ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5607/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată de reclamantele D.R.F. și I.S.D. împotriva pârâților primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Cluj, s-a solicitat anularea dispoziției nr. 7990/2007 emisă de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca; restituirea în natură a suprafeței de 283 mp.teren, identificat ca parte din vechiul topografic 1574 și restituirea pe un alt amplasament aflat în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca a diferenței de suprafață de 839 mp., conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar în subsidiar, obligarea la emiterea unei noi dispoziții cu propunere de acordare a despăgubirilor pentru această suprafață în favoarea ambelor reclamante.

Prin precizarea de acțiune, reclamantele au solicitat: anularea dispoziției nr. 7990/2007 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca; restituirea prin echivalent, în locul terenului expropriat, a terenului în suprafață de 1.122 mp. identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert M.M. și înscris în CF Cluj-Napoca cu nr. top; dezmembrarea imobilului înscris în CF Cluj-Napoca în suprafață de 8.780 mp. în parcelele în suprafață de 7.658 mp. și imobilul ce urmează a fi transcris într-o altă carte funciară; întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor pentru cota de 1/2 parte fiecare asupra imobilului cu nr. top. nou. Prin sentința civilă nr. 348 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 4543/117/2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I.S.D., fiind respinsă acțiunea formulată de aceasta.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiului Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.P.F. Cluj. A fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta D.R.F., împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Cluj, și, în consecință, s-a dispus anularea dispoziției emisă de pârâtul primarul Municipiului Cluj-Napoca. S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul expropriat constând din teren în suprafață de 1.122 mp. înscris în CF Cluj. S-a dispus atribuirea în compensare prin echivalent în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 1.122 mp., parte din imobilul înscris în CF Cluj.

S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF Cluj, în suprafață de 8.780 mp. în 2 parcele astfel: parcela cu nr. top nou în suprafață de 7.658 mp. care se va reînscrie pe același proprietar și parcela în suprafață de 1.122 mp. care se atribuie reclamantei D.R.F. S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei în suprafață de 1.122 mp., conform raportului de expertiză întocmit de expert M.M., parte integrantă din prezenta. Pârâtul primaul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să emită o nouă dispoziție cu propunere de acordare despăgubiri pentru diferența dintre valoarea terenului expropriat și valoarea terenului atribuit în compensare, ținând cont de despăgubirile primite la expropriere reactualizate.

Pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit mențiunilor din CF imobilul teren în suprafață de 1.458 mp. și casă a constituit proprietatea reclamantelor I.S.D. și I.R.F. Reclamantele au fost trecute în anexa la decret, terenul fiind evaluat la 2,25 lei/mp. Cuantumul despăgubirilor acordate pentru întregul teren a fost de 2.524 lei. La apariția Legii nr. 10/2001 doar reclamanta D.R.F. a formulat notificare, înregistrată din 10 iulie 2001 la BEJ M.D., înregistrată la Consiliul Local Cluj-Napoca din 2 aprilie 2003 prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, identificat cu nr. top înscris în CF, adică întreg imobilul și nu doar cota de ½ parte.

Prin Dispoziția din 12 septembrie 2007 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca s-a respins cererea formulată de reclamanta D.R.F., apreciindu-se că aceasta nu a formulat notificare, iar pentru cota de 1/2 parte din terenul revendicat situat în Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având în vedere despăgubirile primite la expropriere. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei I.S.D. s-a apreciat că aceasta este întemeiată, în absența notificării reclamanta I.S.D. pierzând calitatea de persoană îndreptățită și, implicit, dreptul de a ataca dispoziția emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Din referatul privind propunerea de soluționare a notificării reiese că terenul este ocupat parțial de blocuri și se află în zonă sistematizată. În urma identificării de către expertul desemnat în cauză a terenului în suprafață de 1.122 mp., expropriat, s-a constatat că o parte din acesta este ocupat de construcții și amenajări stabilite prin sistematizare și nu există porțiuni care pot fi restituite în natură. Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantele D.R.F. și I.S.D., cât și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca. În motivele apelului, se arată că imobilul expropriat a fost deținut în coproprietate de cele două reclamante, iar notificarea a fost formulată de reclamanta D.R.F.

și în numele reclamantei I.S.D., actul săvârșit fiind unul de conservare care poate fi făcut de către unul din coproprietari cu privire la întregul bun și el profită tuturor. În speță, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu se află în fața unei obligații instituite prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, eventuale nemulțumiri în legătură cu dispoziția primarului urmând a fi verificate în raport cu această parte. De altfel, prima instanță nu a motivat calitatea procesuală pasivă a Statului Român și nu a indicat textul de lege ce îi conferă părții legitimare pasivă în proces, arătându-se doar că a fost introdus în proces „pentru opozabilitate". Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au susținut motive de apel similare solicitând schimbarea sentinței în tot, în sensul respingerii acțiunii precizate ca neîntemeiată.

Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost admis reținându-se că reclamantele au atacat în justiție dispoziția de respingere parțială și propunerea privind acordarea de despăgubiri din 12 septembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, astfel că raportul de drept procesual are la bază raportul juridic substanțial stabilit, prin formularea notificării, între persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și unitatea deținătoare. Or, în mod evident, raportul juridic de drept material dedus judecății, întemeiat pe analiza legalității dispoziției primarului, nu are ca parte și Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce conduce la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei persoane juridice.

Chiar prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent se face, conform art. 16 din Titlul VII al actului normativ evocat de către Comisia Centrală, iar nu de Ministerul Finanțelor Publice. Pentru ca Ministerul Finanțelor Publice să stea în proces, în reprezentarea Statului Român, era necesar ca obligația de reparație să-i revină în mod direct, în ipoteza strict reglementată prin art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată, ipoteză care nu se verifică în speță. În consecință, apelul declarat a fost admis, iar sentința schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii exercitată în raport cu această persoană juridică, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Apelurile declarate în cauză de parații primarul Municipiului Cluj- Napoca și Municipiul Cluj-Napoca au fost respinse, pentru următoarele considerentele: Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, terenul revendicat este ocupat de construcții și amenajări stabilite prin sistematizare, neexistând porțiuni libere și susceptibile de o restituire în natură, în sensul Legii nr. 10/2001. Totodată, expertul stabilește că valoarea unui metru pătrat de teren este de 330 euro. Primarul mun. Cluj-Napoca a declarat că nu există imobile ce ar putea fi oferite persoanelor îndreptățite în compensare. În aceste circumstanțe, la solicitarea reclamantelor, a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară o parcelă în suprafață de 1.122 mp., având o valoare de 57 euro/mp., reprezentând teren arător în Valea Gârbăului, parcelă liberă, înscrisă în CF Cluj în proprietatea Statului Român și în folosința Casei Centrale a împroprietăriților.

În aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la atribuirea terenului liber identificat, în compensarea celui preluat abuziv de stat, consecința unei aplicări judicioase a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Cu privire la aspectul că terenul oferit în compensare nu ar avea aceeași valoare cu cel solicitat prin notificare, temeinic prima instanța a reținut că acesta din urmă este mult mai valoros decât cel acordat în compensare, iar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii a acceptat soluția primei instanțe, sub acest aspect. Pentru diferența de valoare s-au făcut propuneri pentru plata unor despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, primarul municipiului Cluj-Napoca fiind obligat la emiterea unei noi dispoziții în acest sens.

Apelul declarat de reclamantele în cauză, a fost respins de Curtea de apel prin decizia nr. 296/6 noiembrie 2009 pentru următoarele considerente: Analizând cuprinsul cererii de restituire a imobilului având categoria de folosință „teren preluat de stat prin expropriere”, Curtea a constatat că reclamanta D.R.F. invocă un drept de proprietate exclusivă și solicită măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri cu privire la întreaga suprafață de teren. Mai mult decât atât, în cursul procedurii administrative de soluționare a notificării, reclamanta D.R.F. nu a invocat nicicând calitatea sa de mandatar al surorii, reclamanta I.S.D., și nu a depus înscrisuri justificative sub acest aspect.

În aceste circumstanțe, și în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1), prin dispoziția de soluționare a notificării a fost recunoscută calitatea reclamantei Dușa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, stabilindu-se limitele dreptului său, la cota parte din terenul revendicat. Formularea unei notificări în termenul stipulat de art. 22 din Legea nr. 10/2001 și cu respectarea condițiilor de formă reglementate imperativ prin această normă condiționează existența dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, sub sancțiunea pierderii acestuia. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții primarul Municipiului Cluj- Napoca și reclamantele I.S.D.

și D.R.F. I. Reclamantele au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 296/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 4543/117/2007, solicitând modificarea deciziei atacate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se consideră că, deși instanțele de judecată, au apreciat că nu a fost invocată de către D.R.F. calitatea de mandatar al surorii sale, reclamanta I.S.D. și nu s-au depus acte justificative, se contrazic prin aceea că afirmă că cele două reclamante au fost coproprietare la data exproprierii pentru cota de 1/2 parte fiecare, iar prin notificarea formulată s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren expropriată.

