ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.10.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5057/2010

HOTĂRÂRE
07.10.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5057/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, secția

civilă, reclamanta T.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul

Român, prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca

și Statul Român, prin M.E.F., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, înscris în

C.F., rectificarea C.F. Cluj prin radierea dreptului de proprietate înscris în

favoarea pârâtului Statul Român, înscrierea în cartea funciară a dreptului de

proprietate al reclamantei, precum și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 334 din 22 mai 2009, Tribunalul Cluj a respins

excepția inadmisibilității acțiunii și a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român, prin Consiliul Local al municipiului

Cluj-Napoca și a Statului Român, prin M.F.P., respingând acțiunea formulată de

reclamantă împotriva acestor doi pârâți ca fiind formulată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta T.M.E., în

contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 265/2002,

s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris

în C.F. Cluj.

Întrucât notificarea nu a fost înaintată unității deținătoare de către

executorul judecătoresc, asupra acesteia nu s-a pronunțat autoritatea competentă.

Prima instanță a constatat că reclamanta este îndreptățită să se

adreseze direct instanței cu prezenta cerere, care poate fi analizată pe fond,

din perspectiva Legii nr. 10/2001, având în vedere că reclamanta a formulat

notificare în termenul legal, iar până în prezent, după 7 ani de la data

notificării, autoritățile statului român nu au pronunțat o soluție. Astfel, s-a

apreciat că reclamanta are dreptul la un proces echitabil și la soluționarea

cauzei într-un termen rezonabil, iar a pune în sarcina reclamantei obligația de

a suporta soluționarea prezentei cereri de către autoritatea competentă la un

termen de 7 ani de la notificarea formulată, ce presupune implicit o nouă

amânare, contravine spiritului Convenției Europene pentru Drepturile Omului și

a drepturilor de care se bucură reclamanta prin această convenție.

În continuare, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada

calității de moștenitor după persoana care a formulat notificare S.M., persoană

care, la rândul său, și-a justificat calitatea de moștenitoare a defunctului S.Ș.

proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. Cluj.

A mai reținut tribunalul că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul a fost confiscat în

temeiul unei hotărâri judecătorești de condamnare, dar nu pentru o infracțiune

de natură politică, ci pentru săvârșirea unei fapte de natură economică,

respectiv speculă, astfel că nu este vorba despre o preluare abuzivă.

Prin Decizia civilă nr. 292/ A din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel

Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe, reținând că din considerentele sentinței penale de condamnare rezultă

foarte clar că delictul de speculă era o infracțiune cu caracter pur economic,

iar nicidecum politic.

Deși art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 nu enumeră expres

care sunt infracțiunile de natură politică ce se încadrează în acest text de

lege, se precizează exact ce se înțelege prin noțiunea de infracțiune de natură

politică, respectiv trebuie să fie vorba despre o astfel de infracțiune,

prevăzută de legislația penală, săvârșită ca manifestare a opoziției față de

sistemul totalitar comunist.

Or, infracțiunea de cumpărare a mieilor în sezonul de primăvară, de

sacrificare a acestora și de vânzare a pieilor, în nici un caz nu poate fi

apreciată ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, fiind

evident vorba despre o infracțiune de natură economică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen

legal, reclamanta T.M.E., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a

criticat hotărârea instanței de apel întrucât natura infracțiunii de speculă nu

trebuie interpretată stricto senso, numai sub aspectul economic al acesteia, ci

trebuie interpretată în funcție de împrejurările și regimul în care s-a dispus

condamnarea inculpatului.

Astfel, față de regimul sub care s-a dispus această

condamnare și măsura de siguranță a confiscării averii, recurenta a susținut

că, în speță, este vorba despre o condamnare politică, având în vedere și că art.

268

17

a fost introdus în C. pen. din 1936 prin Decretul nr. 202/1953

publicat în M. Of. nr. 15 din 14 mai 1953 „ pe linia măsurilor de îngrădire a

elementelor capitaliste din comerț”.

A mai susținut recurenta că art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea specială nu indică expres care sunt infracțiunile de natură politică,

ci lasă la aprecierea instanței, de la caz la caz, dacă o anumită infracțiune,

prin împrejurările în care s-a comis, are caracter politic.

În aceste condiții, recurenta a arătat că, față de

împrejurarea că confiscarea averii s-a realizat în regimul comunist ca urmare a

unei hotărâri judecătorești de condamnare, implicit, atât pedeapsa pentru

infracțiunea de speculă, cât și măsura de siguranță a confiscării averii, au o

natură politică, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001, în

categoria imobilelor preluate în mod abuziv, sunt incluse imobilele preluate

prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare

pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală,

săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

În speță, prin sentința penală nr. 782 din 19 mai

1959, pronunțată de fostul Tribunal Popular al orașului Cluj în Dosarul nr. 10489/1959,

autorul reclamantei S.Ș. a fost condamnat, conform art. 268

17

lit.

a) C. pen., la trei ani închisoare corecțională pentru comiterea delictului de

speculă, dispunându-se totodată confiscarea în parte a averii acestuia,

respectiv a casei de locuit situată în Cluj,în favoarea statului.

Din considerentele hotărârii de condamnare menționate,

rezultă că fapta săvârșită a constat în cumpărarea, sacrificarea și revânzarea

mieilor, miei pe care îi cumpăra din piața orașului Cluj, iar ulterior vindea

carnea și pieile.

În consecință, așa cum rezultă din considerentele și

dispozitivul sentinței penale, autorul reclamantei a fost condamnat pentru o

infracțiune de natură economică, așa cum în mod corect au statuat și instanțele

de fond și de apel.

Chiar dacă art. 2 alin. (1) lit. b) nu enumeră în mod

expres care sunt infracțiunile de natură politică ce se încadrează în

dispozițiile acestui text de lege, precizează conținutul noțiunii de

infracțiune de natură politică, în sensul că presupune o infracțiune prevăzută

de legislația penală, săvârșită ca manifestare a opoziției față de sistemul

totalitar comunist.

În cauză, nu se poate considera că în acest mod (cumpărarea,

sacrificarea și revânzarea mieilor) autorul reclamantei a înțeles să lupte

împotriva regimului comunist, iar fapta sa ar avea un caracter politic.

Așa fiind, cum imobilul în litigiu nu a fost preluat

în mod abuziv, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în mod corect

instanța de apel a menținut sentința prin care a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

se va respinge recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

T.M.E. împotriva Deciziei nr. 292/ A din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 303 pronunțată la 13 aprilie 2007, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Jude
ÎCCJ 2010-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 109/2010
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 59 din 7 februarie 2008, Tribunalul Cluj a respins cererea prin care reclamanta P.M.M. a solicitat anularea dispoziției nr. 4132 din 5 martie 2007 emisă
ÎCCJ 2011-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7364/2011
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 08 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta H.T. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, P
ÎCCJ 2006-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5087/2006
irii imobilului litigios în cele două variante, pentru considerentele expuse la stabilirea competenței în favoarea tribunalului, nefiind necesară obligarea primarului să restituie imobilul în discuție. Împotriva acestei sentințe au declarat
ÎCCJ 2009-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2009
Constată că prin sentința civilă nr. 340 din 3 mai 2007 a Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții U.Z., U.A., V.A., S.U.E. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca și în consecință, a fost anulată disp
Sursă