ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 773 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. București. S-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul H.l., în contradictoriu cu pârâta U.B.V. Clu j-Napoca și A.V.A.S. București și în consecință, a fost obligată pârâta U.B. V. Cluj-Napoca, să direcționeze entității învestite cu soluționarea notificării înregistrate sub nr. 1468 din 10 august 2001 la B.E.J. S.M. privitor la solicitările pentru terenul în suprafață de 3595 m.p. situat în Cluj-Napoca, str. Calea Florești și Călățele A fost obligată pârâta A.V.A.

S. București ca în termen de 60 de zile să emită o decizie de soluționare a notificării înregistrate sub nr. 1468 din 10 august 2001, privind terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Calea Florești și Călățele, prin care să propună despăgubiri în condițiile legii speciale și pe care să le înștiințeze A.N.R.P., C.C.S.D. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea nr. 1468 din 10 august 2001, înregistrată la executorul judecătoresc S. R.M., reclamantul H.l., în calitate de moștenitor după H.l. și H.T., a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 24159 , precum și terenul aferent. Prin dispoziția nr. 3564 din 28 mai 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, pentru construcția în suprafață de 121 mp și pentru terenul în suprafață de 1210 m.p.

din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Calea Florești și Călățele, înscris în CF nr. 24159. Terenul în suprafață de 3595 m.p., este ocupat de U.B.V., căreia urmează să-i fie transmis dosarul, în timp ce restul terenului este situat în zona sistematizată. Din C.F. nr. 126040 Cluj-Napoca, rezultă că U.B.V. este proprietara imobilului teren expropriat de la antecesorii reclamantului și dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC T. SA Cluj-Napoca, unitate privatizată, care a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria CJ nr. 00039 emis la data de 28 septembrie 1995 de către C.J. Cluj. Raportat la prevederile art. 21 pct. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, U.B.V.

nu este entitate învestită cu soluționarea notificărilor, situație în care în mod greșit s-a transmis acestei instituții obligația de a emite dispoziția privind soluționarea notificării, când potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită este A.V.A.S. București. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel parata A.V.A.S. București, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii excepției invocate în fața instanței de fond, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii față de A.V.A.S. București, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 92/ A din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, a respins, ca nefondat, apelul reținând următoarele: Corespunde realității că Legea nr. 10/2001 a instituit o procedură administrativă prealabilă și obligatorie, care debutează cu înregistrarea notificării de către persoana interesată la executorul judecătoresc, în termenul inițial de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prelungit cu 3 luni prin O.U.G.

nr. 109/2001 și cu încă 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001. Acest termen în final de un an, este un termen de decădere, nemaifiind prelungit ulterior cu ocazia modificărilor și completărilor repetate aduse Legii nr. 10/2001. Dacă astăzi reclamantul i-ar adresa o notificare direct pârâtei A.V.A.S. București, aceasta ar fi respinsă ca fiind tardivă.

Tocmai pentru a se preîntâmpina asemenea situații de incertitudine cu privire la deținătorul imobilului, neimputabile persoanei îndreptățite, în art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a prevăzut că „notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.” Așa după cum a reținut în mod corect prima instanță, terenul expropriat de la antecesorii reclamantului a intrat în patrimoniul SC T. SA Cluj-Napoca, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria Q, nr. 0039 emis la data de 28 septembrie 1995 de C.J.

Cluj. Ulterior, societatea comercială de construcții a înstrăinat terenul în litigiu, F.U. B.V. Cluj-Napoca. În această situație, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) – alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora: - „(1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

În situația imobilelor prevăzute la alin. (l) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (â) fiind aplicabile în mod corespunzător”. Acestea sunt dispozițiile legale ce îi conferă pârâtei-apelante A.V.A.S. București, calitatea de unitate deținătoare, respectiv de entitate învestită cu soluționarea notificării reclamantului-intimat și prin urmare calitate procesuală pasivă. Până ce nu i s-a transmis de către pârâta-intimată Fundația U.B.V., notificarea reclamantului-intimat înregistrată sub nr. 1468 din 10 august 2001 la B.E.J. S.R.M., însoțită de documentația aferentă, pârâta-apelantă nu a avut obligația să o soluționeze, însă după ce i se va transmite, va avea obligația să o soluționeze în termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin decizie motivată.

Având în vedere că în baza acestor dispoziții legale, pârâta- apelantă este entitate învestită cu soluționarea notificării reclamantului- intimat, A.V.A.S. București are calitate procesuală pasivă în cauză. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesual pasive, întrucât nu a fost legal notificată, astfel încât nu poate fi obligată să se pronunțe asupra unei cereri cu soluționarea căreia a fost învestită. În acest context, hotărârea este lipsită de temei legal, neputându-i fi imputată vreo vină în nesoluționarea unei notificări ce nu i-a fost transmisă nici de către notificator și nici de unitatea inițial notificată.

Recursul nu este fondat. Potrivit pct. 27.1 din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost acrobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 „în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitatea deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitatea învestită cu soluționarea acesteia, după caz”. Iar art. 27.2 din același act normativ, stipulează „prevederile pct. 27.1 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deține, va proceda la redirecționarea notificării unității deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat sau, după caz, unității învestite cu soluționarea acesteia”.

Determinată de temporizarea procedurii declanșate în temeiul legii speciale, persoana îndreptățită a solicitat în temeiul art. 25 alin. (îl) din Legea nr. 10/2001, obligarea unității învestite cu soluționarea notificării sale privind un bun deținut de o societate comercială privatizată, și finalizarea procedurii administrative prin emiterea actului prevăzut de dispozițiile legii speciale. Întrucât, în speță, necontestat răspunderea recurentei pârâte A.V.A.S. derivă din incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 10/2001, justificat și în scopul finalizării procedurii administrative declanșată în termen legal, instanțele în considerarea dispozițiilor legale evocate, au obligat unitățile implicate în procedură să emită actul prevăzut de dispozițiile art. 25 și 26 din aceeași lege.

Legalitatea dispozițiunilor instanței este determinată și de faptul că în cursul procedurii jurisdicționale, unitatea deținătoare a transmis pârâtei notificarea reclamantului și a documentației aferente, astfel încât și din acest punct de vedere aserțiunile pârâtei se situează în afara cadrului ce reglementează obligația instituită în sarcina sa, corect reținute de instanțe. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. V.A.S. împotriva deciziei nr. 92/ A din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.