ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5203/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 437 din 30 iunie

2009 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă plângerea formulată de către

reclamanții P.M.A., P.I.V., P.E., P.L.V. și S.M. în contradictoriu cu pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca și în consecință:

S-a dispus

modificarea Dispoziției nr. 1784/2008 emisă de către pârât în temeiul Legii nr.

10/2001, în sensul restituirii în natură a unei suprafețe de teren de 761 mp,

pe traseul punctelor A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, A, materializat în

planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat de expert C.Gh.,

raport care face parte integrantă din prezenta sentință.

S-a menținut

dispoziția atacată cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri în

temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de teren rămasă

până la totalul de 3.600 mp.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a constatat că terenul în litigiu a fost preluat de

stat de la antecesorul reclamanților, P.S.

Inițial, terenul în

litigiu a fost înscris în CF 19517 Cluj, nr. top 10858, CF nr. 19518 Cluj, nr.

top 10857 și CF nr. 19519 Cluj nr. top 10856, totalizând o suprafață de 3.600

mp.

Actualmente, acesta

este înscris în CF 31329 Cluj.

Reclamanții, în

temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificarea formulată, au solicitat restituirea

terenului în natură.

Pârâtul a recunoscut

îndreptățirea reclamanților la restituire, însă prin Dispoziția nr. 1784/2008,

dispoziția atacată, a propus doar acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Instanța a verificat

în cauză starea de fapt a terenului în litigiu, dispunând efectuarea unui

raport de expertiză care să identifice eventualele suprafețe libere, posibil a

fi restituite.

Prin raportul de

expertiză efectuat în cauză de către expert C.Gh., a fost identificată și

conturată o suprafață liberă de teren de 761 mp, teren, care, în opinia

expertului, poate fi restituit în natură fără a aduce atingere folosinței

imobilelor învecinate.

Astfel, a precizat

expertul că prin delimitarea propusă a păstrat distanțele necesare accesului la

construcțiile învecinate pentru întreținere și intervenții de forță majoră.

Existența pe teren a

unor împrejmuiri, garaje, instalații de gaz nu împiedică la restituire,

întrucât nu au caracterul unor lucrări definitive și pot fi dezafectate sau

strămutate, astfel încât terenul să fie apt de restituire. De altfel, în acest

sens a fost și poziția reprezentantului pârâtului, prezent la fața locului cu

ocazia măsurătorilor.

Curtea de apel,

analizând apelul formulat împotriva sus-menționatei hotărâri, a apreciat că

acesta este fondat, pentru considerentele:

Apelantul a formulat

două critici la adresa sentinței atacate, anume prima critică se referă la

restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 761 mp, iar cea de a doua

critică se referă la obligarea sa la plata în favoarea reclamanților a

cheltuielilor de judecată în sumă de 4.900 RON.

Cu privire la primul

motiv de apel, anume în ce privește restituirea în natură a unei suprafețe de

teren de 761 mp, pe traseul punctelor A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, A,

materializat în planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat de

expert C.Gh., curtea a dispus efectuarea unor adrese furnizorilor de utilități

pentru a comunica instanței dacă terenul în suprafață de 761 mp, propus de

prima instanță a se restitui în natură, este afectat de conducte sau alte

amenajări subterane pentru furnizarea utilităților.

Furnizorii de

utilități au comunicat răspunsul lor iar pe baza acestor răspunsuri curtea a

solicitat expertului C.Gh. să precizeze cât din suprafața de teren de 3.600 mp

este liberă și ce suprafață este afectată de utilități.

Expertul în răspunsul

său a arătat că terenul liber care nu este afectat de utilități are o suprafață

de 675 mp, evidențiată pe planul de situație întocmit la data de 11 noiembrie

2010 de către expert C.Gh. între reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M-A.

Cu privire la această

suprafață de teren, curtea a reținut că, potrivit Legii nr. 10/2001, regula

este restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul acestei legi, persoana

îndreptățită neavând un drept de opțiune, potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din

această lege care prevăd că „De regula, imobilele preluate în mod abuziv se

restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana

îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în

cazurile expres prevăzute de prezenta lege.“

Apoi, potrivit art.

10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În cazul în care pe terenurile pe care s-au

aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții,

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.“

În cauză, pe terenul

expropriat au fost construite un bloc de locuințe și o grădiniță de copii,

construcții pentru care terenul a fost expropriat.

De asemenea, pe teren

există rețele de gaz, curent, apă și canalizare, care se constituie în

amenajări de utilitate publică, în înțelesul textului legal anterior citat.

Suprafața de teren

neafectată de construcții noi și amenajări de utilitate publică este suprafața

de 675 mp, prin urmare aceasta și numai aceasta poate fi restituită în natură.

Chiar și din Nota

internă a Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se apreciază că, în

opinia acestei comisii, se poate restitui în natură maxim 655 mp, dar că

restituirea acestei suprafețe este forțată și ineficientă în ce îi privește pe

revendicatori.

A mai arătat expertul

că pe acest teren există 7 garaje iar cu privire la acestea curtea a solicitat

apelantului să depună planurile de sistematizare inițiale, anterioare anului

1989, pentru a se putea stabili dacă pe locul unde în prezent există garajele

erau prevăzute parcări. În răspunsul său apelantul a arătat că nu deține aceste

planuri.

Cum în speță nu s-a

făcut dovada că parcările de sub garaje ar fi fost executate ca parte a

lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, atunci acest teren de sub garaj

se poate restitui în natură, fiind întrunită condiția prevăzută de art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anume „Se restituie în natură terenurile pe

care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1

ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.“

Cât privește cel

de-al doilea motiv de apel, acela privind faptul că pârâtul a fost obligat la

plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată 4.900 RON, curtea a

constatat că acesta nu este întemeiat deoarece prin dispoziția atacată s-a

propus acordarea de despăgubiri, or reclamanții au atacat această dispoziție

pentru a li se restitui în natură terenul, principiul restituirii în natură

având preeminență, după cum s-a arătat mai sus.

Ca urmare, prin

Decizia nr. 358A din 10 decembrie 2010, Curtea de apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 437

din 30 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbă în parte, în sensul

restituirii în natură a suprafeței de 675 mp, evidențiată pe planul de situație

întocmit la data de 11 noiembrie 2010 de către expert C.Gh. între reperele

A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M-A.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost obligat

apelantul să plătească intimaților S.M., P.M.A., P.I.V., P.E. și P.L.V. suma de

1.600 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului

Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut că

terenul dispus a fi restituit este situat într-o zonă sistematizată a

localității, fiind trecut, potrivit legii, în domeniul public și că este

traversat de rețele edilitare a căror mutare nu este posibilă, impedimente ce

fac imposibilă restituirea sa în natură, astfel cum prescriu dispozițiile art.

11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 cu referire la art. 10 alin. (3),

(4), (5) și (6) din lege.

De asemenea, pe o

suprafață considerabilă din terenul propus a fi restituit se află curtea

grădiniței nr. 64 a cărei clădire și teren aferent au fost incluse în

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului (anexa 4,

poziția 145 ) aprobat prin H.C.L. nr. 133 din 14 martie 2005.

Invocând dispozițiile

art. 166 alin. (4) din O.U.G. nr. 184/2001 aprobată prin Legea nr. 520/2002, ce

consacră apartenența acestei categorii de bunuri la domeniul public al

localității, precum și prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul său juridic, ce statuează caracterul

inalienabil al acesteia, au solicitat, în aplicarea acestor norme legale,

admiterea recursului și, urmare a reformării hotărârilor atacate, menținerea

Dispoziției nr. 1784/2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca

temeinică și legală.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 10

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au

aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, iar pentru suprafața de teren rămasă ocupată de

construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent.” De asemenea, potrivit alin. (3) al textului „se

restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în

condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau

demontabile.”

Iar dispozițiile art.

11 din lege care vizează categoria imobilelor expropriate statuează, în alin.

(3) că, „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate

și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial,

persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren

rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod

corespunzător [..]."

Prin urmare, legea

specială consacră regula, ridicată la rang de principiu, a restituirii în

natură a bunurilor incluse în câmpul său de aplicațiune, fiind o transpunere a

principiului restitution in integrum (astfel cum de altfel rezultă și din nota

sa de fundamentare). Prin excepție, iar potrivit regulii exception est

strictissimae interpretationis (excepțiile sunt de strictă interpretare), poate

fi refuzată restituirea bunului în natură și acordarea de despăgubiri însă

numai pentru ipotezele limitativ reglementate de lege (astfel cum au fost

sus-enunțate).

Or, probațiunea

cauzei (inclusiv cea administrată în apel) relevă împrejurarea că terenul

dispus a fi restituit, în suprafață de 675 mp din terenul preluat de stat, nu

se află în niciuna din situațiile menționate de normele citate, nefiind ocupat

de construcții noi, autorizate (ci de garaje, care prin natura lor sunt

construcții ușoare, demontabile, ce permit restituirea terenului, pe care se

află, în natură) și nu este afectat servituților legale ori altor amenajări de

utilitate publică, traseele rețelelor utilitare (gaz, canalizare) despre care

se pretinde că ar traversa terenul aflându-se, în realitate, în exteriorul

acestuia. Nu poate fi asimilată unui impediment la restituire apartenența

bunului la domeniul public al localității și nici împrejurarea că acesta ar

face parte din curtea unui imobil, atâta vreme cât, pe de o parte, legea

specială nu instituie atare interdicții (care, așa cum s-a arătat sunt de

strictă interpretare) iar, pe de altă parte, prin restituirea sa nu este

impietată în niciun mod buna funcționare a instituției menționate, aspect care

de altfel nici nu a fost evocat, partea făcând doar trimiteri generice la

normele legale ce reglementează organizarea și funcționarea unor atare

instituții.

Ca urmare, vădindu-se

a fi nefondate criticile aduse hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul dedus judecății urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca

împotriva Deciziei nr. 358A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM