ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5203/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 437 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă plângerea formulată de către reclamanții P.M.A., P.I.V., P.E., P.L.V. și S.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și în consecință: S-a dispus modificarea Dispoziției nr. 1784/2008 emisă de către pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a unei suprafețe de teren de 761 mp, pe traseul punctelor A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, A, materializat în planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat de expert C.Gh., raport care face parte integrantă din prezenta sentință. S-a menținut dispoziția atacată cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de teren rămasă până la totalul de 3.600 mp.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a constatat că terenul în litigiu a fost preluat de stat de la antecesorul reclamanților, P.S. Inițial, terenul în litigiu a fost înscris în CF 19517 Cluj, nr. top 10858, CF nr. 19518 Cluj, nr. top 10857 și CF nr. 19519 Cluj nr. top 10856, totalizând o suprafață de 3.600 mp. Actualmente, acesta este înscris în CF 31329 Cluj. Reclamanții, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificarea formulată, au solicitat restituirea terenului în natură. Pârâtul a recunoscut îndreptățirea reclamanților la restituire, însă prin Dispoziția nr. 1784/2008, dispoziția atacată, a propus doar acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Instanța a verificat în cauză starea de fapt a terenului în litigiu, dispunând efectuarea unui raport de expertiză care să identifice eventualele suprafețe libere, posibil a fi restituite.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert C.Gh., a fost identificată și conturată o suprafață liberă de teren de 761 mp, teren, care, în opinia expertului, poate fi restituit în natură fără a aduce atingere folosinței imobilelor învecinate. Astfel, a precizat expertul că prin delimitarea propusă a păstrat distanțele necesare accesului la construcțiile învecinate pentru întreținere și intervenții de forță majoră. Existența pe teren a unor împrejmuiri, garaje, instalații de gaz nu împiedică la restituire, întrucât nu au caracterul unor lucrări definitive și pot fi dezafectate sau strămutate, astfel încât terenul să fie apt de restituire. De altfel, în acest sens a fost și poziția reprezentantului pârâtului, prezent la fața locului cu ocazia măsurătorilor.

Curtea de apel, analizând apelul formulat împotriva sus-menționatei hotărâri, a apreciat că acesta este fondat, pentru considerentele: Apelantul a formulat două critici la adresa sentinței atacate, anume prima critică se referă la restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 761 mp, iar cea de a doua critică se referă la obligarea sa la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.900 RON. Cu privire la primul motiv de apel, anume în ce privește restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 761 mp, pe traseul punctelor A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M, A, materializat în planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat de expert C.Gh., curtea a dispus efectuarea unor adrese furnizorilor de utilități pentru a comunica instanței dacă terenul în suprafață de 761 mp, propus de prima instanță a se restitui în natură, este afectat de conducte sau alte amenajări subterane pentru furnizarea utilităților.

Furnizorii de utilități au comunicat răspunsul lor iar pe baza acestor răspunsuri curtea a solicitat expertului C.Gh. să precizeze cât din suprafața de teren de 3.600 mp este liberă și ce suprafață este afectată de utilități. Expertul în răspunsul său a arătat că terenul liber care nu este afectat de utilități are o suprafață de 675 mp, evidențiată pe planul de situație întocmit la data de 11 noiembrie 2010 de către expert C.Gh. între reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M-A. Cu privire la această suprafață de teren, curtea a reținut că, potrivit Legii nr. 10/2001, regula este restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul acestei legi, persoana îndreptățită neavând un drept de opțiune, potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din această lege care prevăd că „De regula, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.“ Apoi, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.“ În cauză, pe terenul expropriat au fost construite un bloc de locuințe și o grădiniță de copii, construcții pentru care terenul a fost expropriat.

De asemenea, pe teren există rețele de gaz, curent, apă și canalizare, care se constituie în amenajări de utilitate publică, în înțelesul textului legal anterior citat. Suprafața de teren neafectată de construcții noi și amenajări de utilitate publică este suprafața de 675 mp, prin urmare aceasta și numai aceasta poate fi restituită în natură. Chiar și din Nota internă a Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se apreciază că, în opinia acestei comisii, se poate restitui în natură maxim 655 mp, dar că restituirea acestei suprafețe este forțată și ineficientă în ce îi privește pe revendicatori. A mai arătat expertul că pe acest teren există 7 garaje iar cu privire la acestea curtea a solicitat apelantului să depună planurile de sistematizare inițiale, anterioare anului 1989, pentru a se putea stabili dacă pe locul unde în prezent există garajele erau prevăzute parcări.

