ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanta T.M. a chemat în judecată A.N.R.P. - C.C.S.D., R.A.D.P. Cluj - Napoca, municipiul Cluj și Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca solicitând: - obligarea C.C.S.D. la emiterea unei dispoziții prin care să-i fie restituit în natură imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. Cluj Napoca; - să fie obligată R.A.D.P. Cluj să predea în deplină proprietate, posesie și folosință același imobil; - să fie obligați R.A.D.P. Cluj, municipiul Cluj și Consiliul Local Cluj Napoca să se abțină de la orice acte de natură să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate asupra acestui imobil, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 681/2008 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T.M. împotriva pârâților Secretariatul C.C.S.D. și R.A.D.P. Cluj Napoca. A fost obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în favoarea reclamantei cu privire la imobil, constând din casă de piatră acoperită cu țiglă compusă din parter, 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere, 1 bucătărie, dependințe, curte și grădină în suprafață de 792 mp, înscris în C.F. Cluj, condiționat de restituirea despăgubirilor, actualizate. A respins ca prematur petitul de obligare a pârâtei R.A.D.P. la predarea în deplină proprietate și posesie și de a se abține de la orice act care să conturbe exercitarea deplină de către reclamantă a prerogativelor dreptului de proprietate și a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.N.R.P., Municipiul Cluj Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, precum și excepțiile tardivității și prescripției acțiunii invocate de pârâta R.A.D.P. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin Decizia nr. 76/A/2008, a admis apelurile declarate de C.C.S.D. și R.A.D.P.

Cluj, a anulat sentința nr. 681 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, secției comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, cu motivarea că, în raport de Decizia nr. 510/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, pentru identitate de rațiune se poate concluziona că și în cazul în care se cenzurează refuzul comisiei centrale de a se pronunța pe cererea reclamantei este competentă tot curte de apel – secția contencios administrativ ca și în cazul în care se contestă o decizie a acestei comisii. 2. Soluția instanței de fond. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 358 din 7 iulie 2009 a admis în parte cererea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., R.A.D.P.

Cluj Napoca, Municipiul Cluj Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și, pe cale de consecință, a dispus restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul situat în Cluj Napoca, obligând totodată pârâtele după cum urmează: C.C.S.D. să emită o nouă decizie ca urmare a restituirii în natură a imobilului, R.A.D.P. Cluj să predea reclamantei, în natură, imobilul restituit și ambele pârâte să achite reclamantei 10.000 lei cheltuieli de judecată. Au fost respinse totodată celelalte capete de cerere. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că legiferând dreptul Comisiei Centrale de a emite ea însăși, în conformitate cu art. 16 din H.G.

nr. 1095/2005, decizii de restituire în natură, legiuitorul nu a înlăturat dreptul persoanei interesate de a formula acțiunea prevăzută de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 și nici nu a condiționat emiterea deciziei de restituire în natură, de contestarea efectivă a dispoziției de acordare a despăgubirilor, astfel încât apare ca nefondată excepția invocată de pârâta R.A.D.P. privind tardivitatea acțiunii reclamantei determinată de împrejurarea necontestării Deciziei nr. 5621/2005 privind oferta de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.

Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel Cluj a constatat că restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul în discuție este posibilă și se impune față de împrejurarea că și restul imobilului a fost restituit în natură coproprietarilor, indiferent de intențiile autorității publice de a dezvolta din punct de vedere urbanistic zona în care se află imobilul, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 9076 din 9 noiembrie 2006 pronunțată în litigiul în care Reiman Eva și Kiss Eva au obținut în natură cota de 5/8 din același imobil. În acest sens, instanța de fond a făcut trimitere la Hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza Beian împotriva României ca ilustrare a obligației instanțelor naționale de a aplica un tratament juridic identic în situații juridice identice.

În sfârșit, instanța a mai constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Cluj Napoca și Consiliul Local Cluj Napoca, cu motivarea că nu sunt nici unități deținătoare și nici entități investite cu soluționarea notificării sau cu cenzurarea dispoziției emise de unitatea deținătoare și a respins, ca neîntemeiate excepția prescripției și excepția tardivității acțiunii, în condițiile în care obiectul acesteia nu este plângerea împotriva deciziei de acordare de despăgubiri ci cererea de restituire în natură întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În temeiul art. 277 C. proc. civ., instanța de fond a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., sentință pe care o consideră ca fiind nelegală și netemeinică. - Este criticată susținerea instanței de fond potrivit căreia „se impunea restituirea în natură a cotei de proprietate ce îi revine reclamantei din imobil tocmai în considerarea faptului că și cealaltă cotă a fost restituită în natură coproprietarilor”, reținându-se și faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă celorlalți coproprietari ai imobilului le-a fost restituită în natură cota de 5/8 din același imobil, însă, situația nu este similară pentru că ceilalți coproprietari au contestat Hotărârea Consiliului Local nr. 265/2005 a Consiliului Local Cluj Napoca prin care a fost aprobat planul urbanistic zonal și de detaliu în vederea realizării acestei investiții.

- Deși soluția instanței de fond are în vedere posibilitatea evitării insecurității juridice și incertitudinea subiecților de drept interesați, prin restituirea a 3/8 din imobil, în natură, reclamantei, chiar instanța de fond ar determina această stare de insecuritate juridică și incertitudine. - A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că a fost invocată cauza Beian împotriva României pronunțată de C.E.D.O. și se susține că o hotărâre judecătorească nu constituie izvor de drept în dreptul român, iar invocând o hotărâre C.E.D.O. se ignoră cu bună știință procedurile legislației în vigoare, respectiv prevederile art. 16 alin. (4) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Potrivit acestora, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.

- Soluția instanței de fond este deci, nelegală, pentru că a obligat la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, cu nesocotirea situației juridice actuale a imobilului. Soluția instanței de fond este considerată nelegală și sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca și se solicită respingerea acesteia. Chiar dacă instanța de fond a reținut că municipiul Cluj Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca nu sunt unități deținătoare și nici entități învestite cu soluționarea notificării, recurenta susține că există calitate procesuală pasivă pentru Consiliul Local Cluj Napoca pentru că acesta a adoptat hotărârea ce viza imobilul solicitat de reclamantă și nu a fost anulată la cererea acesteia.

- Referitor la cheltuielile de judecată, se invocă faptul că recurenta a recunoscut dreptul subiectiv al reclamantei și pretențiile acesteia și se impune respingerea acestui capăt de cerere sau se impune reducerea acestor cheltuieli pentru că onorariul de avocat este nepotrivit de mare. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consilșiului Local al municipiului Cluj Napoca. R.A.D.P. Cluj Napoca a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca tardiv introdusă și neîntemeiată. Intimata T.M.

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul înscris în C.F. Cluj Napoca, situat în Cluj Napoca. Prin Decizia nr. 5621 din 18 mai 2005 emisă de R.A.D.P. Cluj Napoca s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură, s-a admis cererea de acordare a măsurilor reparatorii deoarece terenul nu ar fi disponibil pentru că este cuprins în Hotărârea Consiliului Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 a municipiului Cluj Napoca pentru realizarea unui parking.

Reclamanta nu a mai contestat această decizie, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D. Cota de 5/8 din același imobil este deținută de Reimann Ena și Kiss Eva. Și acestor două coproprietare le-a fost emisă decizie de către unitatea deținătoare și, după respingerea cererii de restituire în natură, le-au fost acordate despăgubiri, însă acestea au contestat decizia.

Prin sentința civilă nr. 1037/2005 a Tribunalului Cluj, secția civilă, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 137/A/2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, și Decizia nr. 9076 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în Cluj Napoca, cu motivarea că avizul Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 are caracter strict informativ asupra oportunității constituirii în zona respectivă a unui parking etajat, deci nu face obiectul vreunei documentații de urbanism aprobate legal.

După soluționarea irevocabilă a acestui litigiu, între R.A.D.P. Cluj Napoca, deținătoare a cotei de 3/8 din imobil și persoanele fizice deținătoare ale cotei de 5/8 din imobil, s-a procedat la încheierea unui act de partaj și parcelare. Reclamanta a formulat mai multe cereri către C.C.S.D., Dosarul său privind respingerea cererii de restituire în natură și de acordare a despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 5235/ CC, expedierea făcându-se la 22 noiembrie 2005, prin care a solicitat analizarea respingerii cererii de restituire și anularea Deciziei nr. 5621 din 18 mai 2005 emisă de R.A.D.P. Cluj Napoca și emiterea unei decizii de restituire în natură de către C.C.S.D., mai ales că a fost restituită, deja, în natură, cota de 5/8 din același imobil.

Toate demersurile reclamantei, însă, au fost fără rezultat, iar la 11 iulie 2008 s-a adresat instanței de fond. Incidente în cauză sunt dispozițiile art. 16 alin. (4) și art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pe baza situației juridice a imobilul pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, iar art. 21 din Titlul VII al aceluiași act normativ prevede că dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivată va proceda la restituirea lor, iar decizia de restituire în natură emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Recurenta critică soluția instanței de fond pentru că ar fi fost dată cu ignorarea acestor proceduri, însă criticile sunt nefondate. Dispozițiile art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt tocmai cele care justifică admiterea acțiunii și dau posibilitatea C.C.S.D. să cenzureze respingerea nelegală a restituirilor în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, plecând de la situația juridică a imobilelor. În condițiile în care C.C.S.D. a fost înștiințată de faptul că o cotă de 5/8 din același imobil a fost restituită în natură în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile și în care se consemnează expres faptul că imobilul nu face obiectul vreunei documentații de urbanism aprobate legal, prin invocarea Hotărârea Consiliului Local nr. 265 din 19 aprilie 2005 de către C.C.S.D.

nu se face altceva decât să se nesocotească cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu privire la același imobil. Tocmai pornind de la restituirea în natură a cote de 5/8 din același imobil, de la considerentele hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus această restituire, C.C.S.D. va putea fi obligată, în caz de refuz, la emiterea unei decizii de restituire în natură a cotei de 3/8 din același imobil. În aceste condiții, nu mai prezintă relevanță poziția R.A.D.P. Cluj-Napoca care a oscilat între nedeclararea recursului împotriva sentinței civile nr. 358/2009 a Curții de Apel Cluj și punctul de vedere exprimat la 5 august 2009 prin care se declara de acord cu restituirea cotei din imobil și susținerile din întâmpinare unde R.A.D.P.

Cluj Napoca solicită admiterea recursului declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe. Această poziție oricum nu are legătură cu situația juridică actuală a imobilului care se analizează în raport de actele depuse la C.C.S.D. Vor fi înlăturate și susținerile recurentei referitoare la invocarea cauzei Beian împotriva României de către instanța de fond pentru că se face confuzie între o cauză pronunțată de C.E.D.O. și o hotărâre judecătorească. Este adevărat că în dreptul român, jurisprudența nu constituie izvor de drept, dar în cazul invocării unei cauzei soluționate de C.E.D.O. nu suntem în prezenta unei hotărâri judecătorești în sensul stabilit de legislația națională, pentru că hotărârile pronunțate de C.E.D.O.

sunt cele care constată încălcări ale drepturilor omului de către autoritățile statelor semnatare ale Convenției, inclusiv prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe din statele semnatare. Atunci când se invocă jurisprudența C.E.D.O., se face trimitere la o eventuală eliminare a unei încălcări a drepturilor fundamentale ale omului, iar judecătorul național este primul judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului și el trebuie să aplice direct prevederile acesteia pentru a evita o încălcare a unui drept fundamental și o eventuală condamnare a României la C.E.D.O.

Judecătorul instanței de fond, când a făcut trimitere la cauza Beian împotriva României, tocmai acest aspect l-a avut în vedere și se poate considera că respingerea cererii reclamantei ar reprezenta o încălcare a art. 14 din Convenție pentru că nu s-a dovedit „justificarea obiectivă și rezonabilă”, „scopul legitim” sau „raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat” care să ducă la respingerea cererii de restituire în natură a cotei de 3/8 dintr-un imobil în condițiile în care cota de 5/8 din același imobil a fost deja restituită în natură. Vor fi respinse ca nefondate și criticile ce vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj Napoca deoarece soluția instanței de fond este legală.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și persoana ce va fi obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății. Așa cum a reținut și instanța de fond, Consiliului Local Cluj Napoca nu este unitate deținătoare sau entitate învestită cu soluționarea notificărilor în sensul Legii nr. 10/2001 și nici nu are atribuții legate de cenzurarea dispoziției/ deciziei de acordare a despăgubirilor sau de restituire în natură. Motivarea recurentei că acest pârât (Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca) ar fi emis o hotărâre ce viza imobilul în litigiu nu dovedește dobândirea calității procesuale pasive a acestui pârât care poate avea această calitate numai în cazul unui litigiu legat de această hotărâre.

Referitor la ultimul motiv de recurs cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată sau la reducerea acestora, se constată că potrivit incident art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Din probele aflate la dosar nu rezultă că C.C.S.D. ar fi recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, ci în întâmpinare a explicat motivele pentru care nu a dat curs cererilor reclamantei. Însă, în cauză, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv va proceda la reducerea onorariului de avocat la 3.000 lei, în raport de faptul că cererea de recurs a fost soluționată la primul termen de judecată.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat. În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., vor fi acordate cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 358 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă T.M. cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.