ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea adresată Tribunalului Cluj, secția

civilă, reclamanta T.M. a chemat în judecată A.N.R.P. - C.C.S.D., R.A.D.P. Cluj

- Napoca, municipiul Cluj și Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca

solicitând:

- obligarea C.C.S.D.

la emiterea unei dispoziții prin care să-i fie restituit în natură imobilul

situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj Napoca;

- să fie obligată

R.A.D.P. Cluj să predea în deplină proprietate, posesie și folosință același

imobil;

- să fie obligați

R.A.D.P. Cluj, municipiul Cluj și Consiliul Local Cluj Napoca să se abțină de

la orice acte de natură să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a

prerogativelor dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cu obligarea la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.

681/2008 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost

admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T.M. împotriva

pârâților Secretariatul C.C.S.D. și R.A.D.P. Cluj Napoca. A fost obligat

pârâtul să emită dispoziție de restituire în favoarea reclamantei cu privire la

imobil, constând din casă de piatră acoperită cu țiglă compusă din parter, 4

camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependințe,

curte și grădină în suprafață de 792 mp, înscris în C.F. Cluj, condiționat de

restituirea despăgubirilor, actualizate.

A respins ca prematur

petitul de obligare a pârâtei R.A.D.P. la predarea în deplină proprietate și

posesie și de a se abține de la orice act care să conturbe exercitarea deplină

de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate și a respins

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.N.R.P., Municipiul Cluj Napoca

și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și a respins acțiunea formulată

în contradictoriu cu acești pârâți, precum și excepțiile tardivității și

prescripției acțiunii invocate de pârâta R.A.D.P.

Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin Decizia nr.

76/A/2008, a admis apelurile declarate de C.C.S.D. și R.A.D.P. Cluj, a anulat

sentința nr. 681 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a

trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, secției comercială

și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, cu motivarea că, în

raport de Decizia nr. 510/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții

unite, pentru identitate de rațiune se poate concluziona că și în cazul în care

se cenzurează refuzul comisiei centrale de a se pronunța pe cererea reclamantei

este competentă tot curte de apel – secția contencios administrativ ca și în

cazul în care se contestă o decizie a acestei comisii.

de fond.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 358

din 7 iulie 2009 a admis în parte cererea formulată de reclamanta T.M., în

contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., R.A.D.P. Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca

și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și, pe cale de consecință, a

dispus restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul situat în Cluj Napoca,

obligând totodată pârâtele după cum urmează:

C.C.S.D. să emită o

nouă decizie ca urmare a restituirii în natură a imobilului, R.A.D.P. Cluj să

predea reclamantei, în natură, imobilul restituit și ambele pârâte să achite

reclamantei 10.000 lei cheltuieli de judecată.

Au fost respinse

totodată celelalte capete de cerere.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că legiferând dreptul Comisiei

Centrale de a emite ea însăși, în conformitate cu art. 16 din H.G. nr. 1095/2005,

decizii de restituire în natură, legiuitorul nu a înlăturat dreptul persoanei

interesate de a formula acțiunea prevăzută de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001

și nici nu a condiționat emiterea deciziei de restituire în natură, de

contestarea efectivă a dispoziției de acordare a despăgubirilor, astfel încât

apare ca nefondată excepția invocată de pârâta R.A.D.P. privind tardivitatea

acțiunii reclamantei determinată de împrejurarea necontestării Deciziei nr. 5621/2005

privind oferta de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.

Referitor la fondul

cauzei, Curtea de Apel Cluj a constatat că restituirea în natură a cotei de 3/8

din imobilul în discuție este posibilă și se impune față de împrejurarea că și

restul imobilului a fost restituit în natură coproprietarilor, indiferent de

intențiile autorității publice de a dezvolta din punct de vedere urbanistic

zona în care se află imobilul, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație

și Justiție în Decizia nr. 9076 din 9 noiembrie 2006 pronunțată în litigiul în

care Reiman Eva și Kiss Eva au obținut în natură cota de 5/8 din același

imobil.

