ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 773

din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului

Cluj,

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

A.V.A.S. București.

S-a admis în parte acțiunea civilă intentată de

reclamantul

H.l., în contradictoriu cu

pârâta U.B.V. Clu

j-Napoca și A.V.A.S.

București

și în consecință, a fost obligată pârâta U.B.

V. Cluj-Napoca, să direcționeze entității învestite cu soluționarea

notificării înregistrate sub nr. 1468 din 10

august 2001 la B.E.J. S.M. privitor la solicitările pentru terenul în suprafață

de 3595 m.p.

situat în Cluj-Napoca,

str. Calea Florești și Călățele

A fost obligată pârâta A.V.A.

S. București ca în termen de 60

de zile să emită o decizie de

soluționare a notificării înregistrate sub nr. 1468 din 10 august 2001,

privind

terenul

situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Calea Florești și

Călățele, prin care să propună despăgubiri în

condițiile legii speciale și pe care să le înștiințeze A.N.R.P., C.C.S.D.

Au fost respinse celelalte

pretenții ale reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că prin notificarea

nr. 1468 din 10 august 2001, înregistrată la executorul

judecătoresc S.

R.M.,

reclamantul H.l., în calitate de moștenitor

după H.l. și H.T., a solicitat restituirea în

natură a

imobilului

înscris în C.F. nr. 24159

, precum și terenul aferent.

Prin dispoziția nr. 3564 din 28 mai 2008 emisă de

Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de

despăgubiri în favoarea reclamantului, pentru

construcția în suprafață

de 121 mp și pentru terenul în suprafață de

1210 m.p. din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Calea Florești și Călățele,

înscris în CF nr. 24159. Terenul în suprafață de 3595 m.p., este ocupat de U.B.V.,

căreia

urmează să-i fie transmis dosarul, în

timp ce restul terenului este situat

în zona sistematizată.

Din C.F. nr. 126040 Cluj-Napoca,

rezultă că U.B.V.

este proprietara imobilului teren expropriat de la antecesorii

reclamantului și dobândit în

baza contractului de vânzare-cumpărare

încheiat

cu SC T. SA Cluj-Napoca, unitate privatizată,

care

a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului,

seria CJ nr. 00039 emis la data de 28 septembrie 1995 de către C.J. Cluj.

Raportat la prevederile art. 21 pct. 1 lit. e) din

Normele

metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, U.B.V. nu este entitate învestită cu soluționarea notificărilor,

situație în

care în mod greșit s-a

transmis acestei instituții obligația de a emite

dispoziția privind

soluționarea notificării, când potrivit art. 29 din

Legea nr. 10/2001, entitatea învestită este A.V.A.S. București.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel parata A.V.A.S.

București, solicitând

schimbarea ei în

sensul admiterii excepției invocate în fața instanței de

fond, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii

față de A.V.A.S. București,

ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 92/ A din 14

aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, a

respins,

ca nefondat, apelul reținând următoarele:

Corespunde realității că Legea nr. 10/2001 a

instituit o

procedură administrativă

prealabilă și obligatorie, care debutează cu înregistrarea notificării de către

persoana interesată la executorul

judecătoresc,

în termenul inițial de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, prelungit cu 3 luni prin O.U.G.

nr. 109/2001 și cu încă 3 luni prin O.U.G.

nr. 145/2001.

Acest termen în final de un an, este un termen de

decădere,

nemaifiind prelungit ulterior cu

ocazia modificărilor și completărilor repetate aduse Legii nr. 10/2001. Dacă

astăzi reclamantul i-ar adresa o

notificare

direct pârâtei A.V.A.S. București, aceasta ar fi respinsă ca fiind

tardivă.

Tocmai pentru a se preîntâmpina asemenea situații de

incertitudine cu privire la deținătorul imobilului, neimputabile persoanei

îndreptățite, în art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a

prevăzut că „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror

autorități, persoane fizice sau juridice, a

respectării

termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată

altei

unități decât cea care deține imobilul.”

