ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5608/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5608/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 6 iulie 2007, sub nr. 25047/3/2007, reclamanta R.Z.,

în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța, să se dispună anularea răspunsului înregistrat sub nr. 1121

din 28 august 2007, comunicat acesteia de către SC I. SA; să fie obligată

pârâta I. SA la restituirea în natură a construcției formată din casă din

cărămidă acoperită cu țiglă, având la parter 8 camere, o bucătărie și

dependințe situată în Cluj-Napoca, înscrisă în C.F. nr. 623 Cluj, având nr.topo

4985; să fie obligată pârâta I. SA la restituirea în natură a imobilului teren

compus din curte și grădină în suprafață de 1713,6 mp liber de construcții,

situat în Cluj - Napoca, înscrisă în C.F. nr. 623 Cluj, având nr.topo 4985; în

subsidiar să fie obligată pârâta SC I. SA, în calitate de unitate deținătoare

la emiterea unei decizii de soluționare a notificării nr. 1029 din 26 iulie 2001

comunicată de BEJ S.M.; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de

judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, în fapt, în anul 1949, în baza Legilor nr. 826/1946, 998/1946 și

228/1948, imobilul „casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu opt camere și

dependințe și teren în suprafață de 1713,6 mp", proprietatea tabulară a

lui R.E., înscrisă ca atare în C.F. nr. 623 Cluj - Napoca, a fost preluată

abuziv de către Statul Român.

Notificarea nu a fost soluționată de

către Primăria Cluj - Napoca întrucât aceasta a susținut că nu este unitatea

deținătoare a imobilului. Prin urmare Primăria Cluj - Napoca a comunicat

dosarul intern la SC I. SA, filiala Cluj, pentru soluționarea notificării, însă

aceasta a trimis notificarea mai departe la SC I. SA București, căreia îi

revenea obligația legală de a soluționa notificarea, în calitate de unitate

deținătoare a imobilului care face obiectul cererii de retrocedare.

SC I. SA București a comunicat faptul

că nu este competentă să soluționeze notificarea deoarece Primăria Cluj nu i-a

comunicat notificarea. Această afirmație este contrazisă însă atât de Primăria

Cluj - Napoca, cât și de I. SA - filiala Cluj-Napoca, aceasta din urmă

confirmând primirea cererii de retrocedare. In acest context, după comunicarea

de către Primăria Cluj a notificării, I. SA București avea obligația de a

respecta procedura prealabilă administrativă obligatorie instituită de

prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, concretizată prin

soluționarea notificării formulate, fie prin a emite o dispoziție de restituire

în natură a imobilului construcție și a terenului liber de construcții, fie

prin propunere de despăgubiri în echivalent.

Prin încheierea de ședință

interlocutorie din 1 noiembrie 2007 (fila 68, dosar inițial), instanța a

respins excepția lipsei calității de reprezentant, excepția autorității de

lucru judecat pentru capetele 2, 3, 4 ale acțiunii și a unit cu fondul cauzei

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 791 din 4

iunie 2009 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei R.Z., ca neîntemeiată; a admis

în parte acțiunea formulată de către reclamanta R.Z. în contradictoriu cu

pârâta SC I. SA; a obligat pârâta să restituie în natură reclamantei suprafața

de 172 mp, situată în Cluj - Napoca, număr topo 4985, înscrisă în Cartea

Funciară nr. 623 Cluj - Napoca, identificată prin raportul de expertiză

topografică nr. 1121/2009 întocmit de expert I.M. (anexa 4); a obligat pârâta

la emiterea unei decizii de soluționare a notificării nr. 1029 din 26 iulie 2001,

înregistrată inițial la Primăria Cluj-Napoca, în sensul acordării de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție cu aceeași adresă,

compus din 8 camere, bucătărie, dependințe, identificat ca fiind clădirea veche

prin raportul de expertiză construcții nr. 1121/2008 întocmit de expert M.S.S.,

precum și pentru imobilul teren, până la concurența suprafeței de 1714 mp

conform raportului de expertiză topografică; a respins capătul de cerere

privind anularea răspunsului nr. 1121 din 28 mai 2007, ca neîntemeiată, a

respins cererile privind restituirea în natură a imobilului construcție și a

imobilului teren, pentru suprafața ce depășește 172 mp, ca neîntemeiate; a

obligat pârâta la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunța în acest mod

instanța de fond a reținut, în esență, în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei că dovada calității de moștenitor nu

se poate face, astfel cum susține pârâta, exclusiv cu certificat de moștenitor,

partea nefiind obligată a parcurge procedura succesorală notarială anterior

sesizării instanței. O astfel de dovadă este suficient a fi îndeplinită prin

depunerea la dosar a actelor de stare civilă care să ateste legătura de rudenie

dintre părți, care justifică și calitatea procesuală activă, iar în cauză,

reclamanta a atașat la dosar astfel de înscrisuri, fiind succesoarea lui E.R.,

care la rândul lui este succesorul lui R.E.

Asupra fondului cererii, instanța de

fond a reținut că, prin raportul de expertiză topografie s-a stabilit că este

liberă de orice sarcini și amenajări de utilitate publică sau sistematizare

doar suprafața de teren de 172 mp, identificată în schița anexă la raportul de

expertiză, astfel că instanța a dispus restituirea în natură a acestei

suprafețe de teren, respectiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru restul de teren până la concurența suprafeței deținute de autorul

reclamantei, de 1714 mp, precum și pentru construcție.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești

a formulat apel pârâta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, se susține că tribunalul a

soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

fără a avea în vedere următoarele împrejurări: în baza art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 puteau adresa o notificare numai moștenitorii proprietarului

naționalizat, întrucât R.E. senior a fost proprietarul tabular al imobilului

naționalizat, numai succesorii acestuia au dreptul de a depune notificarea;

intimata avea obligația de a depune certificatele de moștenitor de pe urma

defuncților R.E. senior și R.E. junior.

Sentința civilă nr. 5281 din 8 iunie 2001

a Judecătoriei Cluj - Napoca invocată de intimata - reclamantă și apreciată de

Tribunalul București ca trecută în puterea lucrului judecat în privința

calității de moștenitor al lui E.R. de pe urma lui R.E. nu are autoritate de

lucru judecat în materie succesorală și nu îi conferă soțului reclamantei

calitatea de moștenitor, sentința fiind pronunțată în Dosarul nr. 4632/2000

împotriva Primăriei Cluj - Napoca pentru obligația de a face, și nu într-un

dosar în materie de moștenire.

Pârâta apelantă a mai invocat în cadrul

motivelor de apel excepția autorității de lucru judecat pentru capetele 2, 3 și

4 ale acțiunii civile, arătând că există identitate de părți, obiect și cauză. între

acțiunea asupra căreia Tribunalul București s-a pronunțat definitiv și

irevocabil în dosarul nr. 611/2004 prin sentința civilă nr. 1037 din 19

noiembrie 2004 și acțiunea ce face obiectul acestui dosar nr. 25047/3/2007,

pendinte pe rolul Tribunalului București.

Pe fondul cauzei, apelanta critică

modul de soluționare a capătului de cerere privind restituirea în natură a

terenului liber de construcții susținând că intimata reclamantă nu face dovada

dreptului de proprietate asupra terenului, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul că pe terenul în

litigiu există o construcție nouă,autorizată edificată de către pârâtă.

De asemenea, pârâta mai arată că instanța

de fond a acordat intimatei mai mult decât s-a cerut în condițiile în care

intimata a cerut restituirea în natură a 1713,6 mp, iar tribunalul a dispus

acordarea de măsuri reparatorii pentru 1714 mp și retrocedarea în natură a 172

mp.

S-a mai susținut, referitor la capătul

de cerere privitor la obligația de emitere a unei decizii de soluționare a

notificării nr. 1029 din 26 iulie 2001, că apelanta nu are obligația de a

soluționa o notificare care nu i-a fost adresată direct, ci a fost adresată

Primăriei Cluj - Napoca. In cauză nu s-a făcut dovada recepționării

corespondenței, iar notificarea formulată de reclamantă nu se încadrează în

cele trei modalități de transmitere a notificării pentru cazul imobilelor

naționalizate aflate în patrimoniul unități deținătoare.

Prin decizia civilă nr. 651 din 14

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca

nefondat apelul pârâtei, instanța reținând că reclamanta a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, în mod

legal instanța de fond a constatat efectele sentinței civile nr. 5281 din 8

iunie 2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca, irevocabilă, cu privire la calitatea de

moștenitor cu titlu de prezumție legală, iar în ce privește autoritatea de lucru

judecat a capetelor 2, 3 și 4, instanța de apel a constatat că nu există

întrunită în cauză tripla identitate.

In ce privește capătul patru al cererii

introductive, instanța de apel a apreciat că și acesta a fost soluționat

corect, întrucât, alături de vechea construcție, există în prezent o extindere,

aceste construcții reprezentând împreună un tot unitar. Față de aceste

considerente, s-a constatat că, în mod just s-a dispus la obligarea pârâtei la

emiterea unei decizii de soluționare a notificării în sensul acordării de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei civile nr. 651 din

14 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat

recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

și a sentinței de fond și, în principal, admiterea excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei și respingerea acțiunii ca fiind introdusă ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate, în subsidiar, admiterea excepției

autorității lucrului judecat pentru capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii civile și

respingerea acestora ca având putere de lucru judecat, iar pe fondul cauzei,

respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând faptul că, în mod

greșit instanțele inferioare au respins excepția calității procesuale active a

reclamantei, întrucât, susține pârâta, dovedirea calității de persoană îndreptățită

nu se poate face doar cu actele de stare civilă sau prin prezumția autorității

lucrului judecat ce ar rezulta din sentința civilă nr. 5281 din 8 iunie 2001 a

Judecătoriei Cluj-Napoca. Astfel, recurenta susține că intimata-reclamantă

trebuia să depună înscrisuri, respectiv un certificat de moștenitor ce îi

conferea calitatea defunctului său soț, E.R. de succesor de pe urma vărului său

primar R.E. Junior.

S-a reiterat și excepția autorității

lucrului judecat cu privire la capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii introductive,

susținând că sentința civilă nr. 1037 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului

București, pronunțată în dosarul nr. 611/2004, definitivă și irevocabilă, a

tranșat aceste chestiuni.

In ce privește obligarea la restituirea

în natură a terenului liber de construcții, în suprafață de 172 mp, recurenta

arată că reclamanta nu a depus la dosar acte de proprietate asupra terenului,

simpla intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară, neconducând la

ideea dovedirii dreptului de proprietate, iar terenul de 172 mp neocupat de

construcții nu se poate restitui în natură, deoarece această suprafață nu poate

fi parcelată cadastral și funcțional.

Referitor la obligarea societății

pârâte la emiterea unei decizii de soluționare a notificării, recurenta arată

că petentul E.R. a notificat Primăria Cluj-Napoca, solicitând restituirea în

natură a imobilului proprietate a Ministerului Industriei, Petrolului și

Chimiei, și nu unitatea deținătoare, respectiv SC I. SA, al cărei drept de

proprietate era intabulat în cartea funciară încă din 28 august 1997. Arată că

Primăria municipiului Cluj-Napoca nu a înștiințat-o despre existența

notificării, neexistând nicio dovadă a recepționării corespondenței.

Recursul pârâtei

SC I. SA este nefondat pentru considerentele ce

succed:

In art. 3 din Legea nr. 10/2001,

legiuitorul definește persoanele îndreptățite la restituire, categoriile

respective fiind enumerate limitativ, în sensul că sunt îndreptățite persoanele

fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilelor.

Singura excepție este prevăzută în art.

4 alin. (2) din lege, potrivit căruia, de aceleași drepturi beneficiază și

moștenitorii persoanei fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau

testamentară.

Așadar, o primă obligație care-i

incumbă moștenitorului pentru a succeda, este aceea ca el să dovedească propria

sa calitate, fie că ne aflăm în prezența unei succesiuni legale, fie a unei

succesiuni testamentare.

Pentru aceasta, el dovedește

aptitudinea de a succede și vocația lui succesorală.

Vocația succesorală constă, la rândul

ei, în faptul de a fi chemat sau de a fi îndreptățit la moștenirea unei

persoane.