În acest sens,

instanța de fond a făcut trimitere la Hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza Beian împotriva României ca ilustrare a obligației instanțelor naționale de a

aplica un tratament juridic identic în situații juridice identice.

În sfârșit, instanța

a mai constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Cluj

Napoca și Consiliul Local Cluj Napoca, cu motivarea că nu sunt nici unități

deținătoare și nici entități investite cu soluționarea notificării sau cu

cenzurarea dispoziției emise de unitatea deținătoare și a respins, ca

neîntemeiate excepția prescripției și excepția tardivității acțiunii, în

condițiile în care obiectul acesteia nu este plângerea împotriva deciziei de

acordare de despăgubiri ci cererea de restituire în natură întemeiată pe dispozițiile

art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În temeiul art. 277 C.

proc. civ., instanța de fond a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 1.000 lei.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., sentință pe care o consideră ca

fiind nelegală și netemeinică.

- Este criticată

susținerea instanței de fond potrivit căreia „se impunea restituirea în natură

a cotei de proprietate ce îi revine reclamantei din imobil tocmai în considerarea

faptului că și cealaltă cotă a fost restituită în natură coproprietarilor”, reținându-se

și faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă celorlalți

coproprietari ai imobilului le-a fost restituită în natură cota de 5/8 din

același imobil, însă, situația nu este similară pentru că ceilalți

coproprietari au contestat Hotărârea Consiliului Local nr. 265/2005 a Consiliului

Local Cluj Napoca prin care a fost aprobat planul urbanistic zonal și de

detaliu în vederea realizării acestei investiții.

- Deși soluția

instanței de fond are în vedere posibilitatea evitării insecurității juridice

și incertitudinea subiecților de drept interesați, prin restituirea a 3/8 din

imobil, în natură, reclamantei, chiar instanța de fond ar determina această

stare de insecuritate juridică și incertitudine.

- A fost criticată

soluția instanței de fond și pentru că a fost invocată cauza Beian împotriva

României pronunțată de C.E.D.O. și se susține că o hotărâre judecătorească nu

constituie izvor de drept în dreptul român, iar invocând o hotărâre C.E.D.O. se

ignoră cu bună știință procedurile legislației în vigoare, respectiv

prevederile art. 16 alin. (4) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit acestora,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a

propus acordarea de despăgubiri.

- Soluția instanței

de fond este deci, nelegală, pentru că a obligat la emiterea unei dispoziții de

restituire în natură, cu nesocotirea situației juridice actuale a imobilului.

Soluția instanței de

fond este considerată nelegală și sub aspectul modului de soluționare a

excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al

municipiului Cluj Napoca și se solicită respingerea acesteia.

Chiar dacă instanța

de fond a reținut că municipiul Cluj Napoca și Consiliul Local al Municipiului

Cluj Napoca nu sunt unități deținătoare și nici entități învestite cu

soluționarea notificării, recurenta susține că există calitate procesuală

pasivă pentru Consiliul Local Cluj Napoca pentru că acesta a adoptat hotărârea

ce viza imobilul solicitat de reclamantă și nu a fost anulată la cererea

acesteia.

- Referitor la

cheltuielile de judecată, se invocă faptul că recurenta a recunoscut dreptul

subiectiv al reclamantei și pretențiile acesteia și se impune respingerea

acestui capăt de cerere sau se impune reducerea acestor cheltuieli pentru că

onorariul de avocat este nepotrivit de mare.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consilșiului

Local al municipiului Cluj Napoca.

R.A.D.P. Cluj Napoca

a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea recursului declarat,

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca tardiv

introdusă și neîntemeiată.

Intimata T.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

Reclamanta a

solicitat, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în

natură a cotei de 3/8 din imobilul înscris în C.F. Cluj Napoca, situat în Cluj

Napoca.

