ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10118/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 454 din 25 septembrie 2008 a Tribunalului Cluj, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 40/CC din 6 februarie 2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca și a fost anulată dispoziția nr. 2679 din 16 aprilie 2008, emisă de pârât. S-a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul Cluj Napoca, Județul Cluj, în suprafață de 401,5 mp, înscris inițial în C.F nr. 10297 Cluj, transcris în C.F 26328, nr.top 14858/6/2 și 14858/7/2.

A fost obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legale speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 401,5 mp, identificat în C.F 10297 Cluj-Napoca, nr.top 14858/6/2 și 14858/7/2, în favoarea reclamantului. S-a respins ca nedovedită cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea prin care reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul său în suprafață de 411 mp înscris în C.F.

10297 Cluj, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită. S-a avut în vedere că imobilul în litigiu a fost proprietatea tabulară a numiților B.C. și P.L., aceștia vânzându-l în anul 1953 lui B.P., fără ca dreptul acestuia din urmă să fie înscris în cartea funciară. Exproprierea terenului a avut loc din patrimoniul lui B.P. în baza Deciziei nr. 340/1973, însă anterior exproprierii, B.P. a înstrăinat terenul către reclamant, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 29 decembrie 1971. S-a reținut că, prin sentința civilă nr. 10423/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, a fost obligat moștenitorul proprietarilor tabulari să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare în formă autentică privitor la terenul înscris sub nr.top 14858/6/1 și 14858/7/1, reclamantul înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca criticând-o ca nelegală întrucât prin acțiune reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris sub nr.top 14858/6/2 și, 14858/7/2, iar instanța s-a referit la un alt imobil, respectiv cel cu nr.top 14858/6/1 și 14858/7/1. În ceea ce privește imobilele înscrise sub nr.top 14858/6/2 și 14858/7/2, apelantul a susținut că acestea au fost expropriate de la o altă persoană decât reclamantul, respectiv de la B.P., astfel că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia civilă nr. 47/A din 13 februarie 2009, a respins ca nefundat apelul pârâtului, reținând în esență că, în mod greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței că imobilul ar avea nr.top 14858/6/1 și 14858/7/1, această eroare fiind îndreptată, însă, de prima instanță prin încheierea nr. 40/CC din 6 februarie 2009, încheiere care nu a fost atacată cu apel. S-a considerat, pe cale de consecință, că primul motiv de apel a rămas fără obiect. În ce privește al doilea motiv al apelului, Curtea de apel a reținut că, anterior exproprierii, între numitul B.P. și reclamant se încheiase un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată referitor la întreg terenul de 811 mp, aferent nr.top.

14858/6 și 14858/7, iar ulterior exproprierii, respectiv la 14 octombrie 1976, s-a încheiat un nou contract, prin care părțile au confirmat vânzarea convenită în anul 1971, convenind totodată ca reclamantul să intre în posesia terenului. Având în vedere și sentința civilă nr. 10423 din 19 noiembrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, prin care a fost obligat B.C. să încheie cu T.A. contract autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 401,5 mp, rămasă neexpropriată, Curtea de Apel a concluzionat că reclamantul este îndreptățit la despăgubirile dispuse de prima instanță. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o ca nelegală pentru greșita reținere a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 a reclamantului, întrucât acesta nu era proprietarul imobilului la data preluării acestuia în proprietatea Statului Român.

S-a menționat că imobilele solicitate prin notificare au fost expropriate prin Decretul nr. 340/1973 de la o altă persoană, respectiv de la B.P., iar contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1971 nu îndeplinește forma autentică cerută ad validitatem . S-a susținut că cel de-al doilea contract, din anul 1976, este lovit de nulitate, fiind încheiat cu un neproprietar deoarece la acel moment era proprietar Statul Român. Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, raportat la dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001. Intimatul T.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate prin motivele invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce rezultă din dezvoltarea acestora, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Critica formulată prin ultimul motiv de recurs, referitoare la calitatea procesuală pasivă a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, va fi analizată cu prioritate și se va constata că este neîntemeiată. Prin precizarea de acțiune depusă la prima instanță, la 19 iunie 2008 (fila 56 dosar fond), reclamantul a arătat expres că înțelege să cheme în judecată pe emitentul dispoziției atacate, respectiv pe Primarul Municipiului Cluj-Napoca și nu Primăria Municipiului Cluj-Napoca.

Față de această precizare, instanțele de fond și apel au citat în cauză pe primar, atât dispozitivul sentinței cât și cel al deciziei recurate menționând în calitate de pârât și, respectiv, pârât apelant, pe primarul Municipiului Cluj-Napoca. Ca atare, această critică de nelegalitate este lipsită de obiect și urmează a nu fi primită. Critica referitoare la lipsa calității reclamantului-intimat de persoană îndreptățită este nefondată. Recurentul a susținut că, întrucât reclamantul nu a fost, formal, proprietarul terenului la data preluării acestuia în proprietatea statului, exproprierea făcându-se de la o terță persoană, prin urmare nu are calitatea de persoană îndreptățită. În speță, în C.F.

10297 Cluj figurează ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr.top 14858/6 și 14858/7 numitul B.C. și soția, născută P.L. Imobilul s-a determinat în patru numere topografice, nr.top 14858/6/2 și 14858/7/2 fiind trecute în altă carte funciară în favoarea statului Român, urmare a exproprierii, iar nr.top 14858/6/1 și 14858/7/1 rămânând în vechea C.F. 10297, pe numele foștilor proprietari, iar ulterior figurând în proprietatea tabulară a reclamantului în baza sentinței civile nr. 10423 din 19 noiembrie 2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Ambele terenuri au fost cumpărate de reclamantul intimat de la B.P., însă validarea antecontractului nu s-a obținut decât pentru nr.top 14858/6/1 și 14858/7/1, celelalte fiind expropriate.

B.P., căruia foștii proprietari tabulari B.C. și P.L. i-au vândut imobilul în anul 1953, nu a figurat niciodată în cartea funciară, actul de vânzare menționat fiind tot un antecontract sub semnătură privată, astfel cum se reține cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 10423 din 19 noiembrie 2003. Deși B.P. nu era înscris ca proprietar tabular, exproprierea s-a dispus față de acesta. Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, contractul încheiat între B.P. și reclamant la 29 decembrie 1971 nu a putut fi autentificat, întrucât imobilul intrase în procedura de expropriere. Cel de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, încheiat în 14 octombrie 1976 reprezintă, în fapt, o validare a înțelegerii părților consemnate în înscrisul sub semnătură privată din 29 decembrie 1971 în condițiile în care acestea aveau cunoștințe juridice limitate.

Se va reține că ambele înscrisuri sub semnătură privată, atât cel din 1971, cât și cel din 1976 au fost semnate, în calitate de martor de către B.C., proprietarul tabular. S-au dovedit, astfel, atât plata prețului cu chitanța din 29 decembrie 1971, cât și stăpânirea imobilului, aceasta din urmă rezultând și din împrejurarea că printr-o adresă din anul 1973 (fila 34 dosar fond), Consiliul Popular al Municipiului Cluj îi aduce la cunoștință reclamantului T.A. procesul verbal de inventariere a bunurilor de pe terenul expropriat. Se va reține astfel că, deși preluarea prin expropriere s-a făcut de la o terță persoană, B.P., care la rândul său nu avea calitatea de proprietar tabular al imobilului în litigiu, prezumția legală prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 a fost răsturnată cu probele administrate.

Având în vedere aceste considerente și reținând, totodată, că nici foștii proprietari tabulari și nici B.P. nu au solicitat măsuri reparatorii cu privire la terenul în litigiu, Curtea va constata că s-a reținut corect calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001. În consecință, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 47/A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.