ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7551/2008

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții J.D.G. și J.H. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să dispună anularea dispoziției nr. 3204/2006 emisă de pârât, să dispună restituirea în natură în favoarea reclamanților a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 26154 Cluj-Napoca, nr.top. 5265/1, constând în casă cu 5 camere, 2 bucătării, 2 antreuri, 2 cămări, 2 băi, 2 pivnițe și teren în suprafața de 900 mp și să dispună intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, în cote de ½ parte.

În subsidiar, în cazul respingerii petitelor 2 și 3, s-a solicitat obligarea pârâtului să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului în favoarea reclamanților. S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 623 din 27 septembrie 2007 Tribunalul Cluj a admis în parte plângerea formulată de reclamanții J.D.G. și J.H. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a anulat dispoziția nr. 3204 din 3 octombrie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj- Napoca, acesta fiind obligat să emită o dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în natură în favoarea reclamanților în cote egale a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

26154 Cluj-Napoca, nr.top. 5265/1, compus din casă de cărămidă pe fundație de piatră, acoperit cu țiglă, cu 5 camere, 2 bucătării, 2 antreuri, 2 cămări 2 băi, 2 pivnițe și teren în suprafața de 900 mp, condiționat de restituirea despăgubirilor în sumă de 42.581 lei, sumă reactualizată conform art. 12 din Legea nr. 10/2001. Au fost respinse petitele 2 și 3, iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 4550 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că imobilul în litigiu situat în Cluj-Napoca, constând în casă și teren în suprafața de 900 mp a fost înscris în C.F. 26154 Cluj, nr.top. 5265/1. Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 91/1976, scopul exproprierii fiind acela al dezvoltării Grupului Școlar pentru Mașini Unelte Cluj.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că, în prezent, construcția preluată de la antecesorul reclamanților există pe teren, se află într-o stare de degradare avansată și este folosită pentru depozitarea materialelor nefolosite în procesul de învățământ, aspect care rezultă și din adresa emisă de Municipiul Cluj-Napoca, Direcția Control, în care se arată în plus că utilitățile sunt dezafectate. În ce privește terenul de 900 mp, în raportul de expertiză se arată că la sud există o zonă neamenajată, folosită ca și parcare, la nord există un teren de sport nefolosit, iar în zona de est și vest sunt zone de teren liber, fiind folosit cu destinația de parcare auto. Tribunalul a reținut că raportul de expertiză efectuat în cauză stabilește în mod cert că pe teren nu există alte construcții sau servituti legale.

În ce privește amenajările de utilitate publică, s-a considerat că singura zonă care s-ar putea încadra în această calificare este zona folosită ca și parcare, însă art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 se referă la parcări amenajate, ceea ce s-a apreciat că nu este cazul în speță, întrucât zona respectivă este doar folosită ca și parcare și nu amenajată la standardele unei parcări publice. Prin urmare, prima instanță a considerat că imobilul în litigiu poate fi restituit reclamanților în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu obligația acestora de a achita despăgubirea primită cu ocazia exproprierii, în sumă de 42.891 lei, sumă re actualizată, conform art. 12 din aceeași lege.

Totodată, tribunalul a apreciat că în speță, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente. Construcția în litigiu este într-o stare de degradare avansată, nu are utilități, astfel că este exclus ca ea să fie folosită pentru realizarea activităților de învățământ, starea sa nepermițând nici măcar o depozitare a materialului didactic folosit în procesul de învățământ, ci doar eventual a unor materiale ce nu se mai folosesc. În ce privește terenul, s-a reținut că parcarea nu este una amenajată pentru a fi folosită în scop public, iar în ce privește terenul de sport, din constatările expertului rezultă cu evidență că deși pe acest teren sunt depozitate materiale ce pot fi folosite pentru ora de sport, starea terenului și a vegetației de pe el indică în mod cert că el nu este folosit in acest scop.

