ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7551/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7551/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 17 octombrie 2007

pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții J.D.G. și

J.H. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să

dispună

anularea dispoziției nr.

3204/2006 emisă de pârât, să dispună restituirea în

natură în favoarea reclamanților a imobilului

situat în Cluj-Napoca,

înscris în C.F. 26154 Cluj-Napoca, nr.top.

5265/1, constând în

casă cu 5 camere, 2

bucătării, 2 antreuri, 2 cămări, 2 băi, 2 pivnițe și teren în

suprafața de 900 mp și să dispună intabularea

dreptului de proprietate în

favoarea reclamanților, în cote de ½

parte.

În subsidiar, în cazul

respingerii petitelor 2 și 3, s-a solicitat obligarea pârâtului să emită o

dispoziție de restituire în natură a imobilului în favoarea

reclamanților.

S-a solicitat și obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 623

din 27 septembrie 2007 Tribunalul Cluj a admis în parte

plângerea formulată de reclamanții

J.D.G. și J.H.

împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a anulat

dispoziția nr. 3204 din

3 octombrie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-

Napoca, acesta fiind

obligat să emită o dispoziție motivată în temeiul Legii

nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în

natură în favoarea

reclamanților în cote

egale a imobilului situat în Cluj-Napoca,

înscris în C.F. 26154 Cluj-Napoca, nr.top. 5265/1, compus din casă de

cărămidă pe fundație de piatră, acoperit cu țiglă,

cu 5 camere, 2 bucătării, 2

antreuri, 2 cămări 2 băi, 2 pivnițe și teren

în suprafața de 900 mp, condiționat de restituirea despăgubirilor în sumă de

42.581 lei, sumă reactualizată conform art. 12 din Legea nr. 10/2001.

Au fost respinse petitele 2 și

3, iar pârâtul a fost obligat să plătească

reclamanților suma de 4550 lei

cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre tribunalul a reținut că imobilul în

litigiu situat în Cluj-Napoca,

constând în casă și teren în

suprafața de 900 mp a fost înscris în C.F. 26154 Cluj,

nr.top. 5265/1.

Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român

în baza

Decretului de expropriere nr.

91/1976, scopul exproprierii fiind acela al

dezvoltării Grupului Școlar

pentru Mașini Unelte Cluj.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză a rezultat că, în prezent, construcția preluată de la antecesorul

reclamanților există pe teren, se află

într-o stare de degradare avansată și este folosită pentru depozitarea

materialelor nefolosite în procesul de învățământ,

aspect care rezultă și din adresa emisă de Municipiul Cluj-Napoca, Direcția

Control, în care se arată

în plus că utilitățile sunt dezafectate.

În ce privește terenul de 900

mp, în raportul de expertiză se arată că la sud există o zonă neamenajată,

folosită ca și parcare, la nord există un teren

de sport nefolosit, iar în zona de est și vest sunt

zone de teren liber, fiind folosit cu destinația de parcare auto.

Tribunalul a reținut că raportul de expertiză

efectuat în cauză stabilește în mod cert că pe teren nu există alte construcții

sau servituti legale.

În ce privește amenajările de utilitate publică, s-a

considerat că

singura zonă care s-ar putea

încadra în această calificare este zona folosită ca

și parcare, însă art. 10 pct. 3 din Normele

metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.

250/2007 se referă la parcări amenajate, ceea ce s-a apreciat că nu este cazul

în speță, întrucât zona respectivă este doar folosită ca și parcare și nu

amenajată la standardele unei parcări publice.

Prin urmare, prima instanță a

considerat că imobilul în litigiu poate fi

restituit reclamanților în

temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu

obligația acestora de a achita

despăgubirea primită cu ocazia exproprierii, în

sumă de 42.891 lei, sumă re

actualizată, conform art. 12 din aceeași lege.

Totodată, tribunalul a apreciat că în speță,

dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 10/2001

nu sunt incidente. Construcția în litigiu este într-o stare de

degradare avansată, nu are utilități, astfel că

este exclus ca ea să fie folosită

pentru realizarea activităților de

învățământ, starea sa nepermițând nici

măcar

o depozitare a materialului didactic folosit în procesul de învățământ,

ci

doar eventual a unor materiale ce nu se mai folosesc.

