ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5204/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 415 din 19 iunie

2009,Tribunalul Cluj a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B.V., în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect

anularea parțială a Dispoziției nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, prin Dispoziția nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă de

Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în

favoarea reclamantei B.V., în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de 900/2880

parte din imobilul înscris în C.F. nr. 2904, nr.top 15461/2, construcție

demolată și terenul în suprafață de 80 stjp, situat în Municipiul Cluj-Napoca; că

din raportul de expertiză efectuat de expertul V.V., a rezultat că o suprafață

de 910 mp din terenul înscris în C.F. nr. 3985 Cluj-Napoca, nr.top 15462, este

liberă, numai că terenul ce a făcut obiectul notificării și respectiv a

contestației, face parte din C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr.top 15461/2, și că,

prin suplimentul la expertiză, expertul a stabilit că suprafața liberă din

imobilul înscris în C.F. nr. 2904 Cluj, raportată la cota reclamantei, este de

239 mp, dar din măsurătorile efectuate cu privire la suprafața totală a nr.top

15461/2, rezultă că se poate restitui în natură suprafața de 725 mp.

Întrucât antecesorul reclamantei a

deținut doar cota de 900/2880 parte din teren, iar suprafața liberă de teren

raportată la cota menționată este de 239 mp, tribunalul a constatat că sunt

întemeiate susținerile pârâtului în sensul că fiind vorba de o proprietate pe

cote-părți anterior exproprierii parcelei cu nr.top 15461/2, nu există

argumente pentru restituirea întregii suprafețe libere de teren, în favoarea

unui singur revendicator.

De asemenea, s-a mai reținut că

terenul identificat în C.F. nr. 92935 Cluj are categoria de folosință alei și

spații verzi, iar, potrivit art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005, schimbarea

destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în

documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor

este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.

Prin decizia nr. 328/A din 9

decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de reclamanta B.V.

împotriva sentinței civile nr. 415 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 1287/117/2008, pe care a schimbat-o în totalitate

și rejudecând cauza, a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Primarul

municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a dispus anularea parțială a Dispoziției

nr. 1563 din 28 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca în

sensul că a restituit în natură către reclamantă B.V. terenul în suprafață de

863 mp, identificat în C.F. nr. 92935 Cluj-Napoca, nr. top nou

24354/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2 și nr.top nou 24355/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2, conform

raportului de expertiză efectuat de expertul V.V. f. 148-156 dosar tribunal, cu

deducerea sumei reprezentând contravaloarea actualizată a despăgubirilor

primite cu ocazia exproprierii, aferente suprafeței restituite în natură; a

menținut dispoziția primarului în ceea ce privește acordarea despăgubirilor în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la suprafața de 37 mp,

ce nu poate fi restituită în natură, și a obligat intimatul să îi plătească

apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 738,50 lei reprezentând onorariu de

expert.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2904

Cluj-Napoca, nr. top 15461/2 arător, din care 900 mp loc de casă cu casă și

teren în suprafață de 800 stj, au fost coproprietari tabulari K.M. și S.B. în

părți egale asupra cotei de 1980/2880 parte, și B.C. asupra cotei de 900/2880

parte.

Acest imobil a fost expropriat prin

Decretele nr. 41/1984 și nr. 67/ 1985, cu plata despăgubirilor.

După apariția Legii nr. 10/2001, B.C.

a formulat notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc C.M., sub nr. 880 din 08 august 2001, prin care a solicitat acordarea măsurilor

reparatorii în echivalent, pentru cota de 900/2880 parte din imobilul situat în

Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr. top 15461/2.

B.C. a decedat la data de 28 iunie 2006,

moștenitoare fiind soția supraviețuitoare B.V., conform certificatului de

moștenitor nr. 43 din 29 martie 2007.

Prin dispoziția nr. 1563 din 28

februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca reclamantei B.V., în

calitate de moștenitoare a defunctului B.C., i s-a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere

despăgubirile primite la expropriere, pentru cota de 900/2880 parte din

imobilul înscris în C.F. nr. 2904 Cluj-Napoca, nr.top 15461/2, reținându-se că

terenul se află într-o zonă sistematizată.

După exproprierea terenului, această

parcelă topografică a fost comasată, în prezent fiind identificată în parcelele

topografice nr. 24354/1/1/1/1/1/1/1/1/1 și nr.24355/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1

din C.F. nr. 92935 Cluj-Napoca, având destinația de alei și spații verzi, din

care expertul V.V. a concluzionat că poate fi restituită în natură suprafața de

863 mp, f. 148-150 dos.fond.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei,

reținând că i s-ar putea restitui în natură o suprafață de 725 mp, dar

făcându-se raportul dintre suprafața totală de 2880 mp și cota-parte de

900/2880 avută de antecesorul acesteia, din suprafața liberă i-ar reveni

reclamantei doar suprafața de 239 mp, care însă are destinația de alei și

spații verzi, fiind subtraversată de o rețea de canalizare de 30 cm pe o lungime de 14 ml și un cămin de vizitare.

Pârâtul-intimat a susținut că nu i

se poate restitui reclamantei-apelante suprafața de 725 mp sau 863 mp, întrucât

este străbătută de 2 rețele de canalizare, are destinația de alei și spații

verzi, iar antecesorul său nu a fost singurul proprietar tabular, ci a deținut

doar cota de 900/2880 parte, dar nu a făcut dovada că ceilalți coproprietari ar

fi solicitat restituirea în natură a cotei lor părți din imobil.

În această situație, curtea a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată,

conform cărora de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au

urmat procedura prevăzută la Cap. III, profită ceilalți moștenitori ai

persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire și că suprafața

de 863 mp, este mai mică decât suprafața de 900 mp, cât s-a expropriat de la numitul

B.C., a cărui moștenitoare legală este reclamanta, în calitate de soție

supraviețuitoare, iar faptul că terenul solicitat de reclamantă ar fi ocupat de

alei și spații verzi, nu înseamnă că este exceptat de la prevederile Legii nr.

10/2001.

Din planșele de la filele 153 și 155

dosar tribunal, rezultă că suprafața de 863 mp, ce ar putea fi restituită

reclamantei, nu cuprinde și aleea din zonă care este poziționată lângă acest

teren, în vecinătatea căruia s-a mai restituit o parcelă de teren de aceeași

lungime, în suprafață totală de 2481 mp numiților S.A., K.M. și A.S., de unde

rezultă că și terenul solicitat de reclamantă este restituibil.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru nelegalitate,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de

recurs a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de probațiunea administrată

în cauză, respectiv raportul de expertiză, din care a rezultat că suprafața

liberă din imobilul înscris în C.F. nr. 2904 Cluj, raportat la cota

reclamantei, este de 239 mp; că terenul identificat de expert, înscris în C.F.

nr. 92935 Cluj, are categoria de folosință alei și spații verzi, astfel că, în

condițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, fiind afectat

de amenajări de utilitate publică, nu se prevede decât modalitate de acordare a

măsurilor reparatorii în echivalent, motiv pentru care apreciază că dispoziția

contestată este legală.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-pârât critică decizia pentru

nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, „în cazul în care construcțiile expropriate

au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură

a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

în echivalent.

Dispozițiile art. 20 alin. (3), (4),

(5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător”.

Prin urmare, recurentul susține că,

în speță, terenul restituit în natură este afectat de utilități publice, alei

și spații verzi, potrivit raportului de expertiză și nu putea fi restituit în

natură.

Potrivit art. 10.3 din H.G. nr.

250/2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001, „sintagma” amenajări de utilitate publică ale localităților urbane

și rurale are în vedere suprafețe de teren afectate unei utilități publice,

respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile

comunității și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare), dotări

tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de

locuit, parcări și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Față de cele expuse mai sus, se

constată că suprafața de teren restituită reclamantei, de 863 mp, este mai mică

decât suprafața de 900 mp cât s-a expropriat de la soțul său, a cărui

moștenitoare legală este aceasta, pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit

raportului de expertiză întocmit de expert V.V., necontestat de către pârât, filele

77 – 78 dosar fond, se constată că pe acest teren sunt amplasate garaje

neautorizate și o grădină de zarzavat cu deținător neidentificat, ceea ce nu

poate să conducă la concluzia că acesta este afectat unei utilități publice,

așa cum susține recurentul-pârât, pentru a deveni incidente prevederile art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse, se

constată că decizia recurată este dată cu aplicarea corectă a prevederilor

Legii nr. 10/2001, astfel că, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., instanța va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 328/A din 9

decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

octombrie 2010.