Aceste constatări combat astfel și susținerea pârâtului că imobilul ar fi folosit de Grupul Școlar Unirea și că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ar ocupa funcțional întreg terenul afectat. Instanța a apreciat că poate doar să oblige pârâtul să emită dispoziție de restituire și nu să dispună ea însăși restituirea în natură a imobilului. Tot astfel, intabularea urmează a se realiza în baza dispoziției ce se va emite de pârât și nu direct de către instanță. Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj- Napoca, solicitând schimbarea în tot a hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților J.D.G. și J.H. Reclamanții J.D.G. și J.H.

au formulat cerere de aderare la apelul formulat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând modificarea în parte a sentinței atacată, în sensul admiterii petitelor 2 și 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv să se dispună restituirea în natură, pe seama reclamanților a imobilului situat în Cluj- Napoca, înscris în C.F. 26154 Cluj-Napoca, nr. top. 5265/1, compus din: casă din cărămidă, pe fundații din piatră, acoperită cu țiglă, cu 5 camere, 2 bucătării, 2 antreuri, 2 cămări, 2 băi, 2 pivnițe și teren în suprafață de 900 mp; întabularea reclamanților în cartea funciară, asupra imobilului de mai sus, în cote de ½ parte fiecare, cu titlu de lege. Prin decizia civilă nr. 27/A/2008, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de aderare la apel, formulată de reclamanții J.D.G.

și J.H. împotriva sentinței civile nr. 623 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în întregime acțiunea reclamanților și a obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să restituie, în natură, reclamanților, în cote egale, imobilul situat în Cluj-Napoca, nr. 9, evidențiat în C.F. 26154 Cluj, top 5265/1, reprezentând casă și teren în suprafață de 900 mp, sub condiția restituirii despăgubirilor în sumă de 42.581 lei, actualizate conform art. 12 din Legea nr. 10/2001. S-a dispus întabularea, cu titlu de drept restituire, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a apelat sentința civilă nr. 623/2007 a Tribunalului Cluj exclusiv în privința dispozițiilor referitoare la restituirea în natură a suprafeței de 240 mp teren, din parcela cu nr. top. 5265/1, având o suprafață totală de 900 mp, și la obligația de plată a cheltuielilor de judecată în proces. Pârâtul nu a contestat restituirea în natură a diferenței de 660 mp teren și a construcției edificată pe acest teren, dispusă în primă instanță consecutiv anulării dispoziției nr. 3204 din 3 martie 2006, emisă în baza Legii nr. 10/2001. Cu referire la terenul în suprafață de 240 mp, Curtea de Apel a reținut faptul că acesta este amplasat în partea de nord a parcelei funciare identificată cu nr. top.

5265/1 în C.F. 26154 Cluj, preluată de stat în baza Decretului de expropriere nr. 91/1976 de la proprietarul tabular J.B. , autorul comun al reclamanților, decedat la data de 9 septembrie 1994. Exproprierea s-a făcut cu plata despăgubirilor bănești, "In scopul dezvoltării Grupului Școlar pentru mașini-unelte Cluj" (art. 14, Decretul Prezidențial nr. 91 din 2 aprilie 1976) al cărui continuator este Grupul Școlar Material Rulant "Unirea" Cluj-Napoca. Apelantul a susținut că suprafața de teren în litigiu (240 mp) are destinația: "teren de sport", fiind afectată realizării orelor de pregătire fizică a elevilor Grupului Școlar "Unirea", prin urmare nu este susceptibil de o restituire în natură. Instanța a constatat însă că realitatea acestor susțineri nu a fost probată de apelant, mai mult, ele au fost contrazise prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing.

B.I. potrivit cărora terenul de sport, situat la nordul parcelei funciare, este "nefolosit" asemeni întregii parcele în suprafață de 900 mp, construcția edificată în acest loc prezentând ea însăși o avansată stare de degradare, destinația actuală fiind aceea specifică unui depozit de materiale didactice vechi, scoase din uz. S-a apreciat de către instanță că, chiar dacă apelantul ar fi făcut dovada indubitabilă a faptului că imobilul teren în litigiu este necesar și afectat exclusiv și nemijlocit activității de învățământ, verificându-se astfel ipoteza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, această împrejurare nu ar fi reprezentat un impediment pentru restituirea în natură, obligația legală a proprietarului fiind aceea de a menține afectațiunea imobilului restituit, o perioadă de timp determinată.