În ce privește terenul, s-a

reținut că parcarea nu este una amenajată pentru a fi folosită în scop public,

iar în ce privește terenul de sport, din

constatările expertului rezultă cu evidență că deși pe acest teren sunt

depozitate materiale ce pot fi folosite pentru

ora de sport, starea terenului și

a vegetației de pe el indică în mod

cert că el nu este folosit in acest scop. Aceste constatări combat astfel și

susținerea pârâtului că imobilul ar fi folosit de Grupul Școlar Unirea și că

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ar ocupa funcțional întreg

terenul afectat.

Instanța a apreciat că poate

doar să oblige pârâtul să emită dispoziție de restituire și nu să dispună ea

însăși restituirea în natură a imobilului. Tot astfel, intabularea urmează a se

realiza în baza dispoziției ce se va emite de

pârât și nu direct de către instanță.

Împotriva sentinței a declarat

apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-

Napoca, solicitând schimbarea în tot a hotărârii judecătorești atacate

în sensul respingerii acțiunii reclamanților J.D.G. și J.H.

Reclamanții J.D.G. și J.H. au

formulat

cerere

de aderare la apelul formulat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca,

solicitând modificarea în parte a sentinței

atacată, în sensul admiterii

petitelor 2 și

3 din cererea de chemare în judecată, respectiv să se dispună

restituirea

în natură, pe seama reclamanților a imobilului situat în Cluj-

Napoca, înscris în C.F. 26154 Cluj-Napoca, nr.

top.

5265/1, compus din: casă din

cărămidă, pe fundații din piatră, acoperită cu

țiglă, cu 5 camere, 2

bucătării, 2 antreuri, 2 cămări, 2 băi, 2 pivnițe și teren

în suprafață de 900 mp; întabularea reclamanților

în cartea funciară, asupra

imobilului

de mai sus, în cote de ½ parte fiecare, cu titlu de lege.

Prin decizia civilă nr.

27/A/2008, Curtea de Apel Cluj a admis cererea

de aderare la apel, formulată

de reclamanții J.D.G. și

J.H. împotriva sentinței civile nr. 623 din 27

septembrie 2007 a

Tribunalului

Cluj, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în

întregime acțiunea reclamanților și a obligat

Primarul Municipiului Cluj-Napoca să restituie, în natură, reclamanților, în

cote egale, imobilul situat în Cluj-Napoca, nr. 9, evidențiat în C.F. 26154

Cluj, top 5265/1,

reprezentând casă

și teren în suprafață de 900 mp, sub condiția restituirii despăgubirilor în

sumă de 42.581 lei, actualizate conform art. 12 din Legea

nr. 10/2001.

S-a dispus întabularea, cu

titlu de drept restituire, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins

ca nefondat apelul declarat

de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a avut în vedere

următoarele considerente:

Pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca a apelat sentința civilă nr.

623/2007 a Tribunalului Cluj exclusiv în privința

dispozițiilor referitoare la

restituirea

în natură a suprafeței de 240 mp teren, din parcela cu nr. top. 5265/1, având o

suprafață totală de 900 mp, și la obligația de plată a cheltuielilor de

judecată în proces.

Pârâtul nu a contestat restituirea în natură a diferenței de 660 mp

teren și a construcției edificată pe acest teren, dispusă în primă instanță

consecutiv

anulării dispoziției

nr. 3204 din 3 martie 2006, emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Cu referire la terenul în suprafață de 240 mp, Curtea de Apel a reținut

faptul că acesta este amplasat în partea de

nord a parcelei funciare

identificată cu

nr. top. 5265/1 în C.F. 26154 Cluj, preluată de stat în baza

Decretului de expropriere nr. 91/1976 de la

proprietarul tabular J.B.

, autorul

comun al reclamanților, decedat la data de 9 septembrie 1994.

Exproprierea s-a făcut cu plata despăgubirilor bănești, "In scopul

dezvoltării Grupului Școlar pentru mașini-unelte Cluj" (art. 14, Decretul

Prezidențial nr. 91 din

2 aprilie 1976) al cărui continuator este Grupul Școlar

Material Rulant "Unirea" Cluj-Napoca.

