ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8730/2009

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 29 februarie 2008 sub nr. 826/117/2008, reclamanții L.G., R.M. și L.I.S. au contestat dispoziția 851 din 4 februarie 2008, emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca prin care li s-a respins notificarea cu nr. 616/2001. Notificarea 616 din 9 august 2001 a fost respinsă pentru că petenții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în raport cu fostul proprietar tabular al imobilului revendicat situat în Cluj Napoca și anume A.I. (conform încheierii din C.F. ) și C.M. (conform anexei la Decretul nr. 360/1977 prin care s-a preluat construcția).

Aceiași reclamanți au mai formulat o contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la nr. 825 din 29 februarie 2008 împotriva deciziei nr. 852 din 4 februarie 2008 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca prin care li s-a respins notificarea cu nr. 617 din 9 august 2001 prin care au solicitat imobilul situat în Cluj-Napoca fostă proprietate a lui C.G. Cele două cauze au fost conexate. Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 375 din 11 iulie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a admis în parte acțiunile reclamanților în cele două dosare conexe. A fost anulată dispoziția nr. 851 din 4 februarie 2008 și anulată în parte dispoziția 852 din 4 februarie 2008 emise de primarul municipiului Cluj Napoca.

Din dispoziția 852/2008 a fost menținută soluția de respingere a notificării formulate de reclamantul L.I.S. S-a stabilit prin sentința menționată dreptul celor doi reclamanți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la exproprierea pentru bunul în suprafață de 306 mp și casă de locuit în suprafață de 45,30 mp, înscris în C.F. Cluj Napoca 21023 cu nr.top 21658/1. S-a mai stabilit dreptul reclamanților L.G. și R.M. la despăgubiri în condițiile legii speciale având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul teren în suprafață de 400 mp și casă de locuit în suprafață de 114,65 mp înscris în C.F.

Cluj Napoca 21024 cu nr. top 21658/2. Au fost respinse cererile având ca obiect stabilirea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cele două imobile descrise. A fost obligat pârâtul la 2380 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei soluții, în esență Tribunalul a reținut următoarele: Pentru imobilul, teren de 306 mp și casă în suprafață de 45,30 mp preluat de la C.M. și pentru care aceasta a primit 5630 lei despăgubiri de expropriere (conform pv. din 12 decembrie 1977) există unele neconcordanțe în evidențele Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca, determinate, potrivit aprecierii instanței, de menționarea imobilului ca fiind expropriat în baza a două decrete diferite.

Instanța și-a format convingerea, în baza materialului probator administrat în cauză, că imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 360/1777 împreună cu imobilul de la nr. 7, acestea fiind imobile alăturate având nr. top 21658/1 și 21658/2 și în fapt reprezentând o singură gospodărie a soților K.L.G. și L.M. Instanța a reținut că reclamanții L.G. (fost K.L.G.) și R.M. (fostă K.L.M.) sunt moștenitorii defunctei M.L. în calitate de copii, iar reclamantul L.I.S. are calitatea de nepot de fiu K.L.I. predecedat. S-a constatat cu privire la reclamantul L.I.S. născut la 7 ianuarie 1967 că este frate uterin cu ceilalți doi reclamanți , el avându-l ca tată pe L.M.

fiind așadar întemeiată numai contestația făcută de acesta împotriva dispoziției 852 din 4 februarie 2008 a primarului Municipiului Cluj Napoca pentru imobilul proprietatea mamei sale, M.L. pentru imobilul situat la nr. 5. Cât privește imobilul situat la nr. 7, s-a reținut că terenul a fost cumpărat de C.G. și M.L. de la doi proprietari tabulari, și că cei doi cumpărători au construit pe acest teren o casă. De la C.G. și M.L., au fost preluate cele două imobile prin expropriere, ocazie cu care construcțiile au fost demolate și s-au încasat despăgubiri pentru acestea în sumă de 5630 lei și respectiv 11637 lei. În raport de împrejurarea că pentru cele două imobile a fost admisă cererea în realizarea dreptului pretins, instanța a respins, în conformitate cu art. 111 C. proc.

civ., capetele de cerere privind stabilirea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilele în discuție. Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 278/A din 24 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât. S-a constatat că instanța de fond, în urma unei temeinice analize și sinteze a recursurilor depuse în cauză, a stabilit cu certitudine faptul că cele două imobile pentru care reclamanții pretind măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, situate la nr. 5 și respectiv nr. 7 în Cluj Napoca identificate cu nr. top 26658/1 și 26658/2, au reprezentat o singură gospodărie a soților K.L.G. și M.L., pe care îi moștenesc copiii acestora și, respectiv, cât o privește pe M.L., nepotul de fiu predecedat.

S-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001 să primească măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent. Constatând că reclamanții au făcut dovada acestei calități, fiind moștenitorii foștilor proprietari s-a constatat că în mod corect au fost anulate dispozițiile referitoare la respingerea notificărilor 616/2001 și 617/2001. S-a mai constatat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cât privește acordarea de măsuri reparatorii sub formă de echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere că au fost demolate construcțiile și terenurile sunt afectate integral de lucrările, pentru care s-a dispus exproprierea.

Toate aceste constatări ale Curții în lipsa unor motive de apel, au fost deduse din analiza apărărilor făcute de pârât în instanța de fond (în principal referitoare la lipsa dovezilor privind calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001) apărări formulate în întâmpinarea aflată la filele 96 – 98 în dosarul Tribunalului. Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj, pârâtul a declarat recurs, care a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt s-a arătat că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii 10/2001 în raport de împrejurarea că nu au făcut reclamanții dovada nici că sunt proprietarii imobilului de la data exproprierii în înțelesul art.3 din lege nici că sunt moștenitori legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite în înțelesul art. 4 alin. (2) din lege.

S-a arătat că dispozițiile 851 și 852 atacate sunt legale deoarece reclamanții nu au atașat la notificările depuse actele doveditoare ale calității, în copii legalizate și pentru că în dovedirea acestei calități nu sunt suficiente actele de stare civilă, calitatea de succesor fiind atestată de un certificat de moștenitor care nu există în cauză. Succesiunea se dezbate fie prin procedură notarială fie prin procedură judecătorească. S-a mai arătat că din actele depuse la dosar rezultă că imobilul din Cluj Napoca, nr. 5 a fost preluat în baza Decretului 360/1977 de la numita C.M. iar cel de la nr. 7 a fost preluat în baza aceluiași act normativ de la G.G. și soția născută C.A.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimații reclamanți aceștia au arătat că în cauză au administrat probe care să dovedească calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari și că formularea notificărilor în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 valorează acceptare a succesiunii, corect departajată de instanță cât privește reclamanții în raport de părinții lor, foștii proprietari în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, dezbaterea succesiunii și întocmirea unui certificat de moștenitor, nereprezentând o cerință pentru existența calității de persoană îndreptățită. Verificând decizia atacată, actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurentul pârât, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare: Critica referitoare la lipsa certificatului de moștenitor în dovedirea acestei calități a fost invocată ca atare pentru prima dată în motivele de recurs.

Această lipsă nu s-a menționat nici în considerentele dispozitivului de respingere a notificărilor, nici în poziția procesuală de invocare a lipsei calității procesuale active – la fond în întâmpinare și respectiv, prin apelul – nemotivat. În întâmpinarea depusă de pârât și aflată la filele 96-98 în dosarul nr. 825/117/2008 al Tribunalului, se face vorbire într-adevăr despre certificatul de moștenitor sau de calitate, în enumerarea actelor cu care se face dovada calității de persoană îndreptățită, recte moștenitor al foștilor proprietari. Pârâtul reproduce însă – trunchiat – interpretarea pe care o dă H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 art. 4 alin. (2) cu referire directă la „accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii”.

Pârâtul susține în întâmpinarea menționată că „norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificat de moștenitor, dacă acestea există, testamente)….iar în cazul în care se depune „certificat de calitate” emis de un notar public, potrivit legii, unitatea investită va soluționa notificarea și pe baza acestuia”. Citatul din Norma metodologică 4.2. fiind desprins din contextul de ansamblu, pârâtul îi dă (sau lasă să se înțeleagă) o altă interpretare decât cea avută în vedere și de lege și de norma metodologică de interpretare a acesteia. Sintagma „analiza calificată” din textul normei 4.2.

se referă nu la calitatea probelor – căci, potrivit dreptului civil și dreptului procesual civil român nu există o supremație a probelor, ele având egală valoare – ci la calificarea persoanelor care apreciază aceste probe. Textul integral al normei citate (omis de la reproducere), este explicit pentru acest sens: „Având în vedere complexitatea materiei, se recomandă unității învestite cu soluționarea notificărilor să apeleze fie la serviciile unor notari publici, fie ale juriștilor din cadrul unității respective. Menționăm că legiuitorul a lăsat într-o primă fază această analiză și calificare (a calității de moștenitor) la aprecierea unității deținătoare sau a autorității investite cu soluționarea notificării.

În cazul în care se depune „certificat de calitate” emis de un notar public, potrivit legii, unitatea investită va soluționa notificarea și pe baza acestuia”. Ranforsarea acestui înțeles avut în vedere de lege și de Normele metodologice este făcută și de norma 4.3. care prevede expres: „4.3. În cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care sunt succesoare ale titularului și care sunt rude în același grad (deci care au vocație legală sau testamentară, după caz la moștenire) și comisia de analiză a notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, decizia de restabilire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea calității de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii”.

Ca urmare, în mod legal instanța de apel a constatat corect stabilită calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în conformitate cu art. 4 alin. (2) din lege analizând actele de stare civilă (naștere, deces, căsătorie, decizie de schimbare de nume) depuse la dosarele cauzei dar și la Comisia de rezolvare a notificărilor, în aplicarea art. 4 alin. (3) din lege. Potrivit acestui din urmă articol, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire este solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001. Calitatea de moștenitori legali – dovedită în cauză cu probele administrate – s-a făcut potrivit legii civile române (așa cum îndrumă și Norma metodologică 4.4.), gradul de rudenie, fiind stabilit pe baza certificatelor de stare civilă (naștere și respectiv de deces).

Nici critica referitoare la lipsa certificării pentru conformitate, a actelor de stare civilă nu este întemeiată. Documentele aflate la filele 31-76 în dosarul 826/117/2008 al Tribunalului documente depuse de pârât în anexă la adresa 5/225/2/452 din 24 martie 2008, ca răspuns la cererea instanței de a depune dosarul intern înregistrat la nr. 1226 privind imobilul situat la nr. 7) conțin și actele de stare civilă ale reclamanților și foștilor proprietari în xerocopie dar care poartă pe ele mențiunea că sunt conforme cu originalele, urmată de o semnătură, ceea ce demonstrează că actele au îndeplinit și această cerință. Susținerea referitoare la existența unui alt proprietar al unuia dintre imobilele ce au format obiectul notificărilor nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

De altfel din procesele verbale încheiate ca urmare a actelor de expropriere se face mențiunea expresă a persoanelor care au încasat despăgubiri pe baza preluării imobilelor expropriate de la aceste persoane. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 pentru a se reține acest motiv de recurs și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul, cu consecința păstrării deciziei atacate. În sensul art. 274 C. proc. civ. va fi obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 278/A din 24 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009.