În răspunsul său apelantul a arătat că nu deține aceste planuri. Cum în speță nu s-a făcut dovada că parcările de sub garaje ar fi fost executate ca parte a lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, atunci acest teren de sub garaj se poate restitui în natură, fiind întrunită condiția prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anume „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.“ Cât privește cel de-al doilea motiv de apel, acela privind faptul că pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată 4.900 RON, curtea a constatat că acesta nu este întemeiat deoarece prin dispoziția atacată s-a propus acordarea de despăgubiri, or reclamanții au atacat această dispoziție pentru a li se restitui în natură terenul, principiul restituirii în natură având preeminență, după cum s-a arătat mai sus.

Ca urmare, prin Decizia nr. 358A din 10 decembrie 2010, Curtea de apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 437 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbă în parte, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 675 mp, evidențiată pe planul de situație întocmit la data de 11 noiembrie 2010 de către expert C.Gh. între reperele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-L-M-A. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost obligat apelantul să plătească intimaților S.M., P.M.A., P.I.V., P.E. și P.L.V. suma de 1.600 RON, cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva sus-menționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut că terenul dispus a fi restituit este situat într-o zonă sistematizată a localității, fiind trecut, potrivit legii, în domeniul public și că este traversat de rețele edilitare a căror mutare nu este posibilă, impedimente ce fac imposibilă restituirea sa în natură, astfel cum prescriu dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 cu referire la art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) din lege. De asemenea, pe o suprafață considerabilă din terenul propus a fi restituit se află curtea grădiniței nr. 64 a cărei clădire și teren aferent au fost incluse în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului (anexa 4, poziția 145 ) aprobat prin H.C.L.

nr. 133 din 14 martie 2005. Invocând dispozițiile art. 166 alin. (4) din O.U.G. nr. 184/2001 aprobată prin Legea nr. 520/2002, ce consacră apartenența acestei categorii de bunuri la domeniul public al localității, precum și prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic, ce statuează caracterul inalienabil al acesteia, au solicitat, în aplicarea acestor norme legale, admiterea recursului și, urmare a reformării hotărârilor atacate, menținerea Dispoziției nr. 1784/2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca temeinică și legală. Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața de teren rămasă ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.” De asemenea, potrivit alin. (3) al textului „se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.” Iar dispozițiile art. 11 din lege care vizează categoria imobilelor expropriate statuează, în alin. (3) că, „în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător [..]." Prin urmare, legea specială consacră regula, ridicată la rang de principiu, a restituirii în natură a bunurilor incluse în câmpul său de aplicațiune, fiind o transpunere a principiului restitution in integrum (astfel cum de altfel rezultă și din nota sa de fundamentare). Prin excepție, iar potrivit regulii exception est strictissimae interpretationis (excepțiile sunt de strictă interpretare), poate fi refuzată restituirea bunului în natură și acordarea de despăgubiri însă numai pentru ipotezele limitativ reglementate de lege (astfel cum au fost sus-enunțate).

Or, probațiunea cauzei (inclusiv cea administrată în apel) relevă împrejurarea că terenul dispus a fi restituit, în suprafață de 675 mp din terenul preluat de stat, nu se află în niciuna din situațiile menționate de normele citate, nefiind ocupat de construcții noi, autorizate (ci de garaje, care prin natura lor sunt construcții ușoare, demontabile, ce permit restituirea terenului, pe care se află, în natură) și nu este afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică, traseele rețelelor utilitare (gaz, canalizare) despre care se pretinde că ar traversa terenul aflându-se, în realitate, în exteriorul acestuia.

Nu poate fi asimilată unui impediment la restituire apartenența bunului la domeniul public al localității și nici împrejurarea că acesta ar face parte din curtea unui imobil, atâta vreme cât, pe de o parte, legea specială nu instituie atare interdicții (care, așa cum s-a arătat sunt de strictă interpretare) iar, pe de altă parte, prin restituirea sa nu este impietată în niciun mod buna funcționare a instituției menționate, aspect care de altfel nici nu a fost evocat, partea făcând doar trimiteri generice la normele legale ce reglementează organizarea și funcționarea unor atare instituții. Ca urmare, vădindu-se a fi nefondate criticile aduse hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul dedus judecății urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 358A din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM