ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2010/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 704 din 24

octombrie 2007 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta B.V. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca,

a anulat în parte dispoziția nr. 2557 din 25 iulie 2006 emisă de pârât, a

dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 867

mp identificat în parcela top 4973/2 înscrisă în C.F. 1821 Cluj sub A+2, teren

situat în Cluj Napoca, a menținut dispoziția din art. 2 referitoare la

acordarea despăgubirilor pentru construcția veche și a respins cerere privind

acordarea cheltuielilor de judecată.

In considerentele

sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat prin notificare restituirea în

natură a terenului, iar prin dispoziția contestată s-a respins cererea de

restituire în natură cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat în temeiul

Legii 112/1995 și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii

247/2005.

Parcela cu nr. top

4973 a fost împărțită în două parcele mai mini, notate cu nr. top 4973/1

construcție și teren și nr. top 4973/2 teren în suprafață de 867 mp.

Raportul de

expertiză efectuat în cauză a relevat existența unei construcții noi edificată

pe parcela cu nr. 4973/2 conform autorizației de construcție nr. 1764/2000 și a

dovezii de luare în folosință nr. 218/2003.

Instanța de fond a

apreciat că reclamanta, în calitate de succesoare a proprietarului tabular al

imobilului, în temeiul art. 10 alin. (3) și art. 21 alin. (5) din Legea 10/2001

este îndreptățită la restituirea în natură a parcelei notată cu nr. 4973/2

compusă din 867 mp teren.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca învederând că o

suprafață de 300 mp din terenul de 867 mp a fost concesionată în anul 2000 în

scopul construirii unei locuințe care a fost edificată, iar dreptul de

proprietate s-a înscris în cartea funciară. Potrivit dispozițiilor art. 14 din

Legea 10/2001 reclamanta trebuie să se subroge în drepturile Statului Român.

Curtea de Apel Cluj,

prin decizia civilă nr. 185 A din 4 iulie 2008 a adrnis apelul, a desființat în

tot sentința și a menținut dispoziția 2557/2006 emisă de pârât.

In

considerentele deciziei s-a reținut că raportul de expertiză tehnică efectuat

în cauză a concluzionat că pe parcela notată cu nr. 4973/2 există o

construcție, casă familială, edificată de soții L.B. și A.M. care și-au înscris

dreptul de proprietate în baza încheierii C.F. 19994/2003. De asemenea,

întregul teren de 867 mp este, în prezent ocupat de construcții definitive,

edificate în baza unor autorizații de construcție și nu este susceptibil de

restituire în natură întrucât reprezintă terenul aferent al celor două case

existente și, în același timp este afectat și de accesul la drumul public.

În conformitate

cu suplimentul la raportul de expertiză nu există nici o suprafață de teren

liberă care să poată fi restituită în natură.

În speță nu

poate opera subrogarea reclamantei în drepturile statului întrucât terenul nu

se poate restitui în natură, nefiind liber.

Suprafața de

teren de 300 mp, din cei 867 mp, a fost atribuită cu titlu de concesiune

soților L. în anul 2000, iar finalizarea construcției abia în anul 2003 nu are

relevanță asupra contractului de concesiune.

Ca atare,

parcela identificată cu nr. top 4973/2 nu se poate restitui în natură deoarece

este afectată de o construcție autorizată, de utilități subterane și

supraterane.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta B.V., în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că potrivit dispozițiilor art. 7 și art. 9

din Legea 10/2001 imobilele se restituie în natură în starea în care se află la

data cererii de restituire și libere de orice sarcini. In speță, deși

contractul de concesiune s-a perfectat în anul 2000, construcția s-a edificat

după doi ani de la data înregistrării cererii de restituire a terenului.

Recursul nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor legii 10/2001, prin teren liber ce poate fi restituit în natură,

se înțelege nu numai terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de

utilitate publică, ci și cel ce nu face obiectul unor acte juridice de

înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii de reparație.

In măsura în care

terenul solicitat face obiectul unui astfel de act de înstrăinare cu privire la

care nu s-a constatat nulitatea absolută în condițiile art. 45 din Legea

10/2001, terenul nu poate fi restituit în natură, iar măsurile reparatorii

urmează a fi stabilite prin echivalent.

In speță, din probele

administrate, a rezultat că suprafața de 867 mp constituie terenul aferent al

celor două construcții edificate, fiind necesar bunei utilizări a acestora,

astfel încât nu se poate restitui în natură.

De asemenea,

reclamanta nu a administrat nici o probă din care să rezulte că a solicitat

constatarea nulității contractului de concesiune a suprafeței de 300 mp din cei

867 mp, contract încheiat anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001.

Față de

considerentele arătate recursul nu este fondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta B.V. împotriva deciziei nr. 185 A din 4 iulie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2009.