S-a considerat că, atâta timp cât probele câștigate cauzei relevă faptul că imobile expropriate (construcția nedemolată și terenul cu o suprafață totală de 900 mp) sunt libere, în înțelesul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv nu au afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, restituirea lor integrală persoanelor îndreptățite este soluția legală în cauză, judicios aplicată de prima instanță. Instanța de apel a apreciat însă că soluția primei instanțe este greșită sub aspectul obligării pârâtului la emiterea unei noi dispoziții, în sensul restituirii în natură a bunului în litigiu.

S-a reținut sub acest aspect că, din moment ce s-a reglementat, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că deciziile / dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) și art. 14 se face referire la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i-a acordat prin lege, instanța judecătorească dispune ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat, fără titlu valabil, ori de câte ori constată că aplicarea acestei măsuri reparatorii este legal posibilă.

În acest sens s-a pronunțat de altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 12 noiembrie 2007). Or, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe. În conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, hotărârea judecătorească de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat, rămasă irevocabilă, constituie titlu de întabulare. Așa fiind, și în raport cu rezolvarea dată cererii principale, prima instanță trebuia să admită și cererea accesorie a reclamanților, aceea de a fi înscris în cartea funciară dreptul de proprietate comună pe cote părți egale, dobândit prin restituire în baza Legii nr. 10/2001 și moștenire legală.

Prin decizia civilă nr. 85/A/2008, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 27/ A /15 formulată de reclamanții și a dispus completarea deciziei civile nr. 27/ A din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, în sensul că a obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească reclamanților suma de 1.747 lei, cheltuieli de judecată în apel. A fost totodată completată dispoziția de întabulare a dreptului de proprietate, în sensul că s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, în cote egale, cu titlul de drept de restituire. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se formulează următoarele critici de nelegalitate în legătură cu decizia recurată: Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a admiterii recursului în interesul legii, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, a stabilit într-adevăr, cu titlu de îndrumare pentru instanțele de judecată faptul că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, "instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate." Cu toate acestea, susține recurentul, dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 3204 din 3 octombrie 2006 a fost emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Se face trimitere prin motivele de recurs la prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare a imobilului și la dispozițiile art. 26 alin. (1) potrivit cărora, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligat să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri. Prin urmare, susține recurentul, Legea nr. 10/2001 instituie o procedură administrativă obligatorie, în cadrul căreia, în cauză, Primarul Municipiului Cluj-Napoca are obligația de a soluționa pe fond notificarea sub toate aspectele, respectiv posibilitatea legală de a alege modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Caracterul obligatoriu al procedurii administrative rezultă neîndoielnic din lege, notificatorul având dreptul de a se adresa instanței după emiterea dispoziției de soluționare pe fond a notificării, un argument în acest sens fiind și prevederile art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Se mai arată că instanța de judecată nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, în sensul că terenul în suprafață de 240 mp cu destinația de teren de sport nu poate fi considerat ca teren liber de construcții motivat de faptul că acesta este necesar pentru desfășurarea orelor de pregătire fizică a elevilor din cadrul Grupului Școlar Unirea.

Cu privire la aplicabilitatea art. 274 C. proc. civ. se arată că, urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, cheltuielile de judecată puteau fi acordate doar în cuantum de o treime din suma solicitată, proporțional cu ponderea din cererea de chemare în judecată care a fost admisă. Analizând criticile formulate prin motivele de recurs, în funcție de aspectele pe care le vizează, Înalta Curte constată că acestea pot fi structurate astfel: 1. O primă critică susține nelegalitatea deciziei recurate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. raportat la art. 11 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu motivarea că, în baza acestor dispoziții legale, în procedura reglementată prin Legea 10/2001, procedura administrativă este obligatorie, astfel încât măsura dispusă direct de instanță de retrocedare în natură a terenului în litigiu către reclamanți, este nelegală.

Prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și au decis că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond (...) acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. În cauză, reclamanții au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să anuleze dispoziția nr. 3204/2006 emisă de pârât și să dispună restituirea în natură, în favoarea reclamanților, a imobilului situat în Cluj-Napoca.

În aceste condiții, în cauză se regăsește ipoteza avută în vedere la pronunțarea deciziei nr. XX din 19 martie 2007 în soluționarea recursului în interesul legii, iar față de dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia menționată este obligatorie pentru instanțe. Pe cale de consecință, apreciind că în mod corect instanța de apel a soluționat fondul pretențiilor deduse judecății, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. Î nalta Curte va constata nefondată această primă critică formulată.

2. Prin cea de a doua critică se susține că instanța de judecată nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, în sensul că terenul în suprafață de 240 mp cu destinația de teren de sport nu poate fi considerat ca teren liber de construcții motivat de faptul că acesta este necesar pentru desfășurarea orelor de pregătire fizică a elevilor din cadrul Grupului Școlar Unirea.

Înalta Curte constată că în considerentele hotărârii recurate, instanța de apel a reținut că susținerile formulate prin motivele de apel având un conținut identic nu au fost probate de apelant, ci au fost contrazise prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit potrivit cărora terenul de sport, situat la nordul parcelei funciare, este "nefolosit" asemeni întregii parcele în suprafață de 900 mp, construcția edificată în acest loc prezentând ea însăși o avansată stare de degradare, destinația actuală fiind aceea specifică unui depozit de materiale didactice vechi, scoase din uz. În consecință, Curtea de Apel a concluzionat că terenul este liber și, pornind de la această premisă, a făcut aplicarea prevederilor art. 11 din Legea 10/2001.

Pretinzând prin motivele de recurs formulate că terenul nu este liber în sensul Legii 10/2001, ci este destinat desfășurării orelor de pregătire fizică a elevilor din cadrul Grupului Școlar Unirea, recurentul critică modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate în cauză și situația de fapt reținută de aceasta în urma interpretării dovezilor administrate. Or, dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. care permiteau exercitarea controlului de legalitate sub acest aspect au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, în prezent calea de atac a recursului putând fi exercitată numai sub aspecte de legalitate. Tot astfel, critica vizând ignorarea de către instanța de apel a apărărilor formulate sub același aspect și care ar putea fi circumscrisă prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., nu mai învestește în mod legal instanța de recurs cu analiza ei, față de abrogarea acestor dispoziții legale prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000 introdus prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005. 3. Se critică decizia pronunțată și sub aspectul aplicării prevederilor art. 274 C. proc. civ., susținându-se că față de soluția pronunțată, cheltuielile de judecată nu puteau fi acordate integral. Înalta Curte reține că prin decizia civilă nr. 85/A/2008, Curtea de Apel Cluj a dispus completarea deciziei civile nr. 27/ A din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, în sensul obligării Primarului Municipiului Cluj-Napoca să plătească reclamanților suma de 1.747 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 27/A/2008, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de aderare la apel, formulată de reclamanții J.D.G. și J.H. împotriva sentinței civile nr. 623 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în întregime acțiunea reclamanților și a obligat Primarul Municipiului Cluj- Napoca să restituie, în natură, reclamanților, în cote egale, imobilul situat în Cluj-Napoca. S-a dispus întabularea proprietății, cu titlu de drept restituire, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj- Napoca împotriva aceleiași hotărâri.

Prin urmare, în urma controlului judiciar exercitat, declanșat prin căile de atac exercitate de ambele părți, instanța de apel considerând întemeiată cererea de aderare la apel formulată de reclamanți și respingând apelul declarat de pârât, a schimbat soluția primei instanțe în sensul că a admis toate capetele de cerere ale acțiunii principale. În consecință, existând o culpă procesuală a pârâtului-recurent în sensul art. 274 C. proc. civ., Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 27 A din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică , astăzi 28 noiembrie 2008.