Instanța de apel, mai mult, a omis să arate faptul că dispoziția de soluționare a notificării, care a recunoscut reclamantei D.R.F. dreptul pe cota de 1/2 parte din terenul expropriat, a fost anulată de către Tribunalul Cluj, astfel că în aceste condiții, este evident că deși putea primi terenul respectiv ca și măsură reparatorie, obligarea primarului putea fi făcută doar pentru cota de 1/2 parte. A proceda într-o altă manieră este de natură a încălca drepturile legitime ale părților, astfel că se solicită să se constate calitatea procesuală activă a ambelor reclamante și a da eficacitate notificării formulate doar de către unul din coproprietari, interpretând dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Un alt motiv de recurs vizează aspectele reținute de către instanța de apel, care consideră că Statul Român, neavând o obligație instituită de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu are calitate procesuală pasivă și astfel greșit s-a admis apelul declarat de Statul Român. Admiterea acestui apel este contrară admiterii, fie și în parte, a acțiunii în sensul de a se dispune direct de către instanțele de judecată stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, identificarea imobilului, efectuarea operațiunilor de dezmembrare și intabulare pe seama persoanei solicitante. Este de observat că reclamantele au mai chemat Statul Român în judecată, pentru că în cartea funciară a imobilului identificat de expert ca imobil liber, ce poate și trebuia a fi oferit ca măsură reparatorie prin echivalent, este înscris dreptul de proprietate al Statului Român.

Analizând recursurile declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu pot fi primite pentru considerentele ce succed: Recursul declarat de reclamante vizează eronata interpretare de către instanța de fond a art. 22 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificarea formulată de reclamanta D.R.F. ar fi un act făcut în nume propriu, neputând avea caracterul unui act de conservare. Aceste motive de recurs nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanțele de judecată în mod just au considerat că, la apariția Legii nr. 10/2001, doar reclamanta D.R.F.

a formulat notificare, cealaltă reclamantă neavând calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în absența depunerii notificării, în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001. Așa cum a reținut și instanța de apel legea conferă legitimare procesuală activă într-o acțiune având ca obiect cercetarea legalității dispoziției de acordare a unor despăgubiri, exclusiv persoanei care se consideră „îndreptățită”, evident prin notificarea formulată în termen legal în temeiul Legii nr. 10/2001. Nici cealaltă critică a reclamantelor ce vizează greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român nu se justifică. Opozabilitatea unei hotărâri judecătorești presupune existența unei legături juridice necesare pentru atragerea părții în proces, care s-ar justifica în ipoteza în care obligația de reparație i-ar reveni în mod direct, de exemplu în ipoteza art. 28 din Legea nr. 10/2001.

Cum Ministerul Finanțelor nu poate fi obligat direct la plata unor despăgubiri bănești, nici opozabilitatea acesteia nu poate funcționa în raport cu această persoană juridică. IRecurenții pârâți au susținut următoarele critici: Se susține că, acordarea de despăgubiri în alte bunuri sau servicii este de fapt o aplicație particulară a dării în plată, rămânând la latitudinea unității deținătoare să decidă dacă are posibilitatea să facă o astfel de ofertă persoanei îndreptățite, instanța neputând cenzura susținerile unității deținătoare, care susține faptul că, nu deține terenuri pentru a fi acordate în compensare reclamanților, pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, cu atât mai mult cu cât terenurile aflate în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, fiind insuficiente pentru realizarea unor investiții necesare pentru dezvoltarea municipiului.

De altfel Legea nr. 10/2001, nu impune obligativitatea acordării celor îndreptățiți în compensare a altor bunuri. Întrucât în lipsă de bunuri sau servicii, nu este posibilă acordarea de măsuri reparatorii prin compensare, se consideră că în speță, singura măsură, reparatorie posibilă și legală este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând din despăgubiri în condițiile legii speciale. In ceea ce privește stabilirea în favoarea reclamantului de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul revendicat, se învederează instanței faptul că, în speță, sunt incidente prevederile Titlului VII, din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile și despăgubirilor propuse prin decizia motivata a conducătorului instituției publice implicate în privatizare, sau după caz, prin ordinul ministrului finanțelor publice, în temeiul art. 32, alin. (3), din Legea nr. 10/2001. Susținerile recurenților –pârâți primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca nu se justifică. Instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, dacă restituirea în natură nu se posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.

Criticile recurenților privind greșita interpretare a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate; conform acestor prevederi, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, interpretând corect aceste dispoziții conform cărora se instituie în sarcina deținătorului imobilului sau după caz, entității învestite cu soluționarea notificării obligația de a acorda persoanei îndreptățite alte bunuri în compensare și numai în situație în care măsura compensării nu este posibilă, operează obligația subsecventă, aceea a propunerii de despăgubiri.

De altfel, în mod just instanța a reținut în considerentele deciziei că terenul acordat în compensare a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză. Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantele I.S.D. și D.R.F. și pârâții primarul Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 296/A din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.