ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7364/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 08 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta H.T. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca. Prin Sentința civilă nr. 414 din 11 mai 2010, Tribunalul Cluj a admis excepția decăderii și a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, preluat de Statul Român în anul 1949 de la bunicul ei, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 112/2005, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 554/2004.

Deși a fost citată cu mențiunea de a preciza dacă a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta nu s-a conformat în mod nejustificat dispozițiilor instanței. Prin adresa nr. 22585/452 din 22 februarie 2010 Primăria Municipiului Cluj-Napoca a comunicat instanței că imobilul în litigiu nu a fost revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici în temeiul Legii nr. 112/1995, precizând că imobilul nu se află în evidențele sale. La data de 28 aprilie 2010, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a arătat că temeiul de drept al cererii formulate este Legea nr. 10/2001. Ulterior, la termenul de judecată din data de 11 mai 2010, reclamanta a arătat că nu a știut că trebuia să formuleze notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 sau a Legii nr. 112/1995.

În această situație, prima instanță a invocat din oficiu excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată și în consecință, a respins acțiunea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta H.T., iar prin Decizia nr. 332/A din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins apelul, ca nefondat.

Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente: Legea nr. 10/2001 prevede în art. 1 alin. (2) posibilitatea restituirii în natură sau stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Pentru a obține restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001, republicate, persoana îndreptățită este obligată potrivit art. 22 alin. (1) din această lege, să notifice persoana juridică deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii. Conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Reclamanta nu a formulat nici până în prezent o notificare adresată persoanei juridice deținătoare și nici nu a solicitat repunerea ei în termen. Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei, câtă vreme aceasta nu a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, dar și-a întemeiat acțiunea pe această lege. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta H.T. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Reclamanta s-a aflat în imposibilitate se a formula notificare în termen legal deoarece locuiește în Germania, astfel încât este îndreptățită să solicite repunerea în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Se mai arată că imobilul în litigiu a fost cumpărat în anul 1926, de bunicul reclamantei, C.I., și a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului în anul 1949, astfel încât reclamanta are dreptul să obțină restituirea acestui bun în natură sau despăgubiri. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G.

nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001, expirând la data de 14 februarie 2002. Nerespectarea acestui termen atrage, potrivit alin. (5) al aceluiași articol, pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Fiind un termen de decădere, termenul de 6 luni reglementat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, iar nerespectarea sa duce la pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent. Prin urmare, susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs vizând repunerea sa în termenul de formulare a notificării nu pot fi primite, față de natura termenului în care această notificare putea fi adresată unității notificate.

Celelalte susțineri cuprinse în motivele de recurs formulate, vizând fondul litigiului, nu pot fi analizate de instanța de recurs. Dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, instanța de recurs nu poate să examineze, omissio medio, acele aspecte care, față de soluția pronunțată în fazele procesuale anterioare, nu au făcut obiectul controlului exercitat de instanța de apel. În consecință, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H.T. împotriva Deciziei nr. 332A din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.