Apelantul a

susținut că suprafața de teren în litigiu (240 mp) are

destinația: "teren de sport", fiind afectată realizării

orelor de pregătire fizică a elevilor Grupului Școlar "Unirea", prin

urmare nu este susceptibil de o

restituire în natură.

Instanța a constatat însă că realitatea acestor susțineri nu a fost

probată

de

apelant, mai mult, ele au fost contrazise prin concluziile raportului de

expertiză tehnică

judiciară întocmit de expert ing. B.I. potrivit cărora terenul de sport, situat

la nordul parcelei funciare, este "nefolosit" asemeni

întregii parcele în

suprafață de 900 mp, construcția edificată în acest loc prezentând ea însăși o

avansată stare de degradare, destinația actuală fiind

aceea specifică unui depozit de

materiale didactice vechi, scoase din uz.

S-a apreciat

de către instanță că, chiar dacă apelantul ar fi făcut dovada indubitabilă a

faptului că imobilul teren în litigiu este necesar și

afectat exclusiv și nemijlocit activității de învățământ, verificându-se

astfel

ipoteza art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, republicată, această împrejurare

nu ar fi reprezentat

un impediment pentru restituirea în natură, obligația legală a proprietarului

fiind aceea de a menține afectațiunea imobilului restituit, o perioadă de timp

determinată.

S-a considerat că, atâta timp cât probele câștigate cauzei relevă faptul

că imobile expropriate

(construcția nedemolată și terenul cu o suprafață totală de 900 mp) sunt

libere, în înțelesul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, respectiv nu au afectațiunea

pentru care s-a dispus

exproprierea, restituirea lor integrală

persoanelor îndreptățite este soluția legală în cauză, judicios aplicată de

prima instanță.

Instanța de apel a apreciat însă că soluția primei instanțe este

greșită

sub aspectul obligării

pârâtului la emiterea unei noi dispoziții, în sensul restituirii în natură a

bunului în litigiu.

S-a reținut

sub acest aspect că, din moment ce s-a reglementat, prin art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, că deciziile / dispozițiile motivate de respingere a

notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor pot fi

atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) și art.

14 se face referire la restituirea imobilelor prin

hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea

deciziei sau a dispoziției, nu este

limitată

doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă

dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă, în

virtutea dreptului său de

plenitudine de jurisdicție ce i-a acordat prin

lege, instanța judecătorească

dispune ea însăși, în mod direct, restituirea

imobilului preluat de stat, fără titlu valabil, ori de câte ori constată că

aplicarea acestei măsuri reparatorii este legal posibilă.

În acest sens s-a pronunțat de altfel, Înalta Curte de Casație și

Justiție

constituită în Secțiile

Unite, prin Decizia nr.

XX

din 19 martie 2007

(publicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 12 noiembrie 2007). Or,

potrivit

dispozițiilor art. 329

alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept

prin deciziile pronunțate în interesul legii,

este obligatorie pentru instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 7/1996 coroborat

cu art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, hotărârea judecătorească de restituire

în natură a imobilului preluat

abuziv de stat, rămasă irevocabilă, constituie

titlu de întabulare. Așa fiind, și în raport cu rezolvarea

dată cererii principale, prima instanță trebuia să admită și cererea accesorie

a

reclamanților, aceea de a fi înscris în

cartea funciară dreptul de proprietate

comună

pe cote părți egale, dobândit prin restituire în baza Legii nr. 10/2001

și

moștenire legală.

Prin decizia civilă nr. 85/A/2008, Curtea de Apel Cluj a admis cererea

de completare a

deciziei civile nr. 27/ A /15 formulată de reclamanții și a

dispus completarea deciziei civile nr. 27/ A

din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, în sensul că a obligat Primarul

Municipiului Cluj-Napoca să

plătească

reclamanților suma de 1.747 lei, cheltuieli de judecată în apel.

A fost totodată completată dispoziția de întabulare a dreptului de

proprietate, în sensul că s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în

favoarea reclamanților,

în cote egale, cu titlul de drept de restituire.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs

Primarul Municipiului

Cluj-Napoca.

Prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.,

se formulează

următoarele critici de nelegalitate în legătură cu decizia recurată:

Înalta Curte

de Casație și Justiție, urmare a admiterii recursului în

interesul legii, prin Decizia nr.

XX

din 19 martie 2007, a stabilit

într-adevăr,

cu

titlu de îndrumare pentru instanțele de judecată faptul că, în aplicarea

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

"instanța de

judecată este

competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația

formulată împotriva deciziei/dispoziției prin care s-a solicitat

restituirea în

natură a imobilelor preluate în mod abuziv, ci și

notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității

deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate."

Cu toate acestea, susține recurentul, dispoziția de propunere privind

acordarea de despăgubiri nr. 3204 din 3 octombrie 2006 a fost emisă de Primarul

Municipiului

Cluj-Napoca în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001,

potrivit căruia, în cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul

teren afectat, măsurile

reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Se face trimitere prin motivele de recurs la prevederile art. 22 alin.

(1)

din Legea nr. 10/2001, în

conformitate cu care, persoana îndreptățită va notifica persoana juridică

deținătoare a imobilului și la dispozițiile art. 26

alin. (1) potrivit cărora, dacă restituirea în natură nu este posibilă,

deținătorul

imobilului sau, după

caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este

obligat să

acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să

propună acordarea de despăgubiri.

Prin urmare,

susține recurentul, Legea nr. 10/2001 instituie o

procedură administrativă obligatorie, în cadrul căreia, în cauză,

Primarul

Municipiului Cluj-Napoca are obligația de a soluționa pe fond

notificarea

sub toate aspectele, respectiv

posibilitatea legală de a alege modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii

în echivalent. Caracterul obligatoriu al procedurii administrative rezultă

neîndoielnic din lege, notificatorul având dreptul de a se adresa instanței

după emiterea dispoziției de soluționare pe

fond a notificării, un argument în acest sens fiind și prevederile art.

16 alin. (1)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Se mai arată

că instanța de judecată nu a ținut cont de obiecțiunile

formulate de Primarul Municipiului Cluj-Napoca la raportul de expertiză

tehnică judiciară întocmit în cauză, în sensul că terenul în suprafață de 240

mp

cu destinația de teren de sport nu poate fi considerat ca teren liber de

construcții motivat de faptul că acesta este necesar pentru desfășurarea

orelor de pregătire fizică a elevilor din cadrul

Grupului Școlar Unirea.

Cu privire la aplicabilitatea art. 274 C. proc. civ. se arată că,

urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, cheltuielile de

judecată

puteau fi acordate doar

în cuantum de o treime din suma solicitată, proporțional cu ponderea din

cererea de chemare în judecată care a fost admisă.

Analizând criticile formulate prin motivele de recurs, în funcție de

aspectele pe care le vizează, Înalta Curte

constată că acestea pot fi structurate astfel:

1.

O primă critică susține nelegalitatea deciziei recurate în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc.

civ.. raportat la art. 11 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) și

art.

16 alin. (1) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, cu motivarea că, în baza acestor dispoziții legale, în

procedura reglementată prin Legea 10/2001,

procedura administrativă este obligatorie, astfel încât

măsura dispusă direct

de

instanță de retrocedare în natură a terenului în litigiu către reclamanți, este

nelegală.

Prin decizia nr. XX

din 19 martie 2007, secțiile unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție au admis recursul în interesul legii declarat de

procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și au

decis că, în aplicarea

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001, instanța

de judecată este competentă să soluționeze pe

fond (...) acțiunea persoanei

îndreptățite în cazul refuzului

nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții

interesate.

În cauză, reclamanții

au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca, să anuleze dispoziția nr.

3204/2006

emisă de pârât și să dispună restituirea în natură, în favoarea

reclamanților, a imobilului situat în

Cluj-Napoca.

În aceste condiții,

în cauză se regăsește ipoteza avută în vedere la pronunțarea deciziei nr. XX

din 19 martie 2007 în soluționarea recursului în interesul legii, iar față de

dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia

menționată este obligatorie pentru instanțe.

