ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5607/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5607/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea formulată de

reclamantele D.R.F. și I.S.D. împotriva pârâților primarul

Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Cluj, s-a solicitat anularea

dispoziției nr. 7990/2007 emisă de pârâtul primarul Municipiului

Cluj-Napoca; restituirea în natură a suprafeței de 283 mp.teren,

identificat ca parte din vechiul topografic 1574 și restituirea pe un alt

amplasament aflat în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca a diferenței de

suprafață de 839 mp., conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

iar în subsidiar, obligarea la emiterea unei noi dispoziții cu propunere

de acordare a despăgubirilor pentru această suprafață în

favoarea ambelor reclamante.

Prin precizarea de acțiune,

reclamantele au solicitat: anularea dispoziției nr. 7990/2007 emisă

de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca; restituirea prin echivalent, în

locul terenului expropriat, a terenului în suprafață de 1.122 mp.

identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert M.M.

și înscris în CF Cluj-Napoca cu nr. top; dezmembrarea imobilului înscris

în CF Cluj-Napoca în suprafață de 8.780 mp. în parcelele în

suprafață de 7.658 mp. și imobilul ce urmează a fi

transcris într-o altă carte funciară; întabularea dreptului de

proprietate în favoarea reclamantelor pentru cota de 1/2 parte fiecare asupra

imobilului cu nr. top. nou.

Prin sentința civilă nr. 348

din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 4543/117/2007,

a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei I.S.D., fiind respinsă acțiunea formulată de

aceasta.

A fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiului

Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.P.F.

Cluj.

A fost admisă acțiunea

civilă precizată formulată de reclamanta D.R.F., împotriva

pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca

și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Cluj, și, în consecință, s-a dispus anularea dispoziției emisă

de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca.

S-a constatat că reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreg

imobilul expropriat constând din teren în suprafață de 1.122 mp.

înscris în CF Cluj.

S-a dispus atribuirea în compensare

prin echivalent în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 1.122

mp., parte din imobilul înscris în CF Cluj.

S-a dispus dezmembrarea imobilului

înscris în CF Cluj, în suprafață de 8.780 mp. în 2 parcele astfel:

parcela cu nr. top nou în suprafață de 7.658 mp. care se va reînscrie

pe același proprietar și parcela în suprafață de 1.122 mp.

care se atribuie reclamantei D.R.F.

S-a dispus întabularea în CF a

dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei în suprafață

de 1.122 mp., conform raportului de expertiză întocmit de expert M.M.,

parte integrantă din prezenta.

Pârâtul primaul Municipiului

Cluj-Napoca a fost obligat să emită o nouă dispoziție cu

propunere de acordare despăgubiri pentru diferența dintre valoarea

terenului expropriat și valoarea terenului atribuit în compensare,

ținând cont de despăgubirile primite la expropriere reactualizate.

Pârâtul Primarul Municipiului

Cluj-Napoca a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli

de judecată în sumă de 1.000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit mențiunilor din

CF imobilul teren în suprafață de 1.458 mp. și casă a

constituit proprietatea reclamantelor I.S.D. și I.R.F.

Reclamantele au fost trecute în

anexa la decret, terenul fiind evaluat la 2,25 lei/mp. Cuantumul

despăgubirilor acordate pentru întregul teren a fost de 2.524 lei.

La apariția Legii nr. 10/2001

doar reclamanta D.R.F. a formulat notificare, înregistrată din 10 iulie 2001

la BEJ M.D., înregistrată la Consiliul Local Cluj-Napoca din 2 aprilie 2003

prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în

litigiu, identificat cu nr. top înscris în CF, adică întreg imobilul

și nu doar cota de ½ parte.

Prin Dispoziția din 12

septembrie 2007 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca s-a

respins cererea formulată de reclamanta D.R.F., apreciindu-se că

aceasta nu a formulat notificare, iar pentru cota de 1/2 parte din terenul

revendicat situat în Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la

expropriere.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I.S.D.

s-a apreciat că aceasta este întemeiată, în absența

notificării reclamanta I.S.D. pierzând calitatea de persoană

îndreptățită și, implicit, dreptul de a ataca

dispoziția emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca, în

baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Din referatul privind propunerea de

soluționare a notificării reiese că terenul este ocupat

parțial de blocuri și se află în zonă sistematizată.

