ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1103/2010

Deliberând, în temeiul art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 58 din 28 ianuarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.L., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, pe cale de consecință: a dispus anularea parțială a Dispoziției din 17 iulie 2008 emisă de pârât cu privire la terenul situat în Municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. în suprafață de 387 mp, cu consecința stabilirii dreptului reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri ce se vor acorda în condițiile legii speciale; a menținut restul dispozițiilor atacate privind construcția.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, primarul Municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reclamantului doar pentru construcția demolată, respingându-se cererea pentru terenul aferent construcției, pe considerentul că revendicatorii nu erau proprietarii terenului, acesta fiind preluat de la alte persoane. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 116 din 10 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca, împotriva sentinței civile nr. 58 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, tribunalul în mod judicios a statuat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii aferente terenului în suprafață de 387 mp, prin observarea calității acestuia de legatar universal al lui U.I.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs: Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 8, 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente comune: - Dispoziția nr. 4704 din 17 iulie 2008 a fost emisă de către primarul Municipiului Cluj-Napoca cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 1.4 pct. c din H.G. nr. 250/2007. - În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamantul este fost proprietar, împreună cu soția sa, doar asupra construcției în cauză, având în vedere C.F.- Cluj și Decretul de expropriere nr. 30/1988 prin care s-a preluat construcția, iar terenul aferent a fost preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1975, de la alte persoane.

- Din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 rezultă că, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv. Legea nu stabilește dreptul de despăgubire în favoarea titularilor dreptului de folosință. Cum motivele de recurs ale celor trei recurenți sunt identice, acestea vor fi analizate împreună. Recursurile nu sunt fondate. Imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. a aparținut lui U.I. El a fost expropriat conform Decretului prezidențial nr. 3391/1987. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 2 martie 1984, U.J. a înstrăinat lui L.L. și soției E. construcția, terenul, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, a trecut în proprietatea Statului Român.

Prin urmare, în condițiile art. 1.4 pct. c din H.G. nr. 250/2007, îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent ar fi proprietara, vânzătoare, respectiv U.J., numai că, prin testamentul autentificat din 28 februarie 1983, fila 13 dosar fond, aceasta a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se afla în patrimoniul său la data încetării din viață, lui L.L. și soției acestuia E. Într-o atare situație, instanța de apel în mod judicios a statuat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii aferente terenului în suprafață de 387 mp, dar nu în condițiile textului de lege mai sus menționat, ci potrivit calității sale de legatar universal a lui U.I., ca persoană îndreptățită, în sensul sus-menționatelor dispoziții legale.

În contextul celor menționate trebuie ținut seama și de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care stabilesc, fără echivoc, că succesorii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, precum și că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul Legii nr. 10/2001. Cu alte cuvinte, actul juridic, testamentul, reprezintă un îndestulător temei în raport cu care reclamantul să pretindă acordarea de măsuri reparatorii și cu privire la terenul în suprafață de 387 mp. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc.

civ. și, în consecință, se vor respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, împotriva Deciziei civile nr. 116/A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.