ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2726/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 01 septembrie 2006, astfel cum a fost precizată la data de 22 mai 2008, reclamanții C.P. și C.A. au solicitat anularea Dispoziției nr. 2530 din 24 iunie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și pe fond, restituirea în natură a suprafeței de 146 m.p. teren liber și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 257 m.p. teren și pentru construcția demolată. Prin sentința civilă nr. 352 din 26 iunie 2008, Tribunalul Cluj a admis contestația precizată și a anulat, în parte, art. 1 din dispoziția menționată, dispunând obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură petenților suprafața de 146 m.p.

teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul M.T. și a menținut propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de suprafață de 257 m.p. teren și pentru construcția demolată, urmând ca la stabilirea cuantumului să se aibă în vedere despăgubirile primite de reclamanți la momentul exproprierii. Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 259/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin reprezentanții săi Primarul și Consiliul local, invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6014 din 27 mai 2009, a admis recursurile și a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a admis apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 352 din 26 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o și rejudecând, a respins contestația. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că scopul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 30/1988, potrivit probatoriului administrat la judecata în fond a pricinii, a fost atins în ceea ce privește întreaga suprafață de de 430 m.p. teren preluată din patrimoniul reclamanților, caz în care aceștia sunt îndreptățiți să primească doar măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat, astfel cum s-a statuat prin dispoziția contestată, în raport de prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă decizii, au formulat contestație în anulare C.P. și C.A. solicitând modificarea hotărârii atacate în totalitatea ei și să se dispună rejudecarea cauzei. În motivarea cererii, contestatorii au prezentat istoricul litigiului și au formulat o singură critică prin care au susținut că, fiind pensionari cu pensii mici, au plecat la muncă și nu au avut cunoștință că Dosarul nr. 7553/117/2006 se află la Înalta Curte de Casație și Justiție și numai în data de 25 noiembrie 2009 au luat cunoștință de decizia nr. 6014/2009 pronunțată în recurs. Contestatorii nu au invocat temeiul de drept al contestației declarate, însă, față de critica formulată în motivare, aceasta poate fi încadrată în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., urmând a fi analizată ca atare: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanții C.P. și C.A. au indicat domiciliul în Cluj-Napoca, str. C., unde de altfel, au fost citați pe întreg parcursul procesului, în toate etapele procesuale. Aceștia nu au indicat un alt domiciliu și chiar prin contestația în anulare, au menționat că domiciliază la aceeași adresă. Or, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar.

Ca urmare, la judecarea recursului, procedura de citare cu intimații-reclamanți C.P. și C.A., s-a efectuat la adresa indicată de aceștia, cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de C. proc. civ., după cum rezultă din dovezile de citare aflate la dosar. Față de cele ce preced, contestația în anulare dedusă judecății se dovedește a fi nefondată, motiv pentru care se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de C.P. și C.A. împotriva deciziei nr. 6014 din 27 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.