În urma identificării de

către expertul desemnat în cauză a terenului în suprafață

de 1.122 mp., expropriat, s-a constatat că o parte din acesta este ocupat

de construcții și amenajări stabilite prin sistematizare și

nu există porțiuni care pot fi restituite în natură. Împotriva

sentinței au declarat apel atât reclamantele D.R.F. și I.S.D., cât

și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, primarul

Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca.

În motivele apelului, se arată

că imobilul expropriat a fost deținut în coproprietate de cele

două reclamante, iar notificarea a fost formulată de reclamanta D.R.F.

și în numele reclamantei I.S.D., actul săvârșit fiind unul de

conservare care poate fi făcut de către unul din coproprietari cu

privire la întregul bun și el profită tuturor.

În speță, Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu are calitate

procesuală pasivă, întrucât nu se află în fața unei

obligații instituite prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

eventuale nemulțumiri în legătură cu dispoziția primarului

urmând a fi verificate în raport cu această parte. De altfel, prima

instanță nu a motivat calitatea procesuală pasivă a

Statului Român și nu a indicat textul de lege ce îi conferă

părții legitimare pasivă în proces, arătându-se doar că

a fost introdus în proces „pentru opozabilitate".

Primarul municipiului Cluj-Napoca

și Municipiul Cluj-Napoca au susținut motive de apel similare

solicitând schimbarea sentinței în tot, în sensul respingerii

acțiunii precizate ca neîntemeiată.

Apelul declarat de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost admis reținându-se

că reclamantele au atacat în justiție dispoziția de respingere

parțială și propunerea privind acordarea de despăgubiri din

12 septembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, astfel

că raportul de drept procesual are la bază raportul juridic

substanțial stabilit, prin formularea notificării, între persoanele

îndreptățite la măsuri reparatorii și unitatea

deținătoare.

Or, în mod evident, raportul juridic

de drept material dedus judecății, întemeiat pe analiza legalității

dispoziției primarului, nu are ca parte și Ministerul Finanțelor

Publice, ceea ce conduce la excepția lipsei calității procesuale

pasive a acestei persoane juridice.

Chiar prin aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 247/2005, acordarea unor măsuri reparatorii

în echivalent se face, conform art. 16 din Titlul VII al actului normativ

evocat de către Comisia Centrală, iar nu de Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru ca Ministerul Finanțelor

Publice să stea în proces, în reprezentarea Statului Român, era necesar ca

obligația de reparație să-i revină în mod direct, în

ipoteza strict reglementată prin art. 28 din Legea nr. 10/2001,

republicată, ipoteză care nu se verifică în speță.

În consecință, apelul

declarat a fost admis, iar sentința schimbată în parte în sensul

respingerii acțiunii exercitată în raport cu această

persoană juridică, pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Apelurile declarate în cauză de

parații primarul Municipiului Cluj- Napoca și Municipiul Cluj-Napoca

au fost respinse, pentru următoarele considerentele:

Potrivit raportului de

expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, terenul

revendicat este ocupat de construcții și amenajări stabilite

prin sistematizare, neexistând porțiuni libere și susceptibile de o

restituire în natură, în sensul Legii nr. 10/2001. Totodată, expertul

stabilește că valoarea unui metru pătrat de teren este de 330

euro.

Primarul mun. Cluj-Napoca a declarat

că nu există imobile ce ar putea fi oferite persoanelor

îndreptățite în compensare.

În aceste circumstanțe, la solicitarea

reclamantelor, a fost identificată prin raportul de expertiză

tehnică judiciară o parcelă în suprafață de 1.122 mp.,

având o valoare de 57 euro/mp., reprezentând teren arător în Valea

Gârbăului, parcelă liberă, înscrisă în CF Cluj în

proprietatea Statului Român și în folosința Casei Centrale a împroprietăriților.

În aceste circumstanțe, în mod

corect prima instanță a obligat pârâții la atribuirea terenului

liber identificat, în compensarea celui preluat abuziv de stat, consecința

unei aplicări judicioase a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicată.

Cu privire la aspectul că

terenul oferit în compensare nu ar avea aceeași valoare cu cel solicitat

prin notificare, temeinic prima instanța a reținut că acesta din

urmă este mult mai valoros decât cel acordat în compensare, iar persoana

îndreptățită la măsuri reparatorii a acceptat soluția

primei instanțe, sub acest aspect.

Pentru diferența de valoare

s-au făcut propuneri pentru plata unor despăgubiri conform Legii nr. 247/2005,

primarul municipiului Cluj-Napoca fiind obligat la emiterea unei noi

dispoziții în acest sens.

Apelul declarat de reclamantele în

cauză, a fost respins de Curtea de apel prin decizia nr. 296/6 noiembrie

2009 pentru următoarele considerente:

Analizând cuprinsul cererii de

restituire a imobilului având categoria de folosință „teren preluat

de stat prin expropriere”, Curtea a constatat că reclamanta D.R.F.

invocă un drept de proprietate exclusivă și solicită

măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri cu privire

la întreaga suprafață de teren.

Mai mult decât atât, în cursul

procedurii administrative de soluționare a notificării, reclamanta D.R.F.

nu a invocat nicicând calitatea sa de mandatar al surorii, reclamanta I.S.D.,

și nu a depus înscrisuri justificative sub acest aspect.

În aceste circumstanțe, și

în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art.

4 alin. (1), prin dispoziția de soluționare a notificării a fost

recunoscută calitatea reclamantei Dușa de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, stabilindu-se limitele

dreptului său, la cota parte din terenul revendicat.

Formularea unei notificări în

termenul stipulat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și cu respectarea

condițiilor de formă reglementate imperativ prin această

normă condiționează existența dreptului de a solicita în

justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, sub

sancțiunea pierderii acestuia.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții primarul Municipiului Cluj- Napoca și reclamantele I.S.D.

și D.R.F.

I. Reclamantele au declarat recurs

împotriva deciziei civile nr. 296/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj în dosarul nr. 4543/117/2007, solicitând modificarea deciziei atacate în

conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se consideră că, deși

instanțele de judecată, au apreciat că nu a fost invocată

de către D.R.F. calitatea de mandatar al surorii sale, reclamanta I.S.D.

și nu s-au depus acte justificative, se contrazic prin aceea că

afirmă că cele două reclamante au fost coproprietare la data

exproprierii pentru cota de 1/2 parte fiecare, iar prin notificarea

formulată s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru

întreaga suprafață de teren expropriată. Instanța de apel,

mai mult, a omis să arate faptul că dispoziția de

soluționare a notificării, care a recunoscut reclamantei D.R.F.

dreptul pe cota de 1/2 parte din terenul expropriat, a fost anulată de

către Tribunalul Cluj, astfel că în aceste condiții, este

evident că deși putea primi terenul respectiv ca și

măsură reparatorie, obligarea primarului putea fi făcută

doar pentru cota de 1/2 parte. A proceda într-o altă manieră este de

natură a încălca drepturile legitime ale părților, astfel

că se solicită să se constate calitatea procesuală

activă a ambelor reclamante și a da eficacitate notificării

formulate doar de către unul din coproprietari, interpretând

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Un alt motiv de recurs vizează

aspectele reținute de către instanța de apel, care

consideră că Statul Român, neavând o obligație instituită

de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu are calitate

procesuală pasivă și astfel greșit s-a admis apelul

declarat de Statul Român. Admiterea acestui apel este contrară admiterii,

fie și în parte, a acțiunii în sensul de a se dispune direct de

către instanțele de judecată stabilirea de măsuri

reparatorii prin echivalent, identificarea imobilului, efectuarea

operațiunilor de dezmembrare și intabulare pe seama persoanei

solicitante. Este de observat că reclamantele au mai chemat Statul Român

în judecată, pentru că în cartea funciară a imobilului

identificat de expert ca imobil liber, ce poate și trebuia a fi oferit ca

măsură reparatorie prin echivalent, este înscris dreptul de

proprietate al Statului Român.

