., care au

renunțat însă la partea de moștenire după mama lor în favoarea reclamantei,

conform unor declarații autentice (f. 32-38).

Pentru

apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv ap. nr. 1-3,

comunicate a fi înstrăinate de către Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca prin adresa nr. 22112/452 din 20 aprilie 2004, nu s-a promovat

acțiunea în constatarea nulității, motiv pentru care nefiind libere,

restituirea în natură este imposibilă, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, astfel că, reclamantei în calitate de persoană îndreptățită i se cuvin

doar despăgubiri bănești, potrivit alin. (2).

Pentru

evaluarea acestor apartamente, s-a încuviințat efectuarea unei expertize

tehnice de evaluare, din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert ing.

D.S. rezultând valoarea de 752.344.000 lei pentru ap. nr. 1, 1.347.495 lei

pentru ap. nr. 2 și 3 și 153.023.000 lei pentru pivnița aferentă acestor

apartamente, în total 2.252.862.000 lei, valoare agreată de ambele părți.

Din

cuprinsul aceluiași raport, tribunalul a reținut că, construcția este formată

din 3 corpuri de clădire, corpul II fiind legat de primul printr-un gard de

intrare iar ultimul este independent de celelalte corpuri, fiind amplasat în

partea din spate a curții. În corpul I se află ap. nr. 1, deținut de S.G., în

corpul II sunt 3 apartamente, ap. nr. 2 și 3 aparținând lui M.F. și ap. nr. 4

locuit de E.M. iar în corpul III se află ap. nr. 5 care la data expertizării

era ocupat tot de E.M. și care nu a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995,

fiind în prezent utilizat ca birou.

În

ceea ce privește terenul, parcela cu nr. top 12191/1 de 217 mp este aferentă

casei cu cele 5 apartamente, iar parcela cu nr. top 12191/2/1 de 1007 mp este

liberă doar parțial, respectiv suprafața de 829 mp, această suprafață fiind

calculată de la 1 m de ap. nr. 5, astfel că s-a propus dezmembrarea în 2

parcele, parcela cu nr. top nou 12191/2/1/1 în suprafață de 178 mp și

12191/2/1/2 în suprafață de 829 mp.

Suprafața

de 310 mp cu nr. top 12191/2/2 este în patrimoniul Universității Babeș Bolyai

și nu a făcut obiectul prezentului litigiu.

Totodată,

s-a propus instituirea unei servituți de trecere pietonală pe accesul existent

pentru ap. nr. 5, prelungit cu 7 m, până la terenul dezmembrat care constituie

fond dominant, asupra fondului aservit, respectiv parcela cu nr. top

12191/2/1/1, în suprafață de 178 mp.

Având

în vedere aceste aspecte, tribunalul în baza art. 2 lit. h) din Legea nr.

10/2001 a constatat preluarea abuzivă, fără titlu valabil a imobilului înscris

inițial în C.F. Cluj, cu nr. top 12191, pe considerentul că Decretul 111/1951 a

reglementat preluarea de către stat a bunurilor fără stăpân și anume a celor

părăsite timp de un an de zile de către titularii lor, prin bunuri fără stăpân

înțelegându-se cele părăsite timp de un an, perioadă în care titularul lor,

necunoscut sau absent nu a făcut nici un act de administrare a bunului,

personal sau prin soț, copii, sau prin alte persoane care aveau mandat cu dată

certă, în totală contradicție cu prevederile art. 8 din Constituția din 1948,

care a recunoscut și garantat proprietatea particulară.

De

asemenea, prin acest act normativ s-a adus atingere și caracterului perpetuu al

proprietății.

Față

de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, tribunalul a apreciat

că poate face analiza valabilității titlului statului chiar dacă este vorba de

o sentință judecătorească, întrucât legea nu distinge, după natura titlului.

În

conformitate cu dispozițiile art. 13 și art. 14 din Legea nr. 115/1938, a

dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 12191/2/1 în suprafață de 1007 mp,

„teren curte, în str. M.” înscris în C.F. Cluj, conform raportului de expertiză

întocmit de expert E.D., care face parte integrantă din prezenta sentință, după

cum urmează:

-

parcela cu nr. top 12191/2/1/1, teren în suprafață de 178 mp se va reînscrie în

favoarea vechiului proprietar, Statul Român;

-

parcela cu nr. top 12191/2/1/2, teren în suprafață de 829 mp se va reînscrie în

favoarea vechiului proprietar, Statul Român.

Tribunalul

a dispus restituirea în natură către reclamantă a parcelei cu nr. top

12191/2/1/2 în suprafață de 829 mp, care este liberă, potrivit art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 și totodată va dispune instituirea dreptului de

servitute asupra parcelei cu nr. top 12191/2/1/1 și în favoarea parcelei cu nr.

top 12191/2/1/2, servitute de trecere pietonală pe accesul existent pentru

apartamentul nr. 5 situat în imobilul din Cluj-Napoca, prelungit cu 7 m,

potrivit art. 616 C. civ., deoarece parcela care va fi restituită constituie un

loc înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică, iar proprietarul

fondului aservit, respectiv Statul Român nu s-a opus.

