ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 448/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 651 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. S-a respins acțiunea civilă formulată de S.W. formulată împotriva pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S.W. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca și în consecință: - s-a dispus anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 4741 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul Mun.

Cluj-Napoca. S-au respins celelalte pretenții ale reclamantului, precum și cererea de obligare la cheltuieli de judecată a pârâților. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea nr. 676/2002, înregistrată la executorul judecătoresc C.M., reclamantul a solicitat restituirea în natură, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 12208 cu nr. top. 15478/7 și 15479/7 Cluj-Napoca. La data de 21 martie 2008, prin sentința civilă 141/2008, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar 345/117/2008, acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a fost admisă, obligându-se pârâtul să emită în favoarea reclamantului, o dispoziție prin care să îi restituie în natură terenul în suprafață de 300 stj.

p. situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 12208 cu nr. top. 15478/7 și 15479/7 Cluj-Napoca, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Această hotărâre a rămas irevocabilă, prin respingerea apelului declarat, astfel cum rezultă din decizia nr. 223/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și respingerea recursului, prin decizia nr. 4954/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin dispoziția nr. 4741/2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, notificarea nr. 676/2002 formulată de reclamant, pentru imobilul în suprafață de 300 stj.

p. situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 12208 cu nr. top. 15478/7 și 15479/7 Cluj-Napoca, a fost respinsă cu motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Motivarea acestei dispoziții vine însă în contradicție totală cu considerentele hotărârilor sus amintite care au stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită și temeinicia cererii sale. Prima instanță a reținut că de altfel, această dispoziție a fost emisă după cercetarea notificării de către instanță, soldată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești, hotărâre care era adusă la cunoștința pârâtului. În aceste condiții, prin Dispoziția emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, se aduce atingere autorității de lucru judecat ce însoțește hotărârea judecătorească.

Ca atare, a mai apreciat tribunalul, pârâtul avea obligația de a emite o dispoziție în acord cu statuările instanțelor judecătorești. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, apreciind ca nelegală Dispoziția nr. 4741/2008 Primarului Municipiului Cluj-Napoca, instanța a admis contestația și a dispus anularea acestei dispoziții. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului să se conformeze ordinului judecătoresc, instanța a apreciat că în prezenta cauză, reclamantul este în posesia unui titlu executoriu care trebuie pus în executare fie în mod benevol, fie pe calea executării silite. De aceea, dacă s-ar da curs cererii reclamantului, acesta ar putea dobândi două titluri executorii pentru aceiași pretenție, lucru ce nu poate fi primit.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea având ca obiect această pretenție. Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care și această cerere a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul, ambii apelanți criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul declarat, reclamantul a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în totalitate și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel. În motivarea apelului, reclamantul a invocat următoarele: În ce privește respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate la fond, acesta a învederat că a depus la dosar factura și chitanța ce justifică cuantumul cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, în valoare de 4.760 lei.

Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj irevocabilă, pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca a fost obligat să emită în favoarea sa o dispoziție fie de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 12208 Cluj nr. top 15478/7, 15479/7, fie de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Or, în condițiile în care pârâtul a emis o dispoziție de respingere a notificării era oportună constrângerea acestuia să se conformeze ordinului judecătoresc, chiar dacă reclamantul nu a solicitat expres aplicarea unei amenzi civile pe zi de întârziere, în temeiul art. 580 3 C. proc.

civ., instanța, în virtutea rolului activ avea obligația să pună în discuția părților acest aspect. Reclamantul a învederat, totodată, că afirmația din cuprinsul considerentelor hotărârii potrivit căreia este deja în posesia unui titlu executoriu - sentința civilă nr. 141/2008 irevocabilă - nu este adecvată elementelor stării de fapt. Prin această hotărâre judecătorească, s-a instituit în sarcina pârâtului o obligație de a face pe care acesta nu a îndeplinit-o. Ca atare, instanța, din oficiu, putea să adopte măsuri de coerciție aplicând pârâtului amendă civilă în baza art. 580 3 C. proc. civ. Pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca a solicitat prin apelul declarat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea apelului, s-au invocat următoarele: Cu ocazia analizării notificării nr. 676 din 14 februarie 2002 prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, s-a constatat că preluarea acestuia nu a fost abuzivă în condițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul trecând în proprietatea statului în baza deciziei Ministerului Finanțelor nr. 58578 din 24 mai 1949 (CASBI). Acestui imobil îi erau aplicabile dispozițiile art. X din Decretul nr. 228/ 1948, potrivit cărora, cei îndreptățiți la restituirea bunurilor preluate în administrare de către CASBI trebuiau să depună cereri însoțite de acte justificative la comisia de lichidare a Casei de administrare și supraveghere a bunurilor inamice.

Întrucât în cazul imobilului în litigiu nu s-a formulat o astfel de cerere, acesta a fost considerat ca fiind bun fără stăpân și a trecut în proprietatea statului în baza unui act normativ anterior datei de 6 martie 1945 - Legea nr. 91 din 9 februarie 1945, motiv pentru care, prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt incidente. S-a invocat faptul că sentința civilă nr. 141 din 21 martie 2008 a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4954/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar dosarul aferent notificării a fost soluționat la data de 18 februarie 2002, deci, anterior pronunțării sentinței. Prin decizia civilă nr. 16A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

În ce privește apelul reclamantului, referitor la aspectele de fond vizând obligarea pârâtului să se conformeze ordinului judecătoresc stabilit prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj irevocabilă, respectiv, aplicarea unei amenzi civile în temeiul art. 580 3 C. proc. civ., instanța de apel a apreciat următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect că prin sentința civilă nr. 141 din 21 martie 2008 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, într-un litigiu derulat între aceleași părți pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamantului dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 stj. p, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

nr. 12208 Cluj, nr. top. 15478/7, 15479/7, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să propună acordarea de despăgubiri. Așa cum reiese din conținutul dispozitivului, prin hotărârea evocată, s-a stabilit în sarcina pârâtului o obligație de a face. Sentința a rămas irevocabilă, astfel că, obligația stabilită în sarcina pârâtului se impune a fi dusă la îndeplinire, iar în ipoteza în care debitorul obligației refuză îndeplinirea benevolă, se poate recurge la procedura executării silite. Prin urmare, corect a reținut prima instanță că în condițiile existenței unui titlu executoriu ce instituie o obligație în sarcina debitorului nu este posibilă pronunțarea a încă unui titlu executoriu în afirmarea aceleiași obligații, creditorul având posibilitatea să recurgă la executarea silită în situația în care debitorul nu înțelege să își execute benevol obligația instituită în sarcina sa.

În ce privește invocarea în apel a dispozițiilor art. 580 3 C. proc. civ. și a împrejurării că cele stabilite prin această prevedere puteau fi aplicate din oficiu de instanță în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ., instanța de apel a constatat că această susținere este nefondată. Potrivit art. 580 3 alin. (1) teza II C. proc. civ., în cazul obligațiilor de a face intuitu personae , instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. Reiese din cuprinsul acestei prevederi, că aplicarea amenzii civile debitorului în sarcina căruia s-a instituit o obligație de a face printr-un titlu executoriu, se poate face numai la solicitarea creditorului care sesizează instanța în acest sens.

În fața primei instanțe reclamantul nu a formulat o atare cerere, iar potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face cereri noi. Drept urmare, solicitarea reclamantului de aplicare a unei amenzi civile pârâtului în baza art. 580 3 C. proc. civ., este formulată pentru prima dată în apel și constituie o cerere nouă, în sensul art. 294 alin. (1) C. proc. civ., căreia nu i se poate da curs în apel. În ceea ce privește motivul de apel vizând neacordarea cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, curtea de apel a constatat că în mod corect această cerere a fost respinsă în baza art. 1169 C. civ., întrucât reclamantul nu a depus dovada acestor cheltuieli și a cuantumului acestora în fața primei instanțe.

Apelul pârâtului ce tinde la schimbarea hotărârii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, este nefondat la rândul său, a apreciat instanța de apel. Tribunalul a reținut în mod corect că dispoziția de respingere a notificării nr. 4741 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca se impune a fi anulată, întrucât există o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 141 din 21 martie 2008 a Tribunalului Cluj - care chiar dacă a rămas irevocabilă numai după emiterea acestei dispoziții contestate, constituie un titlu executoriu ce se impune a fi respectat și pus în executare. Prin dispoziția contestată, notificarea reclamantului a fost respinsă pe considerentul că preluarea imobilului ce face obiectul notificării nu a fost abuzivă.

Prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj s-a reținut, dimpotrivă, că imobilul a fost preluat abuziv de către stat de la antecesorul reclamantului. Între cele două aserțiuni contradictorii prevalează cea cuprinsă în hotărârea judecătorească, unitatea învestită cu soluționarea notificării fiind ținută să se conformeze celor stabilite prin titlul executoriu. Întrucât pârâtul, soluționând notificarea, a respins-o reținând în contra celor statuate prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj - că preluarea imobilului nu este abuzivă, dispoziția se impune a fi anulată, pârâtul rămânând obligat să procedeze la emiterea unei noi dispoziții de soluționare pe fond a notificării, în sensul celor statuate prin sentința civilă nr. 141/2008 a Tribunalului Cluj, în prezent irevocabilă.

Întrucât ambele apeluri sunt nefondate, niciuna dintre părți nu poate fi ținută să suporte cheltuielile de judecată făcute de partea potrivnică, motiv pentru care cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a învederat că unul din motivele de apel invocate prin memoriul de apel a fost acela privind neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat. A arătat prin memoriul de apel că anexează dovezile fiscale prin care se justifică cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanță.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.” În considerentele deciziei recurate nu se analizează însă acest motiv de apel și nici dispoziția normativă din textul legal mai sus evocat, ci instanța de apel s-a limitat la a constata că „în mod corect această cerere a fost respinsă în baza art. 1169 C. civ., întrucât reclamantul nu a depus dovada acestor cheltuieli și a cuantumului acestora în fața primei instanțe.” Instanța de apel nu a făcut nicio mențiune și nu oferă niciun argument cu privire la ignorarea faptului că anexat memoriului de apel au fost depuse dovezile privind plata cheltuielilor de judecată.

Absența oricărei mențiuni sau analize cu referire la acest aspect, constituie un motiv de nelegalitate a deciziei date în apel, întrucât instanța de apel nu a analizat acest motiv de apel. Astfel, au fost încălcate prevederile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora instanța poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi dacă va considera că acestea sunt necesare în cauză. Cum unul din motivele de apel a vizat tocmai neacordarea cheltuielilor de judecată, iar anexat memoriului de apel reclamantul susține că a depus dovezile fiscale ale respectivelor cheltuieli, instanța de apel avea obligația să se pronunțe cu privire la aceste probe noi, legal administrate în faza apelului, precum și să cerceteze în sine acest motiv de apel.

Așa fiind, recurentul conchide în sensul că decizia recurată este nulă, pe de o parte, întrucât nu a analizat unul dintre motivele de apel, iar pe de altă parte, este nulă și pentru că nu a fost motivată din acest punct de vedere. Intimatul pârât Primarul Municipiului Cluj a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat, soluția instanței de apel fiind legală, întrucât reclamantul nu a depus în fața instanței de fond dovezi privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță. Recursul formulat este fondat. Critica formulată de reclamant în prezentul recurs privește dezlegarea dată de instanța de apel criticii cuprinse în motivarea căii de atac privitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în fața primei instanțe.

Se constată că recurentul reclamant prin motivele de apel a formulat o astfel de critică, anexând, totodată, motivelor de apel factură fiscală și chitanța de achitare a acestora, însă instanța de apel s-a limitat la a constata că dovada efectuării cheltuielilor de judecată nu a fost depusă în dosarul de primă instanță. Soluția este nelegală în raport de dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. care permit instanței de apel refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, dacă apreciază că sunt necesare pentru soluționarea cauzei. Or, reclamantul a anexat dovezile în susținerea acestui motiv de apel (fila 6 dosar), chiar cererii de apel, astfel că instanța avea obligația evaluării lor sau a motivării înlăturării acestora din materialul probator al cauzei, cum corect susține recurentul.

Atașarea la cererea de apel a unor înscrisuri considerate de parte ca utile soluționării pricinii sale, este prevăzută de dispozițiile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., acestea rămânând dobândite cauzei. Instanța are însă posibilitatea de a le înlătura motivat fie pe percursul dezbaterii cauzei în fața sa, în condițiile art. 268 alin. (4) C. proc. civ., fie în conținutul motivării hotărârii pe care o pronunță, ceea ce în cauză nu s-a produs, contrar prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pe temeiul celor anterior redate, Înalta Curte constată a fi întrunite ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica în parte decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantului, în temeiul art. 296 C. proc. civ., cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe și a inserării obligării pârâtului la achitarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în considerarea primei etape procesuale, în aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.; se va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.W., împotriva deciziei nr. 16A din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că: Admite apelul formulat de reclamantul S.W., împotriva sentinței civile nr. 651 din 23 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, secția civilă și schimbă în parte sentința, astfel: Obligă pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca la 4.760 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2011.