Așa după cum a reținut în mod

corect prima instanță, terenul

expropriat de la antecesorii reclamantului a intrat în patrimoniul

SC

T. SA Cluj-Napoca, potrivit

certificatului de atestare a

dreptului de

proprietate seria Q, nr. 0039 emis la data de 28 septembrie

1995 de C.J. Cluj. Ulterior, societatea comercială

de

construcții a înstrăinat terenul în litigiu, F.U.

B.V. Cluj-Napoca.

În această situație, în speță

sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin.

(1) – alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

conform cărora:

- „(1) Pentru imobilele

evidențiate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.

21 alin. (1) și

(2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a

imobilelor solicitate.

Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în

care imobilele au fost înstrăinate.

În situația imobilelor

prevăzute la alin. (l) și (2), măsurile

reparatorii

în echivalent se propun de către instituția publică ce

efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin.

(â) fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Acestea sunt dispozițiile legale

ce îi conferă pârâtei-apelante

A.V.A.S. București, calitatea

de unitate deținătoare,

respectiv de entitate învestită cu soluționarea

notificării reclamantului-intimat și prin urmare calitate procesuală

pasivă.

Până ce nu i s-a transmis de

către pârâta-intimată Fundația

U.B.V.,

notificarea reclamantului-intimat înregistrată sub nr. 1468 din 10 august 2001

la B.E.J. S.R.M., însoțită de documentația

aferentă,

pârâta-apelantă nu a avut obligația să o soluționeze, însă după

ce i se va transmite, va avea obligația să o

soluționeze în termenul legal

de 60

de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată,

prin decizie motivată.

Având în vedere că în baza

acestor dispoziții legale, pârâta-

apelantă este entitate învestită cu soluționarea

notificării reclamantului-

intimat, A.V.A.S. București

are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs

pârâta

A.V.A.S., criticând-o pentru

nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale

procesual

pasive, întrucât nu a fost legal notificată, astfel încât nu poate fi obligată

să se pronunțe asupra unei cereri cu soluționarea căreia a fost învestită.

În acest context, hotărârea

este lipsită de temei legal, neputându-i

fi imputată vreo vină în nesoluționarea unei notificări

ce nu i-a fost

transmisă

nici de către notificator și nici de unitatea inițial notificată.

Recursul nu este fondat.

Potrivit pct. 27.1 din H.G. nr. 250/2007 prin care au

fost acrobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 „în

cazul în care persoana juridică notificată nu deține

bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea

notificării

entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitatea

deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie

entitatea învestită cu

soluționarea acesteia, după caz”.

Iar art. 27.2 din același act

normativ, stipulează „prevederile pct.

27.1 sunt aplicabile și în situația în care persoana

juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în

care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil

pe care

o deține,

va proceda la redirecționarea notificării unității deținătoare a

celeilalte părți din imobilul

solicitat sau, după caz, unității învestite cu

soluționarea acesteia”.

Determinată de temporizarea procedurii declanșate în

temeiul

legii speciale, persoana

îndreptățită a solicitat în temeiul art. 25 alin. (îl)

din Legea nr. 10/2001, obligarea unității

învestite cu soluționarea

notificării sale privind un bun deținut de o

societate comercială

privatizată, și

finalizarea procedurii administrative prin emiterea actului

prevăzut de

dispozițiile legii speciale.

Întrucât, în speță, necontestat

răspunderea recurentei pârâte

A.V.A.S. derivă din incidența

dispozițiilor art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 10/2001,

justificat și în

scopul

finalizării procedurii administrative declanșată în termen legal,

instanțele în considerarea dispozițiilor legale

evocate, au obligat

unitățile implicate în

procedură să emită actul prevăzut de dispozițiile

art. 25 și 26 din aceeași

lege.

Legalitatea dispozițiunilor

instanței este determinată și de faptul

că în cursul procedurii jurisdicționale, unitatea

deținătoare a transmis

pârâtei

notificarea reclamantului și a documentației aferente, astfel

încât și din acest punct de vedere aserțiunile

pârâtei se situează în afara

cadrului

ce reglementează obligația instituită în sarcina sa, corect

reținute de

instanțe.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312

alin. (1)

C. proc. civ., recursul dedus

judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.

V.A.S. împotriva deciziei nr. 92/ A din 14

aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări

sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2011.