Pe cale de

consecință, apreciind că în mod corect instanța de apel a

soluționat fondul pretențiilor deduse judecății,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. Î

nalta Curte va constata nefondată această primă critică formulată.

critică se susține că instanța de judecată nu a

ținut cont de obiecțiunile formulate de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca la

raportul de expertiză

tehnică judiciară întocmit în cauză, în sensul că terenul

în suprafață de 240 mp cu destinația de teren de

sport nu poate fi considerat

ca teren

liber de construcții motivat de faptul că acesta este necesar pentru

desfășurarea orelor de pregătire fizică a elevilor din cadrul Grupului Școlar

Unirea.

Înalta Curte constată

că în considerentele hotărârii recurate, instanța de apel a reținut că

susținerile formulate prin motivele de apel având un

conținut identic nu au fost probate de apelant, ci au fost contrazise

prin

concluziile raportului de

expertiză tehnică judiciară întocmit potrivit cărora

terenul de sport, situat la nordul parcelei

funciare, este "nefolosit" asemeni întregii parcele în suprafață de

900 mp, construcția edificată în acest loc prezentând ea însăși o avansată

stare de degradare, destinația actuală fiind

aceea specifică unui depozit de materiale didactice vechi, scoase din

uz.

În consecință, Curtea

de Apel a concluzionat că terenul este liber și, pornind de la această premisă,

a făcut aplicarea prevederilor art. 11 din Legea 10/2001.

Pretinzând

prin motivele de recurs formulate că terenul nu este liber în

sensul Legii 10/2001, ci

este destinat desfășurării orelor de pregătire fizică a elevilor din cadrul

Grupului Școlar Unirea, recurentul critică modul în care instanța de apel a

interpretat probele administrate în cauză și situația de fapt reținută de

aceasta în urma interpretării dovezilor administrate.

Or, dispozițiile art.

304 pct. 11 C. proc. civ. care permiteau exercitarea

controlului de legalitate sub acest aspect au fost în mod expres

abrogate prin

art.

I

pct. 112 din O.U.G. nr.

138/2000, în prezent calea de atac a recursului

putând fi exercitată numai sub aspecte de legalitate.

Tot astfel, critica

vizând ignorarea de către instanța de apel a apărărilor formulate sub același

aspect și care ar putea fi circumscrisă

prevederilor

art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu mai învestește în mod legal instanța de

recurs

cu analiza ei, față de abrogarea acestor dispoziții legale prin art.

I

pct.

111 din O.U.G. nr. 138/2000 introdus prin art.

I

pct. 49 din Legea

219/2005.

pronunțată și sub aspectul aplicării prevederilor art. 274 C. proc. civ.,

susținându-se că față de soluția pronunțată, cheltuielile de judecată nu puteau

fi acordate integral.

Înalta Curte reține că prin decizia civilă nr. 85/A/2008, Curtea de

Apel

Cluj a

dispus completarea deciziei civile nr. 27/ A din 15 ianuarie 2008 a Curții

de Apel Cluj, în sensul

obligării Primarului Municipiului Cluj-Napoca să

plătească reclamanților suma de

1.747 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 27/A/2008, Curtea de Apel Cluj a admis cererea

de aderare la apel,

formulată de reclamanții J.D.G. și

J.H. împotriva sentinței civile nr. 623 din 27

septembrie 2007 a

Tribunalului

Cluj, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în

întregime acțiunea reclamanților și a obligat

Primarul Municipiului Cluj-

Napoca să

restituie, în natură, reclamanților, în cote egale, imobilul situat în

Cluj-Napoca.

S-a dispus întabularea proprietății, cu titlu

de drept restituire, au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost

respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-

Napoca împotriva aceleiași hotărâri.

Prin urmare, în urma controlului judiciar exercitat, declanșat prin

căile

de atac exercitate de

ambele părți, instanța de apel considerând întemeiată cererea de aderare la

apel formulată de reclamanți și respingând apelul declarat de pârât, a schimbat

soluția primei instanțe în sensul că a admis toate capetele de cerere ale

acțiunii principale.

În consecință,

existând o culpă procesuală a pârâtului-recurent în sensul art. 274 C. proc.

civ., Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale.

Față de considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat

recursul declarat de Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei

civile nr. 27 A din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică , astăzi 28 noiembrie 2008.