ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7956/2009

HOTĂRÂRE
06.10.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7956/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr.

643 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, au fost

admise, în parte, contestațiile formulate de reclamanții N.L., (C.E.C. și F.N.,

au fost anulate dispozițiile nr. 3750/2003 și 3812/2003 emise de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca, au fost admise, în parte, notificările

formulate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 și a fost dispusă

dezmembrarea parcelei cu nr. top 5222/2, înscrisă în CF 4834 Cluj, în suprafață

de 974 mp, conform variantei 3 din partajare din suplimentul de expertiză

tehnică întocmit de expert B.V., și anume, parcela cu nr. top nou 5222/2/1, în

suprafață de 110 mp, teren – cale de acces, parcela cu nr. top nou 5222/2/2, în

suprafață de 579 mp, teren situat în str. P.; parcela cu nr. top nou 5222/2/3,

în suprafață de 285 mp, teren situat la aceeași adresă, care vor fi reînscrise

în favoarea aceluiași proprietar, Statul Român.

Prin aceeași sentință a fost

dispusă restituirea, în natură, a parcelei cu nr. top nou 5222/2/2, în

suprafață de 579 mp, în favoarea reclamantei N.L., a parcelei cu nr. top nou

5222/2/3, în suprafață de 285 mp, în favoarea reclamanților C.E.C. și F.N., în

cote egale și a parcelei cu nr. top nou 5222/2/1, în suprafață de 110 mp, în

indiviziune forțată, în favoarea reclamantei N.L., în cotă de ½ și

reclamanților C.E.C. și F.N., în cote egale de câte ¼ parte fiecare,

precum și restituirea în natură a spațiilor comerciale situate în Cluj-Napoca,

respectiv a apartamentelor din imobilul înscris în CF coloana 123184 Cluj și CF

ind. 123185 Cluj, în favoarea reclamanților C.E.C. și F.N., în cote egale de

câte ¼ și a reclamantei N.L., în cotă de ½.

Instanța de fond a mai

dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților, în cotele

menționate, cu titlu de lege asupra imobilelor restituite în natură, a stabilit

dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru apartamentele din

imobilul în litigiu, a constatat renunțarea reclamantei N.L. la judecarea

acțiunii în privința pârâtei A.P.A.P.S., a respins acțiunea îndreptată

împotriva pârâtului M.F.P., pentru lipsa calității procesuale pasive și l-a

obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca la plata cheltuielilor de

judecată suportate de reclamanți, în toate fazele procesuale, și anume, 4.747

lei către reclamanta N.L. și 492,5 lei către reclamanții C.E.C. și F.N.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea de succesori ai

proprietarilor tabulari, că parcelele de teren sunt libere de construcții și că

pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură, reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Apelul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței tribunalului a fost

respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 103/A din 7 aprilie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, iar apelantul a fost obligat să le plătească intimaților

cheltuielile de judecată suportate în apel, respectiv 773,50 lei către N.L. și

1750 lei către C.E.C. și F.N.

Împotriva susmenționatei

decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca,

încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în

esență, că reclamanții nu au înțeles ca, în faza administrativă, să completeze

înscrisurile doveditoare ale calității de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, din cele

depuse nerezultând calitatea acestora de moștenitori, că pentru stabilirea

măsurilor reparatorii prin echivalent se impunea predarea documentației

Secretariatului Comisiei Centrale, că a fost inversată ordinea în care trebuiau

soluționate capetele de cerere și că varianta 3 propusă de expertul tehnic nu

constituie documentație cadastrală întocmită de o persoană fizică sau juridică

autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale.

Recursul este nefondat.

Reclamanții au respectat

prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, depunând în faza administrativă

înscrisurile doveditoare cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului

și a calității acestora de moștenitori ai proprietarilor tabulari, de la care

imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului.

Chiar dacă aceste înscrisuri

ar fi fost completate în faza judiciară, instanțele de fond și apel aveau

obligația de a-și baza soluțiile și pe aceste acte, deoarece, procedând în sens

contrar ar fi încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., conform

cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând

ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile

se împotrivesc.

Instanța de fond, a cărei

soluție a fost confirmată de instanța de apel a constatat doar dreptul

reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind apartamentele din

imobil, fără a stabili în concret în ce constau aceste măsuri.

Ordinea în care instanța de

fond a soluționat capetele de cerere cuprinse în acțiunile reclamanților nu

este de natură a influența soluția pronunțată, astfel că și această critică

este neîntemeiată.

Ultimul motiv de recurs

este, de asemenea, nefondat, deoarece, instanța a dispus intabularea dreptului

de proprietate, iar nu expertul tehnic, expertiza tehnică neavând decât

valoarea unei probe.

În consecință, recursul

urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 103/A din 7 aprilie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 697 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a admis cererea formulată de reclamantul B.A.C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecinț
ÎCCJ 2012-09-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5203/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 437 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă plângerea formulată de către reclamanții P.M.A., P.I.V., P.E., P.L.V. și S.M. în contradictoriu c
ÎCCJ 2010-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5607/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată de reclamantele D.R.F. și I.S.D. împotriva pârâților primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P.
ÎCCJ 2006-05-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5087/2006
și cererea pe dispozițiile art. 1, art. 2 lit. d), art. 6, art. 7 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 10/2001 și art. 46 din Legea nr. 115/1938. Prin sentința civilă nr. 788 din 28 ianuarie 2004 s-a declinat competența de soluționare a c
ÎCCJ 2011-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3814/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 148 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G.R. și P.P. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj
Sursă