ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7222/2007

Asupra recursului de față; Prin acțiunea formulată la data de 20 martie 2006, reclamanții M.E., M.A. și P.M., au solicitat Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Cluj, anularea dispoziției cu nr. 891 din 24 februarie 2006 prin care a fost respinsă notificarea acestora cu nr. 2010/2001. Prin sentința civilă nr. 1063 din 30 noiembrie 2006, Tribunalul Cluj a admis în parte, acțiunea reclamanților a anulat parțial dispoziția contestată și a obligat pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamanților o nouă dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție corp nr. 2, situat în municipiul Cluj Napoca, compusă din 2 camere și o bucătărie, conform fișei tehnice a imobilului de la data naționalizării, cu nr. top 10039. S-a respins cererea având ca obiect stabilirea despăgubirilor pentru corpul nr. 1 de clădire din imobilul situat la adresa menționată, înscris în C.F.

nr. 6909 Cluj-Napoca cu nr. top 10039, precum și cererea pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin dispoziția nr. 891 din 24 februarie 2006, pârâtul a respins notificarea cu nr. 2010/2001 formulată de reclamanți pentru despăgubirea a două corpuri de clădire situate în municipiul Cluj- Napoca. În motivarea dispoziției s-a arătat pentru corpul nr. l de clădire, că a fost restituit în baza Legii nr. 112/1995, iar pentru corpul nr. 2 de clădire, neevidențiat în C.F., că nu se face dovada preluării la stat, astfel că, cererea nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Din memoriul tehnic efectuat în cauză și din celelalte probe administrate a rezultat că, la data naționalizării, a existat și corpul 2 de clădire, neevidențiat în C.F., pentru care reclamanții nu au primit despăgubiri anterior Legii nr. 10/2001.

În perioada cuprinsă între data naționalizării și aceea a intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, construcția a fost distrusă, ceea ce nu poate fi imputat reclamanților. În cauză s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Referitor la cererea privind stabilirea despăgubirilor pentru corpul nr. 1 de clădire, înscris în C.F. nr. 6909 Cluj-Napoca cu nr. top 10039, aceasta a fost respinsă, avându-se în vedere faptul că cererea pentru acest corp a fost soluționată în baza Legii nr. 112/1995, reclamantele semnând fără obiecțiuni procesul-verbal de predare-primire al imobilului. Pentru că reclamantele nu au depus acte justificative pentru cheltuielile de judecată, cererea de acordare a acestora a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 118/A/2007, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca și a fost obligat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Critica cu privire la corpul II de clădire, potrivit căreia acesta nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefiind preluat de stat și neînscris în C.F. în proprietatea statului s-a apreciat ca fiind nefondată iar hotărârea instanței de fond ca legală. În cartea funciară, într-adevăr nu au fost evidențiate ambele corpuri de clădire, dar din răspunsurile Primăriei municipiului Cluj-Napoca, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a reieșit că în fapt, din proprietatea antecesorilor reclamanților au fost preluate două corpuri de clădire.

Preluarea în fapt a imobilului de către Statul Român și neluarea măsurilor pentru întreținerea acestuia, au condus la degradarea totală a corpului II de clădire, dar acestea nu au exclus dreptul reclamanților de a fi beneficiarii măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001. În baza art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ. s-a micșorat onorariul avocațial pretins de reclamantă și a fost obligat apelantul la plata sumei de 700 lei către M.E. Prin recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a formulat critici cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 asupra corpului II de clădire. În susținere s-a arătat că pentru acest corp de clădire, statul nu și-a înscris dreptul de proprietate în C.F.

și nefiind preluat de către acesta, distrugerile și degradările acestei clădiri nu pot fi imputate statului. Recursul va fi respins pentru următoarele considerente: Pentru cel de al doilea corp de clădire chiar dacă statul nu și-a înscris dreptul său de proprietate în C.F., s-au făcut dovezi din care să rezulte că acest imobil a fost naționalizat și preluat de stat. Astfel, prin adresa cu nr. 17/385 din 5 octombrie 1992, emisă de RA A.I.F.L. Cluj, către reclamanta M.E. ( fila 33, dosar fond ), s-a reținut că imobilul din Cluj-Napoca, este compus din două corpuri de clădire, alcătuite astfel: primul din parter și al doilea din parter și etaj. S-a mai reținut că acest imobil a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și se află în proprietatea statului.

Prin adresa cu nr. 20413/401 din 21 mai 1991, emisă de Primăria municipiului Cluj-Napoca, se comunică reclamantei M.E. că imobilul din litigiu a fost trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare, și că pentru soluționarea cererii sale, se așteaptă apariția unui act normativ în materie ( fila 32, dosar fond). De fapt, prin criticile formulate de pârât nu se contestă existența acestui corp de clădire ci faptul că acesta nu a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, astfel că degradările și distrugerile în timp nu-i sunt imputabile și nu poate fi obligat la despăgubiri. Legea nr. 10/2001, este o lege al cărui obiect de reglementare îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv, cu titlu sau fără titlu.

Din înscrisurile depuse la dosar, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, rezultă că și cel de-al doilea corp de clădire a fost naționalizat, ceea ce face ca și pentru acesta să fie aplicabile dispozițiile legii menționate. În acest sens, hotărârea instanței de apel se privește ca legală, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul construcție, corp nr. 2, astfel că în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 118/A din l3 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.