ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 218/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă formulată la data de 7 martie 2008, reclamanții M.A. sen. și M.S. au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, solicitând anularea Dispoziției nr. 709/2008 emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a imobilului teren, în suprafață de 823 mp, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj 24830, nr.top 15532/10/2/2/2. În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că, în mod ilegal prin dispoziția contestată le-au fost acordate despăgubiri bănești pentru terenul revendicat, deoarece primăria avea posibilitatea de a le acorda în compensare un alt teren.

Prin apărările făcute, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că, prin decizia civilă nr. 384/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj-Napoca s-a stabilit în mod irevocabil, dreptul reclamanților la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu și că la momentul emiterii dispoziției contestate s-a avut în vedere obligația instituită prin hotărârea instanței. În ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt teren, au arătat că, la nivelul Municipiului Cluj-Napoca nu au fost identificate asemenea terenuri, iar decizia menționată a intrat sub puterea lucrului judecat, astfel că, reclamanții nu pot pretinde altceva pentru terenul în litigiu, care nu este liber pentru a fi restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 672 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 956/117/2008, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: Printr-o primă dispoziție cu nr. 333/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost respinsă notificarea formulată de reclamanți, cu motivarea că părțile nu au depus, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a anulat sau constatat nulitatea donației imobilului către stat.

Soluționând contestația formulată împotriva acestei decizii, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 554/2006 a respins-o ca netemeinică și nelegală, iar prin decizia civilă nr. 384/A/2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost admis apelul reclamanților, schimbată sentința apelată, în sensul admiterii contestației, a anularii dispoziția nr. 333/2006 și a stabilirii dreptului reclamanților la despăgubiri bănești, pentru parcela cu nr.top 15532/10/2/2/2 teren în suprafață de 823 mp, înscris în C.F. Cluj 24830. Decizia a rămas irevocabilă, iar reclamanții au solicitat punerea în executare a acesteia. Dând curs solicitării reclamanților, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis Dispoziția nr. 709/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea reclamanților pentru imobilul în litigiu și care, face obiectul prezentei cauze.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 188 emisă la 15 aprilie 2008 s-a hotărât concesionarea unor terenuri aflate sub luciul lacului în favoarea SC I.M. Cluj SRL, reclamanții susținând că această hotărâre vizează și o parte din terenul lor, deși imobilul în litigiu nu figurează înscris în acest act. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul cu nr.top. 15532/10/2/2/2 în suprafață de 823 mp este ocupat pe o suprafață de 83 mp de o alee betonată, diferența fiind aferentă Lacului Est din Gheorgheni. Prin urmare, s-a reținut că terenul în litigiu, nu poate fi considerat liber, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, fiind afectat unei utilități publice, respectiv pentru agrement și cale de acces.

Față de dispozițiile cuprinse în decizia civilă nr. 384/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a reținut că dispoziția atacată este legală și temeinică, în cauză producându-se efectele lucrul judecat. Susținerea reclamanților potrivit căreia între timp s-au schimbat dispozițiile Legii nr. 10/2001, respectiv a fost adoptată H.G. nr. 250/2007, dispoziții pe care instanțele nu le-au avut în vedere, la pronunțarea deciziei civile nr. 384/A/2006 este nereală, întrucât H.G. nr. 250/2007 reglementează normele de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la momentul pronunțării deciziei anterior amintite. S-a mai reținut și că, hotărârea CEDO Taub contra României a constituit unul dintre temeiurile care au stat la baza pronunțării acestei decizii.

În raport de precizarea expresă a reclamanților că nu doresc decât restituirea în natură, nu a mai fost analizată posibilitatea de acordare de bunuri sau servicii în compensare, această măsură neputând fi dispusă decât cu acordul persoanei îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (10) din Legea nr. 10/2001, acord care în speță nu există. Prin decizia civilă nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți pentru următoarele considerente: Prin prezenta acțiune, reclamanții au susținut că dispoziția nr. 709 din 28 ianuarie 2008 nu este legală, deoarece terenul în suprafață de 823 mp este liber și poate fi restituit în natură.

Din expertiza tehnică efectuată în cauză (fila 104-109,dosar fond) s-a reținut că terenul revendicat de reclamanți este afectat de detalii de sistematizare, că aparține domeniului public, astfel că, nu poate fi restituit în natură. Prin anularea dispoziției nr. 709/2008, se urmărește de fapt modificarea soluției definitive și irevocabile pronunțate de instanță, în soluționarea primei contestații a reclamanților formulată împotriva dispoziției nr. 334/2006. Principiul puterii de lucru judecat, reținut de instanța de fond împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea dintre două hotărâri judecătorești.

Chiar fără o consacrare legală, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat corespunde nevoii de a se evita pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași probleme de drept și fapt. Or, în cauză, printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, întrucât terenul în litigiu nu este liber. Reclamanții sunt în eroare atunci când susțin că excepția reținută de instanța de fond le afectează dreptul de dispoziție cu privire la a opta pentru măsurile reparatorii pe care legea le pune la dispoziție. Instanța de fond a respins acțiunea pentru considerentele reținute, dar nu a negat nici un moment calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Faptul că nu se pot acorda măsurile reparatorii solicitate de reclamanți, respectiv restituirea în natură, nu înlătură calitatea lor de persoane îndreptățite la celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege. La data de 27 aprilie 2010, reclamanții au formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ. prin care au solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii principale și obligarea pârâtei la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului. În susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. recurenții au susținut că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, deoarece completul de judecată care a pronunțat decizia recurată a pronunțat și decizia nr. 384 A/2006, în raport de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la motivul doi de recurs, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții au arătat că în mod greșit s-a reținut existenta autorității de lucru judecat cu privire la restituirea în natură a imobilului revendicat, că autoritatea de lucru judecat există față de sentința civilă nr. 4983/1995 pronunțată de Judecătoria Cluj, că terenul nu este de utilitate publică, că restituirea în natură nu afectează utilitatea lacului și că despăgubirea acordată prin Decizia nr. 384/A/2006 a Curții de Apel Cluj nu este realizabilă, în raport de prevederile H.G. nr. 128/2008, deoarece modalitatea de acordare a acestora reprezintă o reparație iluzorie. Recursul nu este fondat. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 1 C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor acestui articol, constituie motiv de nelegalitate atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Acest motiv vizează mai multe situații și anume: când completul de judecată nu este format din numărul de judecători prevăzut de lege, când în completul de judecată s-au aflat judecători incompatibili și când la judecată nu a participat procurorul deși legea prevedea obligativitatea concluziilor sale. Ipoteza a doua din text, vizează situația în care la soluționarea cauzei au participat judecători incompatibili, conform art. 24 C. proc. civ. Recurenții au susținut că judecătorii care au pronunțat decizia, în raport de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat, au soluționat și decizia recurată.

Pentru a verifica acest caz de incompatibilitate era necesar ca părțile interesate, respectiv reclamanții-apelanți, să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată. Or, recurenții nu au formulat o astfel de cerere. Normele procedurale privind incompatibilitatea sunt imperative, putând fi invocate de oricare dintre părți și chiar de instanță din oficiu. Recuzarea însă, este o facultate procesuală pentru partea interesată, de a solicita îndepărtarea unui judecător din completul de judecată. De altfel, chiar și în condițiile neformulării cererii de recuzare, motivul de recurs nu poate fi reținut, deoarece critica formulată nu constituie un caz de incompatibilitate, instanța de apel nerejudecând în caz de casare, ci ca urmare a investirii cu o nouă pricină.

Cu privire la motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care s-au formulat critici referitoare la greșita reținere a autorității de lucru judecat, față de imposibilitatea restituirii în natură a imobilului. Prin decizia nr. 384/A/2006 a Curții de Apel Cluj s-a reținut în mod irevocabil că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv și că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești. Urmare acestei decizii, a fost emisă Dispoziția nr. 709/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri bănești reclamanților pentru imobilul în litigiu iar contestația formulată împotriva acestei decizii formează obiectul prezentei cauze.

În raport de această situație de fapt, instanța de apel, în mod legal a reținut că modalitatea de reparație pentru imobilul revendicat a intrat sub puterea lucrului judecat, deoarece între cele două pricini există tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. cu privire la: părți, obiect și cauză. Prin a doua cerere de chemare în judecată, aceiași reclamanți au formulat același obiect, în baza aceleiași cauze, astfel că, identitatea de elemente cerută de text pentru invocarea acestei excepții a fost verificată.

În considerentele Deciziei nr. 384/A/2006 a Curții de Apel Cluj s-a reținut că dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești se acordă ca urmare a faptului că terenul este imposibil de restituit, fiind afectat domeniului public, precum și faptul că, au fost acordate despăgubiri bănești reclamanților și nu titluri de despăgubire deoarece Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră care să asigure o indemnizație efectivă, precum și, în vederea respectării dreptului la bunul garantat prin art. 1 al Primului Protocol al CEDO. Drept urmare, criticile referitoare la faptul că terenul nu este de utilitate publică, că restituirea în natură nu afectează utilitatea lacului și că despăgubirea acordată prin Decizia nr. 384/A/2006 a Curții de Apel Cluj nu este realizabilă, în raport de prevederile H.G.

nr. 128/2008, deoarece modalitatea de acordare a acestora reprezintă o reparație iluzorie nu sunt fondate, instanța de apel, reținând în mod legal efectul lucrului judecat și evitând astfel, adoptarea unei hotărâri judecătorești contradictorii. Cât privește, simpla referire la faptul că există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 4983/1995 pronunțată de Judecătoria Cluj, această critică a fost formulată pentru prima dată în recurs, astfel că, nefiind formulată și în apel, nu poate fi analizată omissio medio direct în recurs. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 alin (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.S. și M.A. senior împotriva deciziei nr. 70/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.