ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8730/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8730/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând, asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la 29 februarie 2008 sub nr. 826/117/2008, reclamanții L.G., R.M.

și L.I.S. au contestat dispoziția 851 din 4 februarie 2008, emisă de Primăria

Municipiului Cluj Napoca prin care li s-a respins notificarea cu nr. 616/2001.

Notificarea 616 din 9 august 2001 a fost

respinsă pentru că petenții nu au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite în raport cu fostul proprietar tabular al imobilului revendicat

situat în Cluj Napoca și anume A.I. (conform încheierii din C.F. ) și C.M. (conform

anexei la Decretul nr. 360/1977 prin care s-a preluat construcția).

Aceiași reclamanți au mai formulat o

contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la nr. 825 din 29 februarie

2008 împotriva deciziei nr. 852 din 4 februarie 2008 emisă de primarul

municipiului Cluj-Napoca prin care li s-a respins notificarea cu nr. 617 din 9

august 2001 prin care au solicitat imobilul situat în Cluj-Napoca fostă

proprietate a lui C.G.

Cele două cauze au fost conexate.

Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 375

din 11 iulie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților și a admis în parte acțiunile reclamanților în cele două dosare

conexe. A fost anulată dispoziția nr. 851 din 4 februarie 2008 și anulată în

parte dispoziția 852 din 4 februarie 2008 emise de primarul municipiului Cluj

Napoca. Din dispoziția 852/2008 a fost menținută soluția de respingere a notificării

formulate de reclamantul L.I.S.

S-a stabilit prin sentința menționată

dreptul celor doi reclamanți la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile

primite la exproprierea pentru bunul în suprafață de 306 mp și casă de locuit

în suprafață de 45,30 mp, înscris în C.F. Cluj Napoca 21023 cu nr.top 21658/1.

S-a mai stabilit dreptul reclamanților L.G.

și R.M. la despăgubiri în condițiile legii speciale având în vedere

despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul teren în suprafață de 400

mp și casă de locuit în suprafață de 114,65 mp înscris în C.F. Cluj Napoca

21024 cu nr. top 21658/2.

Au fost respinse cererile având ca obiect

stabilirea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cele două imobile descrise.

A fost obligat pârâtul la 2380 lei

cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții, în esență

Tribunalul a reținut următoarele:

Pentru imobilul, teren de 306 mp și casă

în suprafață de 45,30 mp preluat de la C.M. și pentru care aceasta a primit

5630 lei despăgubiri de expropriere (conform pv. din 12 decembrie 1977) există

unele neconcordanțe în evidențele Consiliului local al Municipiului

Cluj-Napoca, determinate, potrivit aprecierii instanței, de menționarea imobilului

ca fiind expropriat în baza a două decrete diferite.

Instanța și-a format convingerea, în

baza materialului probator administrat în cauză, că imobilul a fost trecut în

proprietatea Statului Român în temeiul Decretului nr. 360/1777 împreună cu

imobilul de la nr. 7, acestea fiind imobile alăturate având nr. top 21658/1 și

21658/2 și în fapt reprezentând o singură gospodărie a soților K.L.G. și L.M.

Instanța a reținut că reclamanții L.G.

(fost K.L.G.) și R.M. (fostă K.L.M.) sunt moștenitorii defunctei M.L. în

calitate de copii, iar reclamantul L.I.S. are calitatea de nepot de fiu K.L.I.

predecedat.

S-a constatat cu privire la reclamantul L.I.S.

născut la 7 ianuarie 1967 că este frate uterin cu ceilalți doi reclamanți , el

avându-l ca tată pe L.M. fiind așadar întemeiată numai contestația făcută de

acesta împotriva dispoziției 852 din 4 februarie 2008 a primarului Municipiului

Cluj Napoca pentru imobilul proprietatea mamei sale, M.L. pentru imobilul

situat la nr. 5.

Cât privește imobilul situat la nr. 7,

s-a reținut că terenul a fost cumpărat de C.G. și M.L. de la doi proprietari

tabulari, și că cei doi cumpărători au construit pe acest teren o casă.

De la C.G. și M.L., au fost preluate cele

două imobile prin expropriere, ocazie cu care construcțiile au fost demolate și

s-au încasat despăgubiri pentru acestea în sumă de 5630 lei și respectiv 11637

lei.

În raport de împrejurarea că pentru cele

două imobile a fost admisă cererea în realizarea dreptului pretins, instanța a

respins, în conformitate cu art. 111 C. proc. civ., capetele de cerere privind

stabilirea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilele în discuție.

Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 278/A

din 24 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

S-a constatat că instanța de fond, în

urma unei temeinice analize și sinteze a recursurilor depuse în cauză, a

stabilit cu certitudine faptul că cele două imobile pentru care reclamanții

pretind măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, situate la nr. 5 și

respectiv nr. 7 în Cluj Napoca identificate cu nr. top 26658/1 și 26658/2, au

reprezentat o singură gospodărie a soților K.L.G. și M.L., pe care îi moștenesc

copiii acestora și, respectiv, cât o privește pe M.L., nepotul de fiu

predecedat.

S-a constatat că reclamanții sunt

persoane îndreptățite în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001 să primească măsuri

reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent.

Constatând că reclamanții au făcut dovada

acestei calități, fiind moștenitorii foștilor proprietari s-a constatat că în

mod corect au fost anulate dispozițiile referitoare la respingerea notificărilor

616/2001 și 617/2001.

S-a mai constatat că în mod corect s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cât

privește acordarea de măsuri reparatorii sub formă de echivalent în condițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere că au fost demolate

construcțiile și terenurile sunt afectate integral de lucrările, pentru care

s-a dispus exproprierea.

Toate aceste constatări ale Curții în

lipsa unor motive de apel, au fost deduse din analiza apărărilor făcute de

pârât în instanța de fond (în principal referitoare la lipsa dovezilor privind

calitatea de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001) apărări

formulate în întâmpinarea aflată la filele 96 – 98 în dosarul Tribunalului.

Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj,

pârâtul a declarat recurs, care a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În fapt s-a arătat că în mod greșit a

fost soluționată excepția lipsei calității de persoane îndreptățite, în

înțelesul Legii 10/2001 în raport de împrejurarea că nu au făcut reclamanții dovada

nici că sunt proprietarii imobilului de la data exproprierii în înțelesul art.3

din lege nici că sunt moștenitori legali sau testamentari ai persoanelor fizice

îndreptățite în înțelesul art. 4 alin. (2) din lege.

S-a arătat că dispozițiile 851 și 852

atacate sunt legale deoarece reclamanții nu au atașat la notificările depuse

actele doveditoare ale calității, în copii legalizate și pentru că în dovedirea

acestei calități nu sunt suficiente actele de stare civilă, calitatea de

succesor fiind atestată de un certificat de moștenitor care nu există în cauză.

Succesiunea se dezbate fie prin procedură notarială fie prin procedură

judecătorească.

S-a mai arătat că din actele depuse la

dosar rezultă că imobilul din Cluj Napoca, nr. 5 a fost preluat în baza

Decretului 360/1977 de la numita C.M. iar cel de la nr. 7 a fost preluat în

baza aceluiași act normativ de la G.G. și soția născută C.A.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de

intimații reclamanți aceștia au arătat că în cauză au administrat probe care să

dovedească calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari și că

formularea notificărilor în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 valorează acceptare

a succesiunii, corect departajată de instanță cât privește reclamanții în

raport de părinții lor, foștii proprietari în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001,

dezbaterea succesiunii și întocmirea unui certificat de moștenitor, nereprezentând

o cerință pentru existența calității de persoană îndreptățită.

Verificând decizia atacată, actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurentul pârât,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

considerentele următoare:

Critica referitoare la lipsa

certificatului de moștenitor în dovedirea acestei calități a fost invocată ca

atare pentru prima dată în motivele de recurs.

Această lipsă nu s-a menționat nici în

considerentele dispozitivului de respingere a notificărilor, nici în poziția

procesuală de invocare a lipsei calității procesuale active – la fond în

întâmpinare și respectiv, prin apelul – nemotivat.

În întâmpinarea depusă de pârât și aflată

la filele 96-98 în dosarul nr. 825/117/2008 al Tribunalului, se face vorbire

într-adevăr despre certificatul de moștenitor sau de calitate, în enumerarea actelor

cu care se face dovada calității de persoană îndreptățită, recte moștenitor al

foștilor proprietari. Pârâtul reproduce însă – trunchiat – interpretarea pe

care o dă H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001 art. 4 alin. (2) cu referire directă la

„accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii”. Pârâtul

susține în întâmpinarea menționată că „norma referitoare la accesul moștenitorilor

persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a

actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificat de

moștenitor, dacă acestea există, testamente)….iar în cazul în care se depune

„certificat de calitate” emis de un notar public, potrivit legii, unitatea

investită va soluționa notificarea și pe baza acestuia”.

Citatul din Norma metodologică 4.2. fiind

desprins din contextul de ansamblu, pârâtul îi dă (sau lasă să se înțeleagă) o

altă interpretare decât cea avută în vedere și de lege și de norma metodologică

de interpretare a acesteia.

Sintagma „analiza calificată” din textul

normei 4.2. se referă nu la calitatea probelor – căci, potrivit dreptului civil

și dreptului procesual civil român nu există o supremație a probelor, ele având

egală valoare – ci la calificarea persoanelor care apreciază aceste probe.

Textul integral al normei citate (omis de

la reproducere), este explicit pentru acest sens:

„Având în vedere complexitatea materiei, se recomandă

unității

învestite

cu soluționarea notificărilor să apeleze fie la serviciile unor

notari publici, fie ale juriștilor din cadrul unității

respective. Menționăm că legiuitorul a lăsat într-o primă fază această analiză

și calificare (a calității de moștenitor) la aprecierea unității deținătoare

sau a autorității investite cu soluționarea notificării. În cazul în care se

depune „certificat de calitate” emis de un notar public, potrivit legii, unitatea

investită va soluționa notificarea și pe baza acestuia”.

Ranforsarea acestui înțeles avut în

vedere de lege și de Normele metodologice este făcută și de norma 4.3. care

prevede expres:

„4.3. În cazul în care restituirea

aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care sunt

succesoare ale titularului și care sunt rude în același grad (deci care au

vocație legală sau testamentară, după caz la moștenire) și comisia de analiză a

notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori,

decizia de restabilire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea

calității de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun

intern aplicabil moștenirii”.

Ca urmare, în mod legal instanța de

apel a constatat corect stabilită calitatea reclamantului de persoană

îndreptățită în conformitate cu art. 4 alin. (2) din lege analizând actele de

stare civilă (naștere, deces, căsătorie, decizie de schimbare de nume) depuse

la dosarele cauzei dar și la Comisia de rezolvare a notificărilor, în aplicarea

art. 4 alin. (3) din lege. Potrivit acestui din urmă articol, cererea de

restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror

restituire este solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Calitatea de moștenitori legali –

dovedită în cauză cu probele administrate – s-a făcut potrivit legii civile

române (așa cum îndrumă și Norma metodologică 4.4.), gradul de rudenie, fiind

stabilit pe baza certificatelor de stare civilă (naștere și respectiv de deces).

Nici critica referitoare la lipsa

certificării pentru conformitate, a actelor de stare civilă nu este întemeiată.

Documentele aflate la filele 31-76 în dosarul 826/117/2008 al Tribunalului documente

depuse de pârât în anexă la adresa 5/225/2/452 din 24 martie 2008, ca răspuns

la cererea instanței de a depune dosarul intern înregistrat la nr. 1226 privind

imobilul situat la nr. 7) conțin și actele de stare civilă ale reclamanților și

foștilor proprietari în xerocopie dar care poartă pe ele mențiunea că sunt

conforme cu originalele, urmată de o semnătură, ceea ce demonstrează că actele

au îndeplinit și această cerință.

Susținerea referitoare la existența unui

alt proprietar al unuia dintre imobilele ce au format obiectul notificărilor nu

au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

De altfel din procesele verbale încheiate

ca urmare a actelor de expropriere se face mențiunea expresă a persoanelor care

au încasat despăgubiri pe baza preluării imobilelor expropriate de la aceste

persoane.

Pentru considerentele arătate, constatând

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 pentru a se reține

acest motiv de recurs și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul, cu consecința păstrării

deciziei atacate.

În sensul art. 274 C. proc. civ. va

fi obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 278/A din 24

octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 1000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie

2009.