Analizând recursurile declarat prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acestea nu pot fi primite pentru considerentele ce succed:

Recursul declarat de reclamante

vizează eronata interpretare de către instanța de fond a art. 22

și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificarea

formulată de reclamanta D.R.F. ar fi un act făcut în nume propriu,

neputând avea caracterul unui act de conservare.

Aceste motive de recurs nu pot

atrage nelegalitatea deciziei recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., deoarece instanțele de judecată în mod just au

considerat că, la apariția Legii nr. 10/2001, doar reclamanta D.R.F.

a formulat notificare, cealaltă reclamantă neavând calitatea de

persoană îndreptățită la restituire, în absența

depunerii notificării, în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Așa cum a reținut și instanța de apel legea conferă

legitimare procesuală activă într-o acțiune având ca obiect

cercetarea legalității dispoziției de acordare a unor

despăgubiri, exclusiv persoanei care se consideră

„îndreptățită”, evident prin notificarea formulată în

termen legal în temeiul Legii nr. 10/2001.

Nici cealaltă critică a

reclamantelor ce vizează greșita admitere a excepției lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român nu se justifică.

Opozabilitatea unei hotărâri judecătorești presupune

existența unei legături juridice necesare pentru atragerea

părții în proces, care s-ar justifica în ipoteza în care

obligația de reparație i-ar reveni în mod direct, de exemplu în

ipoteza art. 28 din Legea nr. 10/2001. Cum Ministerul Finanțelor nu poate

fi obligat direct la plata unor despăgubiri bănești, nici

opozabilitatea acesteia nu poate funcționa în raport cu această

persoană juridică.

IRecurenții pârâți au

susținut următoarele critici:

Se susține că, acordarea

de despăgubiri în alte bunuri sau servicii este de fapt o aplicație

particulară a dării în plată, rămânând la latitudinea

unității deținătoare să decidă dacă are

posibilitatea să facă o astfel de ofertă persoanei

îndreptățite, instanța neputând cenzura susținerile

unității deținătoare, care susține faptul că, nu

deține terenuri pentru a fi acordate în compensare reclamanților, pe

teritoriul municipiului Cluj-Napoca, cu atât mai mult cu cât terenurile aflate

în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, fiind

insuficiente pentru realizarea unor investiții necesare pentru dezvoltarea

municipiului.

De altfel Legea nr. 10/2001, nu

impune obligativitatea acordării celor îndreptățiți în

compensare a altor bunuri.

Întrucât în lipsă de bunuri sau

servicii, nu este posibilă acordarea de măsuri reparatorii prin

compensare, se consideră că în speță, singura

măsură, reparatorie posibilă și legală este acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent, constând din despăgubiri în

condițiile legii speciale.

In ceea ce privește stabilirea

în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul revendicat, se învederează instanței faptul că, în

speță, sunt incidente prevederile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005,

care reglementează regimul stabilirii și plații

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Dispozițiile

prezentului titlu sunt aplicabile și despăgubirilor propuse prin

decizia motivata a conducătorului instituției publice implicate în

privatizare, sau după caz, prin ordinul ministrului finanțelor

publice, în temeiul art. 32, alin. (3), din Legea nr. 10/2001.

Susținerile recurenților

–pârâți primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca

nu se justifică.

Instanța de apel a interpretat

în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, conform cărora, dacă restituirea în

natură nu se posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în

echivalent.

Criticile recurenților privind

greșita interpretare a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu pot

conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate; conform

acestor prevederi, deținătorul imobilului sau, după caz,

entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării

este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să

acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii

ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale.

Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală, interpretând corect aceste

dispoziții conform cărora se instituie în sarcina

deținătorului imobilului sau după caz, entității

învestite cu soluționarea notificării obligația de a acorda

persoanei îndreptățite alte bunuri în compensare și numai în

situație în care măsura compensării nu este posibilă,

operează obligația subsecventă, aceea a propunerii de

despăgubiri. De altfel, în mod just instanța a reținut în

considerentele deciziei că terenul acordat în compensare a fost

identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit în

cauză.

Pentru aceste considerente, se vor

respinge recursurile și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține

decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantele I.S.D. și D.R.F. și pârâții primarul Municipiului

Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei

civile nr. 296/A din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.