ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2010

HOTĂRÂRE
09.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 741/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Prin sentința civilă nr. 1431 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Cluj a fost respinsă contestația formulată de reclamantul B.M. împotriva

dispoziției din 16 februarie 2004, emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca,

dispoziție prin care s-a respins notificarea privind imobilul din Cluj Napoca,

pe considerentul că nu s-a făcut dovada calității de proprietar a autorului

reclamantului.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 138 din 18

aprilie 2006, prin respingerea apelului declarat de reclamantul B.M.

Prin Decizia civilă nr.

9672 din 24 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a casat decizia

instanței de apel, precum și sentința instanței de fond și a trimis cauza

Tribunalului Cluj pentru rejudecarea fondului cererii.

În motivarea

hotărârii, instanța a reținut că nu s-a aplicat corect legea în privința

legitimării procesuale active a reclamantului ca persoană îndreptățită, în

sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că,

în categoria actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, se înțelege, în

cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie

construcția demolată, dar și orice alte înscrisuri folosite în dovedirea cererii,

astfel cum rezultă din dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 actualizată,

dar și din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, anume art. 22 lit. e)

și g) și, prin urmare, reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii prevăzute de acest act normativ.

În urma rejudecării,

Tribunalul Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 638 din 5 octombrie 2007 prin

care a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea dispoziției din 16

februarie 2004, emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca și obligarea

acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a terenului

situat în Cluj Napoca, și de propunere a acordării de despăgubiri pentru

construcția în suprafață de 76,15 mp care a existat pe terenul menționat, în

condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005

-, despăgubiri care urmează să fie diminuate cu suma reprezentând valoarea

actualizată a despăgubirii încasate, de 27.580 lei.

Apelul declarat de

Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat prin Decizia civilă nr. 59 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, cu motivarea că apărarea formulată de pârât este neîntemeiată, soluția

conformându-se îndrumările date de instanța de trimitere.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca, invocând

motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs se susține că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate

al autorului său, întrucât acesta nu a deținut niciodată un astfel de drept

asupra vreunei cote din imobilul în litigiu, astfel încât notificarea prin care

s-a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 este

nefondată.

Se mai susține că,

împrejurarea că antecesorul reclamantului a beneficiat de despăgubiri la

momentul exproprierii imobilului, nu îl îndreptățește la restituirea acestuia

în natură, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada cu acte a

dreptului de proprietate a autorului său, astfel că nu-și justifică calitatea

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor art. 3

coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Intimatul - reclamant

a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Art.

315 alin. (1) C. proc. civ. dispune că, în caz de casare, hotărârile instanței

de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În urma unui prim

ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 9672 din 24 noiembrie 2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant și a trimis

cauza Tribunalului Cluj pentru rejudecarea fondului cererii, reținând că nu s-a

aplicat corect legea în privința legitimării procesuale active a reclamantului

ca persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001 și stabilind, cu autoritate de lucru judecat, calitatea reclamantului

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit actului normativ

menționat.

Prin urmare, instanța

supremă a dat o dezlegare problemei de drept vizând calitatea reclamantului de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în accepțiunea Legii nr. 10/2001,

situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Invocând decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție și analizând actele dosarului, curtea de

apel a reținut în mod corect că reclamantul a făcut dovada titlului de

proprietate și a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.

Calitatea

reclamantului de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001,

fiind stabilită prin Decizia nr.

9672 din 24 noiembrie 2006, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod irevocabil, critica recurentului - pârât

cu privire la nedovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu

este nefondată.

În consecință,

rezultă că soluția

pronunțată în apel este în acord cu dezlegarea în drept dată problemei

menționate prin decizia de casare a instanței supreme.

În raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul

declarat de

pârâtul

Primarul municipiului Cluj Napoca, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva Deciziei civile nr. 59/ A

din 22 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7222/2007
Asupra recursului de față; Prin acțiunea formulată la data de 20 martie 2006, reclamanții M.E., M.A. și P.M., au solicitat Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Cluj, anularea dispoziției cu nr. 891 din 24 fe
ÎCCJ 2009-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8730/2009
Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 29 februarie 2008 sub nr. 826/117/2008, reclamanții L.G., R.M. și L.I.S. au contesta
ÎCCJ 2010-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2726/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 01 septembrie 2006, astfel cum a fost precizată la data de 22 mai 2008, reclamanții C.P. și C.A. au solicitat anularea Dispoziț
ÎCCJ 2011-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4571/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 118 din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 902/117/2007, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S.I. și S.R., împotriva pârâților P
ÎCCJ 2005-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7642/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1519 din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Dej îm
Sursă