ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2726/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 01 septembrie 2006, astfel cum

a fost precizată la data de 22 mai 2008, reclamanții C.P. și C.A. au solicitat anularea

Dispoziției nr. 2530 din 24 iunie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca

și pe fond, restituirea în natură a suprafeței de 146 m.p. teren liber și acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 257 m.p. teren și pentru

construcția demolată.

Prin sentința civilă nr. 352 din 26 iunie

2008, Tribunalul Cluj a admis contestația precizată și a anulat, în parte, art.

1 din dispoziția menționată, dispunând obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție

prin care să restituie în natură petenților suprafața de 146 m.p. teren, astfel

cum a fost identificată prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul

M.T. și a menținut propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru diferența de suprafață de 257 m.p. teren și pentru construcția demolată,

urmând ca la stabilirea cuantumului să se aibă în vedere despăgubirile primite de

reclamanți la momentul exproprierii.

Apelul declarat

de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 259/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin reprezentanții

săi Primarul și Consiliul local, invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin

decizia nr. 6014 din 27 mai 2009, a admis recursurile și a modificat în parte decizia

atacată, în sensul că a admis apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca

împotriva sentinței civile nr. 352 din 26 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, pe care

a schimbat-o și rejudecând, a respins contestația.

Pentru a decide

astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că scopul exproprierii dispusă

prin Decretul nr. 30/1988, potrivit probatoriului administrat la judecata în fond

a pricinii, a fost atins în ceea ce privește întreaga suprafață de de 430 m.p. teren

preluată din patrimoniul reclamanților, caz în care aceștia sunt îndreptățiți să

primească doar măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat, astfel

cum s-a statuat prin dispoziția contestată, în raport de prevederile art. 11

alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

din urmă decizii, au formulat contestație în anulare C.P. și C.A. solicitând modificarea

hotărârii atacate în totalitatea ei și să se dispună rejudecarea cauzei.

În motivarea

cererii, contestatorii au prezentat istoricul litigiului și au formulat o singură

critică prin care au susținut că, fiind pensionari cu pensii mici, au plecat la

muncă și nu au avut cunoștință că Dosarul nr. 7553/117/2006 se află la Înalta

Curte de Casație și Justiție și numai în data de 25 noiembrie 2009 au luat cunoștință

de decizia nr. 6014/2009 pronunțată în recurs.

Contestatorii

nu au invocat temeiul de drept al contestației declarate, însă, față de critica

formulată în motivare, aceasta poate fi încadrată în dispozițiile art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmând a fi analizată ca atare:

Potrivit

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

În speță, prin

cererea de chemare în judecată reclamanții C.P. și C.A. au indicat domiciliul în

Cluj-Napoca, str. C., unde de altfel, au fost citați pe întreg parcursul procesului,

în toate etapele procesuale.

Aceștia nu au

indicat un alt domiciliu și chiar prin contestația în anulare, au menționat că domiciliază

la aceeași adresă.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia dintre părți

în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la

cunoștința instanței prin petiție la dosar.

Ca urmare, la

judecarea recursului, procedura de citare cu intimații-reclamanți C.P. și C.A.,

s-a efectuat la adresa indicată de aceștia, cu respectarea dispozițiilor legale

prevăzute de C. proc. civ., după cum rezultă din dovezile de citare aflate la dosar.

Față de cele

ce preced, contestația în anulare dedusă judecății se dovedește a fi nefondată,

motiv pentru care se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondată contestația în anulare formulată de C.P. și C.A. împotriva deciziei

nr. 6014 din 27 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 mai 2010.