Prin Decizia nr. 5621

din 18 mai 2005 emisă de R.A.D.P. Cluj Napoca s-a dispus respingerea cererii de

restituire în natură, s-a admis cererea de acordare a măsurilor reparatorii

deoarece terenul nu ar fi disponibil pentru că este cuprins în Hotărârea Consiliului

Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 a municipiului Cluj Napoca pentru realizarea

unui parking.

Reclamanta nu a mai

contestat această decizie, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D. Cota de 5/8 din

același imobil este deținută de Reimann Ena și Kiss Eva.

Și acestor două

coproprietare le-a fost emisă decizie de către unitatea deținătoare și, după

respingerea cererii de restituire în natură, le-au fost acordate despăgubiri,

însă acestea au contestat decizia.

Prin sentința civilă nr.

1037/2005 a Tribunalului Cluj, secția civilă, definitivă și irevocabilă prin

Decizia nr. 137/A/2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și Decizia nr. 9076

din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 5/8

din imobilul situat în Cluj Napoca, cu motivarea că avizul Comisiei Tehnice de

Amenajare a Teritoriului și Urbanism aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.

265 din 19 aprilie 2005 are caracter strict informativ asupra oportunității

constituirii în zona respectivă a unui parking etajat, deci nu face obiectul

vreunei documentații de urbanism aprobate legal.

După soluționarea

irevocabilă a acestui litigiu, între R.A.D.P. Cluj Napoca, deținătoare a cotei

de 3/8 din imobil și persoanele fizice deținătoare ale cotei de 5/8 din imobil,

s-a procedat la încheierea unui act de partaj și parcelare.

Reclamanta a formulat

mai multe cereri către C.C.S.D., Dosarul său privind respingerea cererii de

restituire în natură și de acordare a despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr.

5235/ CC, expedierea făcându-se la 22 noiembrie 2005, prin care a solicitat

analizarea respingerii cererii de restituire și anularea Deciziei nr. 5621 din

18 mai 2005 emisă de R.A.D.P. Cluj Napoca și emiterea unei decizii de

restituire în natură de către C.C.S.D., mai ales că a fost restituită, deja, în

natură, cota de 5/8 din același imobil.

Toate demersurile

reclamantei, însă, au fost fără rezultat, iar la 11 iulie 2008 s-a adresat

instanței de fond.

Incidente în cauză

sunt dispozițiile art. 16 alin. (4) și art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 16 alin.

(4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pe baza situației juridice a imobilul

pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în

privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură,

iar art. 21 din Titlul VII al aceluiași act normativ prevede că dacă, pe baza

constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul

pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin

decizie motivată va proceda la restituirea lor, iar decizia de restituire în

natură emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr.

10/2001.

Recurenta critică

soluția instanței de fond pentru că ar fi fost dată cu ignorarea acestor

proceduri, însă criticile sunt nefondate.

Dispozițiile art. 16 alin.

(4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt tocmai cele care justifică

admiterea acțiunii și dau posibilitatea C.C.S.D. să cenzureze respingerea

nelegală a restituirilor în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001,

plecând de la situația juridică a imobilelor.

În condițiile în care

C.C.S.D. a fost înștiințată de faptul că o cotă de 5/8 din același imobil a fost

restituită în natură în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile și în care

se consemnează expres faptul că imobilul nu face obiectul vreunei documentații

de urbanism aprobate legal, prin invocarea Hotărârea Consiliului Local nr. 265

din 19 aprilie 2005 de către C.C.S.D. nu se face altceva decât să se

nesocotească cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu privire la

același imobil.

Tocmai pornind de la

restituirea în natură a cote de 5/8 din același imobil, de la considerentele

hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus această restituire, C.C.S.D. va

putea fi obligată, în caz de refuz, la emiterea unei decizii de restituire în

natură a cotei de 3/8 din același imobil.

În aceste condiții,

nu mai prezintă relevanță poziția R.A.D.P. Cluj-Napoca care a oscilat între

nedeclararea recursului împotriva sentinței civile nr. 358/2009 a Curții de

Apel Cluj și punctul de vedere exprimat la 5 august 2009 prin care se declara

de acord cu restituirea cotei din imobil și susținerile din întâmpinare unde R.A.D.P.

Cluj Napoca solicită admiterea recursului declarat de C.C.S.D. împotriva

aceleiași sentințe.

Această poziție

oricum nu are legătură cu situația juridică actuală a imobilului care se

analizează în raport de actele depuse la C.C.S.D.

Vor fi înlăturate și

susținerile recurentei referitoare la invocarea cauzei Beian împotriva României

de către instanța de fond pentru că se face confuzie între o cauză pronunțată

de C.E.D.O. și o hotărâre judecătorească.

Este adevărat că în

dreptul român, jurisprudența nu constituie izvor de drept, dar în cazul

invocării unei cauzei soluționate de C.E.D.O. nu suntem în prezenta unei

hotărâri judecătorești în sensul stabilit de legislația națională, pentru că

hotărârile pronunțate de C.E.D.O. sunt cele care constată încălcări ale

drepturilor omului de către autoritățile statelor semnatare ale Convenției,

inclusiv prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe din statele

semnatare.

Atunci când se invocă

jurisprudența C.E.D.O., se face trimitere la o eventuală eliminare a unei

încălcări a drepturilor fundamentale ale omului, iar judecătorul național este

primul judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului și el trebuie să

aplice direct prevederile acesteia pentru a evita o încălcare a unui drept

fundamental și o eventuală condamnare a României la C.E.D.O.

Judecătorul instanței

de fond, când a făcut trimitere la cauza Beian împotriva României, tocmai acest

aspect l-a avut în vedere și se poate considera că respingerea cererii

reclamantei ar reprezenta o încălcare a art. 14 din Convenție pentru că nu s-a

dovedit „justificarea obiectivă și rezonabilă”, „scopul legitim” sau „raportul

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat” care

să ducă la respingerea cererii de restituire în natură a cotei de 3/8 dintr-un

imobil în condițiile în care cota de 5/8 din același imobil a fost deja

restituită în natură.

Vor fi respinse ca

nefondate și criticile ce vizează modul de soluționare a excepției lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca

deoarece soluția instanței de fond este legală.

Calitatea procesuală

pasivă presupune identitatea dintre pârât și persoana ce va fi obligată în

cadrul raportului juridic dedus judecății.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, Consiliului Local Cluj Napoca nu este unitate deținătoare sau

entitate învestită cu soluționarea notificărilor în sensul Legii nr. 10/2001 și

nici nu are atribuții legate de cenzurarea dispoziției/ deciziei de acordare a

despăgubirilor sau de restituire în natură.

Motivarea recurentei

că acest pârât (Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca) ar fi emis o

hotărâre ce viza imobilul în litigiu nu dovedește dobândirea calității

procesuale pasive a acestui pârât care poate avea această calitate numai în

cazul unui litigiu legat de această hotărâre.

Referitor la ultimul

motiv de recurs cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată sau la

reducerea acestora, se constată că potrivit incident art. 275 C. proc. civ.,

pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului

nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a

fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Din probele aflate la

dosar nu rezultă că C.C.S.D. ar fi recunoscut pretențiile reclamantei la prima

zi de înfățișare, ci în întâmpinare a explicat motivele pentru care nu a dat

curs cererilor reclamantei.

Însă, în cauză,

instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

respectiv va proceda la reducerea onorariului de avocat la 3.000 lei, în raport

de faptul că cererea de recurs a fost soluționată la primul termen de judecată.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

În baza art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., vor fi acordate cheltuielile de judecată reprezentând

onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 358 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

3000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă T.M. cu aplicarea art.

274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2010.