Din punct de vedere probator, dovada

calității de moștenitor se poate face prin certificat de moștenitor, eliberat

de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995, precum și prin alte acte

juridice, cum ar fi testamentul și actele de stare civilă care atestă rudenia

sau filiația cu titularul dreptului de proprietate.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște

două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.

civ. si art. 166 C. proc. civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de

natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți [conform

art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C. civ.].

Dacă în manifestarea sa de excepție

procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să

oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla

identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ., nu tot astfel se

întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv,

demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte

litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua

diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului

judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea

litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să

asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor

între considerentele hotărârii judecătorești.

Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu

referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre părți, această

prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă

acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a

statuat judecătorește anterior.

Astfel, față de aceste considerente

teoretice, se constată că, în mod legal instanțele anterioare au constatat

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei.

În ce privește excepția autorității

lucrului judecat cu privire la capetele 2, 3 și 4 ale acțiunii introductive

față de sentința civilă nr. 1037 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului

București, pronunțată în dosarul nr. 611/2004, instanța constată că nu poate fi

primită întrucât, între cele două spețe nu există identitate de cauză juridică.

Astfel, starea de fapt pentru care a

fost respinsă sentința invocată ca fiind intrată sub puterea lucrului judecat

nu este identică cu cea a speței de față, societatea pârâtă nefiind sesizată la

acea epocă, pe cale administrativă, cu notificarea formulată de antecesorul

reclamantei.

Critica referitoare la greșita aplicare

a legii de către instanța de apel, în ceea ce privește constatarea de către

această instanță ca fiind incidente dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea

10/2001, și nu a prevederilor art. 10 din aceeași lege, nu poate fi primită.

Pentru stabilirea situației reale a

imobilului s-a dispus administrarea în cauză a unei expertize de specialitate

care a relevat faptul că, din suprafața totală de 1886 mp, doar 172 mp sunt

liberi de construcții, iar la construcția veche, în suprafață de 361,40 mp, s-a

adăugat o extindere, a cărei suprafață desfășurată - 391,64 mp, însumează peste

100% din aria desfășurată inițial, astfel că, în mod just s-a procedat la

restituirea în natură a suprafeței de 172 mp, respectiv la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent până la concurența suprafeței deținute de autor,

precum și pentru construcție.

In ceea ce privește dovedirea dreptului

de proprietate al reclamantei, se observă că, potrivit extrasului de carte

funciară nr. 623, proprietar al imobilului-construcție și teren, în suprafață

de 476 stânjeni era R.E., autorul reclamantei, imobilele trecând în

proprietatea Comunei Urbane Cluj, iar ulterior în proprietatea statului.

Critica referitoare la greșita obligare

a societății pârâte la emiterea unei decizii de soluționare a notificării,

întrucât Primăria municipiului Cluj-Napoca nu a înștiințat societatea recurentă

despre existența notificării, neexistând nicio dovadă a recepționării

corespondenței, nu poate fi nici ea primită.

Astfel, se constată că la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001 societatea pârâtă avea calitatea de unitate deținătoare,

prin urmare, primăria avea obligația de identificare a acesteia și de

comunicare a elementelor de identificare către persoana îndreptățită.

Din actele existente la dosar rezultă

că, la data de 9 iunie 2005 a fost emisă adresa nr. 44180/452/2005 de către Consiliul

local al municipiului Cluj-Napoca, iar la data de 16 iunie 2005, conform

borderoului de corespondență, notificarea, însoțită de actele doveditoare au

fost transmise filialei Cluj a SC I. SA de către Consiliul local al

municipiului Cluj-Napoca, iar recomandata a fost predată destinatarului la data

de 17 iunie 2005.

Astfel, față de data primirii

notificării, societatea pârâtă avea obligația soluționării acesteia cu

respectarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 într-un termen

rezonabil.

Față de aceste considerente, se

constată că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv

pentru care recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și va fi respins

în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., aplicabile în speță, partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, astfel că

recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 8.500 lei cheltuieli de

judecată către intimata-reclamantă R.Z.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

I. SA împotriva deciziei civile nr. 651 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a

IV

a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei

de 8.500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă R.Z.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 octombrie 2010.