A

dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege și

al dreptului de servitute, în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 115/1938.

Referitor

la apartamentele libere, a dispus restituirea în natură către reclamantă a

apartamentelor nr. 4 și 5 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Moților nr.

131, nevândute în baza Legii nr. 112/1995, conform acelorași dispoziții și

anume art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și va dispune intabularea

dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de lege.

Pentru

celelalte apartamente 1, 2 și 3 a dispus restituirea prin echivalent, sub forma

despăgubirilor bănești, în favoarea reclamantei, în cuantum de 2.252.862.000

lei, conform raportului de expertiză și în baza aceluiași articol menționat

anterior și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Întrucât

restituirea în natură a fost posibilă doar parțial, tribunalul a apreciat că

era de competența primarului în a stabili cuantumul despăgubirilor bănești și

nu a prefecturii care ar fi avut o asemenea competență doar în cazul în care

era posibilă doar restituirea prin echivalent, conform Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, pct. 36.2.

În

situația în care este posibilă restituirea în natură, chiar și parțială,

prefecturii îi revine sarcina de a centraliza ofertele de acordare a despăgubirilor

bănești și de a le înainta la Ministerul Finanțelor Publice.

Tribunalul

a admis în parte acțiunea promovată întrucât poate să dispună în mod direct

asupra restituirii imobilului litigios în cele două variante, pentru

considerentele expuse la stabilirea competenței în favoarea tribunalului,

nefiind necesară obligarea primarului să restituie imobilul în discuție.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâtul.

Curtea

de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 846/A din 4 noiembrie 2005, a respins

apelurile ca nefondate.

Împotriva

acestei decizii, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs,

prin care a susținut, ca și în apel, faptul că greșit a fost admisă acțiunea,

ea fiind inadmisibilă față de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, care

impun respectarea procedurii administrative prealabile obligatorii, în

condițiile în care notificarea reclamantei nu a fost soluționată.

De

asemenea, s-a criticat constatarea nelegalității preluării imobilului în

condițiile în care a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.

111/1951, cu respectarea condițiilor impuse de acest act normativ și s-a

criticat dispoziția de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea

reclamantei asupra părții de imobil restituită în natură în condițiile în care

aceasta nu poate fi realizată decât în baza dispoziției ce urmează a fi emisă

în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recursul

este nefondat.

Critica

formulată de recurent cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, este

neîntemeiată și nu poate fi primită.

Procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanșată, în condițiile

în care reclamanta a adresat la 9 iulie 2001 notificare.

Însă,

deși legea prevede un termen de 60 de zile pentru soluționarea notificărilor,

nici până la data promovării acțiunii aceasta nu a fost soluționată.

Așa

cum corect a reținut tribunalul și, ulterior curtea de apel, instanța poate

dispune direct asupra restituirii în natură a unui imobil care face obiectul

Legii nr. 10/2001, atunci când constată că acest lucru e posibil, chiar dacă

restituirea e parțială, cum e cazul în speță, restituirea în natură constituind

regula.

Pierderea

dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent poate fi atrasă prin nedepunerea notificării în termenul prevăzut de

art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Acțiunea

reclamantei nu este o acțiune de drept comun, inadmisibilă ulterior datei

adoptării Legii nr. 10/2001, ci este întemeiată pe refuzul unității deținătoare

de a soluționa timp de 4 ani notificarea.

Nici

critica privind greșita constatare a nevalabilității titlului de preluare a

imobilului nu este fondată, deoarece preluarea s-a făcut în baza Decretului nr.

111/1951, act normativ care contravenea prevederilor Constituției din 1948, ce

recunoștea și garanta proprietatea particulară.

Tot

nefondată este și critica vizând greșita dispoziție de intabulare a dreptului

de proprietate asupra părții din imobil restituită în natură reclamantei, față

de împrejurarea că, pentru soluționarea litigiului s-a impus efectuarea unei

expertize având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra terenului, în

urma acestei operațiuni o parte din teren fiind restituit reclamantei, iar o

parte rămânând în proprietatea statului și, drept urmare, singura posibilitate

de intabulare a drepturilor rezultate în urma partajului fiind cea de a se

dispune efectuarea operațiunii prin hotărâre judecătorească.

Așa

cum a reținut corect curtea de apel, cu privire la suprafețele de teren

nerestituite în natură reclamantei, procedura administrativă de soluționare a

notificării va fi reluată, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Față

de cele mai sus exprimate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 846/A din 4

noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.